La începutul anilor ’90, cu puțin timp înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, familia unui copil de nouă ani din Kiev, Mișa Kofman, emigra în Statele Unite. Trei decenii mai târziu, acel copil a revenit în Ucraina nu ca simplu vizitator, ci ca unul dintre cei mai respectați analiști militari occidentali ai războiului ruso-ucrainean.
Astăzi, Michael Kofman este cercetător al think tank-ului american Carnegie Endowment for International Peace și un nume de referință în presa internațională de analiză strategică – de la The Economist și Foreign Affairs la The New Yorker și The Guardian. Spre deosebire de mulți comentatori ai războiului, Kofman nu își construiește concluziile din spatele unui ecran.
La fiecare câteva luni, petrece săptămâni întregi „în teren”, discutând cu comandanți ucraineni de la toate nivelurile – de la corpuri de armată până la companii. Din aceste fragmente adunate direct de pe front încearcă să construiască o imagine realistă a conflictului.
„Credeam că vor apărea mai multe echipe occidentale care să facă analiză militară serioasă, la fața locului. În afară de colegii britanici de la RUSI, nu prea am întâlnit astfel de structuri”, spune Kofman, într-un interviu acordat Ukrainska Pravda.
O țară redescoperită prin războiapartamente de vanzare bucuresti 2 camere
Deși s-a născut la Kiev, Kofman afirmă că a ajuns să cunoască Ucraina mult mai bine în anii de război decât în copilărie. Nu doar marile orașe, ci și localitățile mici, multe dintre ele devenite între timp zone de front.
„Orașe pe care le cunoști ajung să moară. Este extrem de dureros”, spune analistul, amintind de localități care, în urmă cu un an, erau pline de viață, iar astăzi sunt sub atac constant al dronelor rusești.
Războiul de uzură și frontul „difuz”
Potrivit lui Michael Kofman, anul 2025 a fost, în ansamblu, mai bun pentru Ucraina decât se anticipa. Deși războiul a intrat într-o fază de uzură, cu lupte preponderent poziționale, situația nu este una de blocaj total.
„Capacitatea ambelor părți de a realiza străpungeri operaționale majore a dispărut. Câmpul de luptă este dominat de drone, mine și artilerie, iar frontul a devenit o zonă difuză, nu o linie clară”, explică el.
În acest tip de război, avertizează Kofman, controlul teritorial este un indicator întârziat. Mult mai importante sunt procesele interne din armatele aflate în confruntare: capacitatea de adaptare, pierderile reale, logistica și moralul.
Cine rezistă mai bine într-un război de uzură?
Pe termen scurt, Rusia dispune de un avantaj în ceea ce privește resursa umană și materială. Însă acest avantaj este erodat rapid de costurile economice și sociale ale războiului.
„Peste 90% dintre contractanții recrutați anul acesta de Rusia au fost folosiți doar pentru a acoperi pierderile. Moscova nu mai poate crește efectivele. În același timp, economia rusă suferă din lipsă de forță de muncă”, spune Kofman.
De cealaltă parte, Ucraina se bazează pe sprijinul unei coaliții occidentale mult mai puternice din punct de vedere economic, chiar dacă aceasta se confruntă cu limite serioase de producție în industria de apărare.
Inovație vs. capacitatea de a copia
Unul dintre paradoxurile războiului, subliniază analistul, este că Ucraina inovează mai rapid, în timp ce Rusia este mai eficientă în a copia și a scala soluțiile care funcționează.
„Armata ucraineană seamănă cu un ecosistem de start-up-uri militare. Rusia, în schimb, este mai lentă, dar atunci când identifică o soluție eficientă, o implementează la scară largă”, explică el.
Această dinamică face ca avantajele tehnologice să fie, de cele mai multe ori, temporare.
Fără „arme minune”
Michael Kofman respinge ideea existenței unor „game changers” capabili să decidă soarta unui război de durată.
„Nu există glonțul de argint. Schimbarea reală vine din adaptări structurale – din felul în care armata este organizată, comandată și integrată cu noile tehnologii”, spune el.
Dronele, de pildă, nu au fost decisive prin ele însele, ci prin modul în care au fost integrate într-o nouă concepție operațională.
Este acesta un al Treilea Război Mondial?
În opinia lui Kofman, eticheta de „război mondial” este exagerată.
„Dacă folosim acest criteriu, aproape orice conflict major ar putea fi numit mondial. Deocamdată, vorbim despre un război regional, chiar dacă asistăm la o extindere orizontală a confruntării”, afirmă analistul.
Totuși, riscurile de escaladare regională sunt în creștere, iar strategia Occidentului de a limita conflictul începe să dea semne de slăbiciune.
De ce Ucraina nu trebuie să accepte pacea „în orice condiții”
Una dintre concluziile-cheie ale lui Michael Kofman este că Ucraina nu se află într-o situație atât de critică încât să accepte un acord de pace apropiat de capitulare.
„Rusia a mizat pe două lucruri în 2025: prăbușirea frontului și ieșirea SUA din joc. Niciuna dintre aceste mize nu s-a confirmat”, spune el.
În timp ce poziția de negociere a Kievului este mai realistă decât în trecut, cererile Moscovei rămân departe de realitatea de pe câmpul de luptă.
America, Europa și limitele sprijinului
Chiar dacă Europa poate compensa parțial financiar o eventuală retragere a SUA, din punct de vedere tehnic și militar acest lucru este imposibil pe termen scurt.
„Există sisteme, muniții și capabilități de informații pe care doar Statele Unite le pot furniza”, avertizează Kofman.
Lecțiile greșelilor din 2022
Privind retrospectiv, analistul recunoaște că Occidentul a supraestimat capacitatea militară a Rusiei și a subestimat reziliența Ucrainei.
„Am evaluat rațional un plan care, în realitate, a fost irațional. Rusia a pornit o operațiune fără pregătire pentru un război lung”, explică el.
Ce poate aduce 2026
În loc de „lebede negre”, Kofman vorbește despre cicluri rapide de adaptare și contraadaptare, despre extinderea campaniilor de lovituri și despre impactul altor crize globale – din Orientul Mijlociu până în Indo-Pacific – asupra sprijinului pentru Ucraina.
„Războiul este un sistem instabil. Singurul lucru sigur este că schimbarea este inevitabilă”, conchide el.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent