Expertul în planificare strategică Nicu Iancu, fost rector al Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, explică, într-o analiză detaliată, motivele pentru care Uniunea Europeană și ONU sunt „retrogradate” prin Strategia Națională de Securitate a SUA.
Trump la Adunarea Generala a ONU de la New York 2019. FOTO AFP
Nicu
Iancu a pus lupa pe Strategia de Securitate Națională 2.0 a lui
Trump, pe care o vede ca pe o ordine globală post-instituțională
bazată pe puterea suverană. În analiza sa, expertul în
planificare de securitate remarcă faptul că nu doar Uniunea
Europeană este pusă într-o nouă lumină de această nouă
strategie americană. Vizată este și Organizația Națiunilor Unite
(ONU), care este desconsiderată.
Omisiunile nu sunt marginale
Expertul
amintește că în scurt timp de la publicarea sa, Strategia de
Securitate Națională (NSS) din 2025 a generat deja un val amplu de
comentarii, concentrate în mare parte asupra afirmațiilor sale
explicite, asupra prioritizării suveranității naționale, a
accentului pus pe securitatea economică și asupra abordării
recalibrate a competiției dintre marile puteri. NSS înseamnă și o
ruptură doctrinară față de tradiția documentelor strategice
americane de după Războiul Rece, susține Nicu Iancu.
„Totuși,
în mijlocul acestor analize, persistă o lipsă izbitoare de
reflecții privind ceea ce documentul ignoră în mod sistematic.
Omisiunile nu sunt marginale; ele sunt definitorii din punct de
vedere structural. Ceea ce strategia lasă în afara cadrului său
conceptual dezvăluie cel puțin la fel de mult ca ceea ce proclamă
explicit. NSS 2025 marchează o ruptură doctrinară profundă față
de tradiția documentelor strategice americane de la sfârșitul
Războiului Rece încoace.”
ONU, pusă pe ignore
El
remarcă un alt aspect notabil, de data aceasta legat de faptul că
noua strategie a Statelor Unite nu face nicio referire la Organizația
Națiunilor Unite, la fel cum Uniunea Europeană este ignorată. Și
nu este doar atât. Cunoscutul expert evidențiază și o altă
schimbare de traiectorie.
„Ceea
ce iese cel mai pregnant în evidență este dispariția sistematică
a gândirii instituționale multilaterale, cel mai clar ilustrată
prin omisiunea frapantă a Organizației Națiunilor Unite și prin
reîncadrarea deliberată a Europei în afara proiectului său
politic supranațional de lungă durată, culminând cu ignorarea
explicită a Uniunii Europene. Aceste două trăsături, absente în
strategiile americane anterioare, dezvăluie o viziune asupra lumii
centrată exclusiv pe statele-națiune suverane și pe bilateralism
tranzacțional, detașată în mod conștient de cadrele normative
care au susținut anterior ordinea internațională liberală”,
explică Nicu Iancu.
În
același timp, administrația Trump cultivă o ambiguitate strategică
pe care a cultivat-o de altfel în ultimele luni.
„Trump
afirmă această schimbare strategică ca fiind „realistic without
being realist” („realistă fără a fi realistă”), o formulare
care introduce o ambiguitate deliberată privind fundamentarea
intelectuală a strategiei. Întrucât documentul susține explicit
că „is not grounded in traditional, political ideology” („nu
este fundamentat într-o ideologie politică tradițională”),
această formulare pare concepută pentru a distanța NSS de
familiile doctrinare consacrate, fie ele realiste,
liberal-internaționaliste sau normative-instituționaliste.
Procedând astfel, strategia este plasată într-un spațiu
conceptual care respinge etichetarea formală, dar promovează un set
distinct de preferințe legate de suveranitate, ierarhie și
capacitatea de acțiune a statului”, adaugă expertul.
Selectivitate pragmatică
Efectul
nu este ideologic în sens convențional, dar poziționează politica
externă a SUA într-o categorie auto-definită, bazată puternic pe
selectivitate pragmatică, primatul suveranității și angajament
discreționar, precizează Nicu Iancu. În loc să clarifice
identitatea strategiei, această încadrare retorică îi
consolidează excepționalismul și subliniază faptul că logica sa
este menită să funcționeze în afara școlilor consacrate de
gândire strategică, urmând tiparul mai larg al posturii strategice
a lui Trump de contestare a cadrelor intelectuale și a structurilor
instituționale existente, mai adaugă expertul.
Nicu
Iancu analizează ceea ce numește „dispariția tăcută a
Organizației Națiunilor Unite” din strategia americană.
„Una
dintre cele mai izbitoare trăsături ale noii strategii este absența
completă a oricărei referințe la Organizația Națiunilor Unite
sau la instrumentele sale. Pe parcursul întregului document, ONU nu
apare ca sursă de legitimitate, mecanism de gestionare a
conflictelor, instrument de implementare a sancțiunilor, cadru de
stabilire a normelor, platformă de coordonare umanitară sau
structură de desfășurare a operațiunilor de menținere a păcii.
