1 Ianuarie 2026, 13:51
Redacţia PiataAuto.md
Maşinile electrice au marele avantaj de a avea zero emisii directe, datorită propulsiei electrice. Noi, însă, tindem să plasăm întotdeauna lucrurile într-un context al tabloului mare pentru a compara impactul, tocmai de asta, vorbim frecvent şi despre impactul total de CO2 în producţia maşinilor electrice, care devine tot mai mic pe măsură ce tehnicile de producţie evoluează, dar şi despre energie regenerabilă sau nucleară, cea care face ca şi emisiile totale ale maşinilor electrice să fie zero sau să tindă spre zero. Şi în ultimul timp, mai ales în contextul apariţiei unor centre de date uriaşe, care necesită volume de energie comparabile cu o întreagă ţară de talia României, arătăm şi cât de uşor poate fi anulat efortul maşinilor electrice de a reduce emisiile de asemenea centre. E nevoie de plasarea acestor comparaţii într-un context integru, pentru că astfel de putem da seama cât mare e impactul şi beneficiul unor eforturi când îl privim în tabloul general. De curând, o companie austriacă, pe nume Obrist, a pretins că a realizat prima călătorie CO2-negativă din istorie cu trei exemplare Tesla, extrăgând dioxidul de carbon din atmosferă pe măsură ce maşinile înaintau. Sună frumos, însă plasate în tabloul general, cifrele sunt derizorii.
Ce înseamnă, mai exact, calificativul de a fi CO2-negativă pentru o călătorie? E o călătorie în are maşinile nu doar că n-au emis niciun gram de CO2 în atmosferă, ci au şi extras CO2, reducând astfel concentraţia de CO2 din atmosferă. Sună aproape ca o maşină de vis, care ajută planeta în timp ce rulează pe drumurile publice. Doar că toată treaba aici e atât de întortocheată, încât e aproape un exemplu clasic de eforturi efemere cu efecte verzi insignifiante.
Călătoria a fost făcută pe ruta dintre Mannheim şi Wiesloch, în Germania, pe o rută ce replica traseul istoric al lui Bertha Benz, din 1888, când ea realizase prima călătorie de distanţă lungă din istorie, cu un automobil creat de soţul său.
Doar că ea călătorit din Mannheim până în Pforzheim, pe un traseul de 104 km, în timp ce echipa de ingineri moderni a călătorit doar pe o mică parte a acestui traseu, doar până în Wiesloch, aflat la circa 34 km de la start. Deci, cele trei maşini electrice moderne nici măcar n-au făcut întreg traseul de acum 137 de ani, deşi autorii ideii spun că cei 34 km sunt suficienţi pentru a-şi demonstra ideea.
Cele 3 exemplare Tesla n-ar fi extras CO2 din atmosferă dacă era nemodificate, aşa cum vin ele din uzină. Inginerii austrieci le-au modificat, demontând bateria lor originală şi au înlocuit-o cu una de 17 kWh. Asta îi oferă maşinii o autonomie electrică de doar 80 km.
Pe lângă asta, inginerii austrieci au instalat un motor compact de doi cilindri, cu ardere internă, la bord, cu rol de generator de electricitate, deci efectiv un range extender, care ar trebui să mărească autonomia maşinii până spre 1.000 km. Până aici, toată transformarea pare mai degrabă păguboasă, decât isteaţă.
Acest motor cu ardere internă, însă, rulează cu metanol produs sintetic. Iar echipa de ingineri austrieci spune că metanolul folosit de ei a produs prin procese de fermentare la fermă şi apoi industriale, care extrag mai mult CO2, de fapt, decât se generează la arderea lui. Respectiv, folosirea acestui metanol ar fi benefică pentru mediu, pentru că duce la extragerea efectivă a CO2-ului din aer.
Însă producţia de metanol poate fi CO2-negativă doar dacă foloseşte biomasă la bază şi doar dacă tot procesul de mai departe nu implică energie cu impact de CO2. Spre exemplu, pentru producţia a 1 tonă de metanol sintetic, e nevoie de 190 kg de hidrogen verde, general cu electricitate, iar cantitatea de electricitate necesară pentru acest hidrogen şi alte câteva mici procese ajunge la circa 10-11 MWh. Dacă raportăm la 1 kg de metanol sintetic, atunci avem cam 10-11 kWh de electricitate consumată pentru a-l genera, dar asta cu condiţia că sursa primară vine din biomasă, din produse crescute pe terenuri agricole. Austriecii spun că ei au produs metanolul tot din biomasă, însă de alt tip, producând combustibilul la staţia de tratare şi epurare a deşeurilor din canalizare din Mannheim.
Ei bine, inginerii austrieci spun că au muncit 4 ani la proiectul lor, modificând maşinile electrice cu acest motor cu combustie şi spun că-n producţia de serie o astfel de maşină ar putea fi oferită cu 28.000 euro, datorită bateriei mai mici. Doar că, pentru a avea impactul negativ de CO2, ar trebui ca această maşină să fie întotdeauna alimentată cu metanol sintetic produs prin procese identice. Altfel, totul atârnă de un fir subţire de aţă. Foarte subţire.
În toată călătoria celor trei exemplare Tesla, pregătită cu atâta efort, cele trei maşini au extras din aer 3 kilograme de CO2. Doar trei kilograme, câte un kilogram pentru fiecare maşină. E adevărat că cele trei maşini au parcurs împreună doar circa 100 km, dar totuşi, 3 kilograme reprezintă cifra de emisii pe care un singur camion diesel o realizează la consumul a doar 1,12 litri de motorină. Deci atât a fost impactul întregii călătorii — s-a evitat CO2 echivalent cu consumul a 1,12 litri de diesel.
Cifra de 3 kg CO2 e atât de mică, încât orice deviere în procesul de producţie a acelui metanol şi apoi emisiile generate pentru transportarea acelui metanol din viaţa reală către staţie cu camioane cu cisterne, ar reduce foarte mult din ele 3 kg nete şi s-ar ajunge la final la nişte şi mai simbolice de atât.
Prin urmare, tot efortul de 4 ani al acestei echipe de ingineri, cu buget pentru 3 exemplare Tesla cumpărate şi modificate cu motor de 2 cilindri cu combustie, cu buget pentru înregistrarea a 250 de patente pentru pretinse inovaţii aduse de acest proiect, cu buget de instalaţii de producţie de metanol la staţia de epurare din Mannheim, a dat la final o extragere de 3 kilograme de CO2 din atmosferă, demonstrând în practică ceea ce ştiam deja cu toţii din teorie, că metanolul poate fi produc cu impact negativ CO2, însă doar în condiţii foarte stricte pe întreg lanţul.
0
15,171
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT