România ar putea
introduce concediul plătit pentru burnout, care să le ofere angajaților o
perioadă de refacere profesională fără a fi necesară o justificare medicală.
În România, 63% din angajaţi declară că sunt în risc de burnout. FOTO: Pexeles
Printr-un proiect
de lege inițiat de Irineu Darău, noul ministru al Economiei, și susținut de
Cynthia Păun, vicepreședintă a Comisiei pentru Muncă, Familie și Protecție
Socială din Senat, angajații din România ar putea să beneficieze de concediu
plătit pentru burnout.
Documentul, depus
în ultima zi a sesiunii parlamentare, are drept scop prevenirea epuizării
profesionale și crearea unui cadru legal pentru acordarea unui concediu de
„refacere profesională”, fără ca angajaţii să fie obligați să prezinte
justificări medicale.
Noul proiect de
lege vine în contextul în care Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut
epuizarea profesională ca fenomen ocupațional, nu ca boală, și a definit
burnout-ul prin trei dimensiuni clare: epuizare persistentă, distanțare față de
muncă și scăderea eficienței profesionale, toate generate de stresul cronic la
locul de muncă, gestionat ineficient.
În România, datele
statistice arată că 67% dintre angajați declară că se simt în risc de epuizare
profesională, ceea ce situează țara pe locul al doilea în Europa, depășită doar
de Polonia, în contextul în care, la nivelul Uniunii Europene, 23% dintre
cazurile de depresie și 8% dintre bolile cardiovasculare sunt atribuite direct
stresului cronic de la locul de muncă.
La rândul lor,
psihologii explică faptul că fenomenul burnout nu se reduce la o simplă stare
de oboseală, ci reprezintă o epuizare persistentă resimțită atât la nivel
fizic, cât și emoțional și cognitiv, care afectează profund eficiența persoanei
la locul de muncă și poate fi observată și de colegi sau angajatori.
Pe măsură ce
burnout-ul se instalează, individul tinde să se distanțeze de
responsabilitățile profesionale, nu din lipsă de voință sau din lene, ci pentru
că resursele sale emoționale și cognitive nu mai fac față cerințelor la locul
de muncă, fenomen care apare mai frecvent la persoanele implicate și dedicate
activității lor:
„Este important să înțelegem că burnout-ul nu este doar o
stare de oboseală prelungită, ci înseamnă o stare de epuizare persistentă și la
nivel fizic, dar și emoțional și cognitiv. Apoi, persoana simte că îi scade
foarte mult eficiența și sentimentul de a putea să facă, să acționeze la locul
de muncă. Deci, începe să devină acest lucru vizibil și pentru colegi sau
pentru angajator și apare de obicei la astfel de persoane și o distanțare față
de muncă, față de sarcinile de la locul de muncă, pentru că practic, omul simte
că nu mai are de unde să dea ceea ce i se cere la locul de muncă, chiar și dacă
vrea.
Deci, nu este o problemă de voință, nu este vorba de
lene. Tocmai de obicei, burnout-ul apare la persoanele care sunt foarte
implicate și dedicate muncii”, a explicat
psihologul Anca Matei, în cadrul unei emisiuni la Antena 3 CNN.
Cum se tratează
burnout-ul
Psihologul a punctat,
de asemenea, că tratamentul și prevenirea burnout-ului nu țin doar de persoana
afectată, ci implică și analiza și ajustarea condițiilor de muncă, astfel încât
să se prevină situațiile care conduc la stres cronic.
Potrivir
specialiştilor, un weekend prelungit sau câteva zile suplimentare de concediu
nu sunt suficiente pentru refacere, fiind necesare o evaluare clinică,
consiliere și suport psihologic pentru individ, dar și crearea unui cadru
organizațional în care volumul de muncă, presiunea timpului, responsabilitățile
și obiectivele neclare să nu conducă la epuizare profesională.
„Este foarte important să înțelegem că nu este doar
problema acelei persoane. Nu se rezolvă cu un weekend prelungit sau câteva zile
în plus de concediu. Pe de o parte, acea persoană poate să aibă nevoie de o
evaluare clinică și apoi de un plan de intervenție, de suport psihologic sau de
consiliere, dar nu este suficient.
Este foarte important să se analizeze cadrul de la locul
de muncă, pentru că de foarte multe ori burnout-ul apare atunci când se
întâlnesc anumite condiții, adică un volum mult prea mare de muncă în mod
constant, fără momente de recuperare, când persoana muncește sub o presiune
foarte mare a timpului sau când are o responsabilitate ridicată, când are
obiective neclare stabilite.
Deci, este foarte important să se stabilească acest cadru
prin care să se prevină la locul de muncă acele condiții care pot să ducă
persoanele într-o stare de acest gen”, a subliniat Anca Matei.