Această absență nu este stilistică; ea decurge direct din logica
strategică de fond a documentului, ancorată în principiul conform
căruia „the world’s fundamental political unit is and will
remain the nation-state” („unitatea politică fundamentală a
lumii este și va rămâne statul-națiune”) și că Statele Unite
se vor opune „the sovereignty-sapping incursions of the most
intrusive transnational organisations” („ingerințelor celor mai
intruzive organizații transnaționale care erodează
suveranitatea”)”, punctează Iancu.
O schimbare diametrală
Din
acest punct de vedere, strategia administrației Trump este evident
diferită față de cele anterioare, începând cu strategiile
conturate în anii 90 și continuând cu cele elaborate de
administrațiile Obama și Biden.
„În
strategiile anterioare – fie optimismul liberal expansiv al anilor
’90, fie dependența post-11 septembrie de legitimitatea mandatată
de ONU, fie accentul administrației Obama pe împărțirea poverilor
multilaterale, fie NSS-ul din 2022 al administrației Biden, care
reafirma explicit angajamentul față de sistemul ONU și față de
„rules-based international order” („ordinea internațională
bazată pe reguli”) – ONU a păstrat un rol vizibil. În toate
aceste iterații, referințele la operațiuni de menținere a păcii,
mecanisme de sancțiuni, structuri de coordonare umanitară și
platforme multilaterale de combatere a terorismului au fost explicite
și recurente”, susține expertul.
De ce lipsește ONU
Absența
ONU din această strategie nu este deloc întâmplătoare și vine să
reconfigureaze logica de funcționare a angajamentului global
american.
„NSS
2025 rupe decisiv această tradiție, inclusiv în comparație cu NSS
1.0 din 2017 al lui Trump, care, deși critic față de instituțiile
multilaterale, le recunoștea totuși existența și, în anumite
cazuri, rolul operațional. Ceea ce este frapant în documentul
actual este eliminarea structurală a ONU nu doar din mecanismele de
coordonare sau legitimitate, ci din însăși gramatica conceptuală
prin care Statele Unite au articulat ordinea internațională de la
sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial încoace. Absența sa
nu este circumstanțială; ea reconfigurează logica de funcționare
a angajamentului global american ca o agregare de tranzacții
suverane, înțelegeri bilaterale și diplomație centrată pe
lideri, mai degrabă decât ca participare la guvernanța globală
instituționalizată. Ceea ce dispare nu este doar cooperarea
procedurală, ci însăși rațiunea legitimității multilaterale”,
punctează el.
Uniunea Europeană din perspectiva SUA
În
același timp, Nicu Iancu se apleacă și asupra modului în care
este Europa reîncadrată din perspectiva NSS. „Europa reîncadrată
împotriva ei însăși: ștergerea conceptuală a Uniunii Europene”,
menționează el, după care detaliază:
„Pentru
observatorii europeni, cea mai clară expresie a acestei
repoziționări strategice apare în secțiunea intitulată Promoting
European Greatness, unde Europa este prezentată printr-o lentilă
alternativă, care se îndepărtează semnificativ de narațiunile
strategice americane anterioare. Europa nu este conceptualizată ca
un actor politic sau normativ unificat, ci ca o civilizație aflată
într-un proces de deteriorare strategică din cauza structurilor de
guvernanță supranațională.”
Schimbarea
de atitudine a Statelor Unite ale Americii față de aliatul
transatlantic este desigur una evidentă.
„Documentul
afirmă, în termeni remarcabil de direcți, că unele dintre cele
mai mari provocări ale Europei provin chiar din activitățile
Uniunii Europene, prezentate ca subminând libertatea politică și
suveranitatea națională. Aceasta nu este o intensificare retorică,
ci o înlocuire analitică. Timp de peste trei decenii, strategiile
americane succesive, fie ele favorabile sau critice, au tratat UE ca
pe o arhitectură de stabilitate: generator de securitate internă,
scut de reglementare, amplificator normativ și multiplicator
diplomatic. NSS 2025 respinge această premisă”, mai arată
reputatul expert.
Viziunea
Washingtonului asupra Uniunii Europene este cu totul alta decât cea
a Bruxelles-ului.
„Această
orientare este coerentă cu criticile publice exprimate de Trump la
adresa UE, inclusiv afirmația sa din 2025 potrivit căreia „the
European Union was formed to screw the United States” („Uniunea
Europeană a fost creată pentru a păgubi Statele Unite”),
reflectând scepticismul de lungă durată din cercul său politic
față de rolul economic și de reglementare al UE. Viziunea asupra
Europei care rezultă este cea a unor state suverane separate, a
căror revitalizare necesită recuperarea „civilizational
self-confidence” („încrederii civilizaționale în sine”) și
reducerea expunerii la guvernanța supranațională”, dezvoltă
acesta.
Americanii cultivă „rezistența” europeană
Lui
Nicu Iancu nu i-a scăpat nici detaliul privind felul în care
înțeleg Statele Unite nu doar să se raporteze la Bruxelles, ci și
felul în care americanii intenționează să prioritizeze relațiile
cu statele membre ale Uniunii Europene și nu cu uniunea în sine.
„Textul
merge mai departe, afirmând că diplomația americană ar trebui să
„cultivate resistance to Europe’s current trajectory within
European nations” („cultive rezistența față de traiectoria
actuală a Europei în interiorul națiunilor europene”) și să
colaboreze cu „aligned countries that want to restore their former
greatness” („țări aliniate care doresc să-și restabilească
măreția de odinioară”). Cu alte cuvinte, strategia prioritizează
relațiile cu statele – nu cu Uniunea! – și, mai precis, cu
națiunile din Europa Centrală, de Est și de Sud, prin „legături
comerciale, transferuri de armament, cooperare politică și
schimburi culturale și educaționale”, toate dezvoltate pe baze
bilaterale.”
De
asemenea, americanii susțin cu subiect și predicat că NATO nu se
va mai extinde și prevăd un viitor sumbru pentru unele dintre
statele membre.
„În
plus, NSS afirmă clar că NATO nu se va mai extinde, proiectând
totodată că „within a few decades at the latest, certain NATO
members will become majority non-European” („în cel mult câteva
decenii, anumite state membre NATO vor deveni majoritar
ne-europene”). Această formulare plasează cititorul într-un
spațiu interpretativ ambiguu, sugerând perspectiva unei Alianțe a
cărei compoziție demografică ar putea altera fundamental
identitatea, coeziunea și scopul strategic, remodelând însăși
amprenta sa civilizațională europeană”, articulează Nicu Iancu.
Pe
lângă faptul că Statele Unite se raportează diferit la Uniunea
Europeană față de cum au făcut-o administrațiile anterioare de
la Wasghington, apare ideea unei fragmentări strategice a Uniunii.
„Astfel,
NSS nu doar că ignoră Uniunea Europeană; ea articulează o
arhitectură strategică diferită pentru Europa. Securitatea nu este
colectivă; este bilaterală sau minilaterală. Guvernanța nu este
integrată; este re-naționalizată. Revitalizarea nu este
instituțională; este civilizațională. În această viziune,
viitorul Europei nu depinde de consolidarea mecanismelor
supranaționale, ci de inversarea lor, suveranitatea fiind recuperată
nu prin coeziune, ci prin fragmentare strategică”, mai spune Nicu
Iancu.
Concluzia expertului
Concluzia
expertului este că noua strategie americană de securitate nu numai
că trasează noi priorități, dar vine și cu o modificare a
doctrinei.
„Privite
împreună, aceste dinamici arată că NSS 2025 nu este doar o
reconfigurare a priorităților, ci o abatere structurală de la
fundamentele doctrinare care au modelat marea strategie a SUA timp de
peste trei decenii. Tăcerea sa privind Organizația Națiunilor
Unite și reîncadrarea Europei în afara logicii guvernanței
supranaționale nu sunt alegeri editoriale, ci acte deliberate de
deplasare conceptuală. NSS redefinește ordinea globală ca un
sistem definit de agenție suverană, aliniere selectivă și pârghii
tranzacționale, în care legitimitatea derivă din prerogativa
națională, nu din consimțământ instituțional.”
Pentru
Europa, noua strategie americană reprezintă un semnal puternic.
Drept urmare, Bruxelles-ul va trebui să încerce să se adapteze.
„Pentru
Europa, aceasta înseamnă mai mult decât o recalibrare de politici;
implică o reproiectare strategică. Statele Unite nu mai consideră
UE drept interlocutorul central sau arhitectura stabilizatoare a
ordinii europene. În schimb, identifică statele individuale drept
parteneri principali, în special pe cele capabile să revendice sau
să proiecteze o identitate suverană. În acest sens, proiectul
european este reîncadrat nu ca soluție la fragilitatea
continentală, ci ca parte a cauzei sale”, mai adaugă Iancu.
Implicațiile
sunt profunde, susține Nicu Iancu. „O logică post-instituțională
a politicii mondiale plasează rezultatele de securitate globală în
aranjamente bilaterale sau centrate pe lideri, mai degrabă decât în
cadre instituționalizate. Fie că este percepută ca o corecție a
inerției multilaterale sau ca o îndepărtare destabilizatoare de
guvernanța colectivă, NSS 2025 semnalează o schimbare decisivă: o
reorientare de la construcția de sisteme la competiția ancorată în
suveranitate”, conchide expertul.
Cine este Nicu Iancu
Nicu
Iancu a fost rector al Academiei Naționale de Informații „Mihai
Viteazul” în mandatul 2013-2017 și a lucrat în domeniul
cooperării militare internaționale și al planificării strategice,
având expertiză relevantă în NATO, operațiuni multinaționale,
planificare integrată și politici publice în domeniile
securității, apărării și informațiilor. Are peste douăzeci de
ani de experiență în domeniile cercetării în domeniul apărării
și securității și învățământului superior în domeniul
informațiilor și securității.
În
prezent, Nicu Iancu este președinte al Integrated Intelligence,
Defence and Security Solutions, vicepreședinte al Consiliului
Consultativ al TID Group și editorialist de opinie la Defense and
Security Monitor