Alarma aeriană din noaptea de 5 ianuarie a avut toate elementele unui prolog clasic pentru un atac masiv: aviație strategică ridicată de la sol, avertizări succesive pe canalele de monitorizare, posibile lansări de rachete balistice și de croazieră. Cu toate acestea, lovitura pe scară largă așteptată de toată lumea nu s-a produs. Rusia s-a limitat la drone, dar semnalul transmis a fost mult mai complex decât pare la prima vedere.
În noaptea de 5 ianuarie 2026, Federația Rusă a desfășurat o nouă operațiune aeriană împotriva Ucrainei. Potrivit Forțelor Aeriene ale Ucrainei, au existat indicii privind o posibilă pregătire pentru lansarea rachetelor balistice Iskander-M și a rachetelor ghidate S-300 de pe teritoriul Rusiei. Totuși, nu au fost confirmate lansări masive, iar amploarea așteptată a atacului nu s-a materializat.
În schimb, amenințarea a fost una reală, dar diferită: aproximativ 165 de drone de atac, de tip Shahed, Gerbera și alte modele, au traversat spațiul aerian ucrainean. Alarmele au fost declanșate în regiunile Kiev, Harkov, Cernihiv și Poltava.
Un test calculat al apărării antiaeriene
Expertul militar Oleg Jdanov susține că absența rachetelor nu a fost un accident, ci parte dintr-o tactică deliberată.
apartamente de vanzare bucuresti 2 camere
„Rusia nu a folosit acele tipuri de rachete pe care apărarea noastră antiaeriană le doboară cu cea mai mare eficiență. În cazul rachetelor Kinjal, avem deja rezultate bune, iar rachetele de croazieră sunt interceptate în proporție de peste 90%. Nu avea sens să le irosească”, explică Jdanov.
Potrivit acestuia, scopul real al nopții de 5 ianuarie a fost identificarea pozițiilor sistemelor ucrainene de apărare antiaeriană.
„Pentru a ‘aprinde’ apărarea antiaeriană, trebuie să ridici în aer cât mai mulți purtători. Noi suntem obligați să pornim radarele, iar în acel moment ele devin vizibile”, spune expertul.
Un element esențial a fost folosirea dronelor Shahed cu posibilitate de control de la distanță.
„Unele dintre aceste drone au fost echipate cu modemuri și au funcționat sub control direct. Operatorii pot vedea în timp real unde se activează radarele și pot ajusta traseul dronelor spre zonele de interes”, explică Jdanov.
Cu alte cuvinte, simularea unui atac masiv a forțat Ucraina să-și activeze sistemele de apărare, exact ceea ce avea nevoie adversarul pentru colectarea de date.
Un atac masiv… fără rachete
Jdanov identifică două motive principale pentru care Rusia a evitat lansarea rachetelor Kinjal, H-101 sau Kalibr: eficiența ridicată a apărării ucrainene și capacitatea tot mai limitată a Rusiei de a folosi aceste arme în mod regulat.
„Nici măcar nu știm sigur ce tip de MiG s-a ridicat în aer — MiG-31K sau unul obișnuit. Diferența se vede doar când racheta este sub fuselaj. Este o tactică bazată pe ambiguitate”, explică expertul.
El subliniază însă că avantajul obținut de Rusia este temporar.
„Nu mai avem sisteme de apărare antiaeriană fixe. Au fost distruse încă din primele luni ale războiului. După fiecare atac, pozițiile se schimbă, mai ales cele ale radarelor. Nicio stație radar nu rămâne mult timp în același loc”, spune Jdanov.
„Un raid de recunoaștere”, nu un atac decisiv
Analistul militar și politic Oleksandr Kovalenko, din cadrul grupului „Rezistența Informațională”, consideră că noaptea de 5 ianuarie a fost prima etapă a unei operațiuni mai ample.
„Nu a fost un atac masiv în sensul clasic. A fost un test – un zbor de probă al întregului set de mijloace pe care Rusia le folosește înainte de lovituri majore”, afirmă Kovalenko.
În aer s-au aflat aproape toate elementele obișnuite: drone kamikaze Shahed-136, drone-capcană Gerbera, posibile rachete balistice și purtători de rachete de croazieră – însă fără încărcătură completă.
Kovalenko atrage atenția asupra ritmului atacurilor din zilele precedente.
„După lovitura masivă din noaptea de 27 decembrie 2025, Rusia a trecut la atacuri moderate — 25, 40, 50 de drone pe zi. Este un tipar clasic de acumulare”, spune el.
Potrivit estimărilor sale, media normală pentru Rusia este de circa 150 de drone pe zi, iar scăderea temporară a intensității indică economisirea resurselor.
„A trecut mai bine de o săptămână de la 27 decembrie. Acesta este intervalul tipic după care Rusia revine cu un atac de amploare”, avertizează Kovalenko.
Analistul nu are dubii: a fost o operațiune de recunoaștere.
„Au vrut să afle unde sunt amplasate sistemele noastre de apărare, cum funcționează radarele, ce zone se activează. A fost un raid de colectare de informații”, spune el.
În opinia sa, un atac masiv ar putea urma în zilele următoare, cu ținte deja cunoscute: infrastructura energetică, logistica, industria de apărare și obiective civile.
Astfel, noaptea de 5 ianuarie nu a fost un eșec al Rusiei, ci o etapă pregătitoare: o demonstrație de forță, o activare forțată a apărării ucrainene și o operațiune de recunoaștere, realizată fără consumul rachetelor strategice, tot mai rare.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent