Acțiunea
SUA în Venezuela a deschis abrupt 2026 și trimite un semnal clar
spre Rusia și China. Analistul politic
Ștefan Popescu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, de
ce tot ce se întâmplă din Ucraina și până în Venezuela
privește și România.
Trump și Nicușor Dan s-ar putea întâlni la Washington pentru o discuție serioasă. FOTO:Presidency.ro
Statele
Unite au început în forță noul an cu operațiunea Venezuela, însă
surprinde reacția anemică a Rusiei și a Chinei, aliații
tradiționali ai Venezuelei. Pe celălalt mal al Atlanticului,
aliații tradiționali ai Washingtonului au evitat orice fel de
reacții tranșante. Mutarea administrației Trump arată încă o
dată că la nivel global se fac pași decisivi spre o nouă ordine
mondială, iar principiile dreptului internațional contează tot
atât de puțin pe cât o face defuncta ONU, aflată aparent în
moarte clinică. Pentru București, la fel ca pentru Bruxelles,
acțiunea SUA în Venezuela, alături de invazia Rusiei în Ucraina
arată că principiile dreptului internațional au fost definitiv
suspendate, în timp ce marile puteri își reafirmă sferele de
influență.
Analistul
politic Ștefan Popescu explică, într-o analiză pentru „Adevărul”,
care sunt posibilele legături între ceea ce se întâmplă în
prezent pe scena celor mai fierbinți teatre ale momentului –
Venezuela și Ucraina, dar și care ar putea fi
legătura între ele și cum ar putea să influențeze mai mult decât ne putem imagina România.
Moscova și Beijing, atitudine suspectă față de Venezuela
În
ce privește o posibilă înțelegere între SUA, Rusia și China,
Ștefan Popescu remarcă lipsa suspectă de reacție a Moscovei și a
Beijingului față de înlăturarea lui Nicolas Maduro.
„Nu
am elemente pentru a avansa pe ideea unei înțelegeri între cele
trei puteri. Pe această ipoteză, cu toate acestea, nu pot să nu
remarc slabele reacții din partea Beijingului și Moscovei cu
privire la Venezuela. Ceea ce îmi sugerează că
acțiunea Statelor Unite ale Americii în principiul ei, acela al
asigurării unor
regimuri prietenoase și al împiedicării unor puteri rivale în
sfera de proximitate, este pe gustul lor. Să nu cădem în iluzia de
a crede că Venezuela ocupă un rol central în geografia traficului
cu droguri care vizează spațiul american. Aceasta a oferit ocazia
pentru a justifica, pentru a da o îmbrăcăminte juridică
intervenției americane și a-i da o nuanță de acțiune
polițienească judiciară și nu neapărat militară, împotriva
unui stat suveran și independent, sigur cu un regim de
decredibilizat, dar fără aprobarea Consiliului de Securitate al
Națiunilor Unite”, spune Ștefan Popescu.
Schimbarea ordinii mondiale e o realitate
În atare
situație, intervenția americană în Venezuela, alături de invazia
Rusiei în Ucraina marchează trecerea spre o nouă ordine mondială
în care dreptul internațional nu mai contează. Cu o nouă remarcă
a lui Ștefan Popescu.
„Nu
Statele Unite ale Americii au inaugurat această practică. Sunt alte
puteri
revizioniste mai
mari sau mai mici care au deschis Cutia Pandorei, dar este clar că
și această intervenție va marca într-adevăr o bornă, începutul
unei noi ordini mondiale, intrarea, de fapt, într-o fază de
tranziție în care dreptul internațional contează mai puțin și
contează cu precădere aplicarea acelor măsuri care servesc
intereselor strategice. Căci Venezuela intră în aceeași strategie
cu Groenlanda, Canada, Panama și Mexic. Toate acestea fac parte din
strategia Statelor Unite ale Americii de a-și asigura un spațiu de
proximitate. Practic, imperiul nu se extinde, ci se retrage. Se
retrage prin securizarea zonelor vitale, iar ceea ce s-a întâmplat
în Venezuela, se înscrie perfect în strategia de securitate
națională a Statelor Unite ale Americii, unde se afirmă foarte
clar prioritatea acordată emisferei vestice, din care face parte și
Venezuela”, mai afirmă expertul.
Următoarele pe listă ar putea fi alte state din
America Latină, dar nu este exclusă din ecuație nici Groenlanda,
cu o mențiune specială. Donald Trump tocmai a lansat noi săgeți
spre Copenhaga și a ironizat faptul că Danemarca nu este capabilă
să asigure securitatea uriașei sale insule.
Ștefan Popescu. FOTO: Arhivă Adevărul
„În orice caz,
Groenlanda este în meniu. De altfel președintele Trump a numit și
un emisar special pentru Groenlanda. Columbia și nu numai, cred că
în ansamblu America Latină va constitui o prioritate. Asta pentru
că Republica Populară Chineză este primul partener comercial al
Americii Latine, este implicată în investiții în infrastructuri
critice și în țări ca Argentina și Peru, iar Statele Unite ale
Americii evident că nu pot să tolereze o asemenea situație”,
adaugă Popescu.
Ce poate face Bruxelles-ul
Pentru
Uniunea Europeană, mesajul este unul clar. Iar Bruxelles-ul este
atent la nuanțe, dovadă și unele reacții venite din partea unor
state membre ale Uniunii Europene. În condițiile în care statele Uniunii Europene au interese de politică externă adeseori divergente, opțiunile sunt limitate. Cum Europa nu acționează ca un stat unitar, iar slăbiciunile ei sunt evidente, viitorul său nu poate fi în afara unei alianțe cu SUA. În acest fel, Europa mai poate spera să redevină relevantă și să-și refacă influența de mult timp pierdută.
„Aici
noi nu justificăm, ci explicăm. Și cred că unica șansă pentru
Europa este să se înscrie în dinamica americană și să ne
refacem influența, într-un Occident revizuit de către Statele
Unite ale Americii, căci Europa nu are altă șansă de a fi un
actor autonom strategic în noul peisaj multipolar. Dovadă și
declarațiile liderilor europeni, cu excepția Italiei care a fost
foarte clară în a sprijini Statele Unite ale Americii… Toți
liderii europeni, cu excepția premierului Sanchez al Spaniei, au
sprijinit acțiunea americană. De altfel, declarația ulterioară a
președintelui Emmanuel Macron a fost și redistribuită pe rețeaua
Truth Social de președintele Trump”, susține Ștefan
Popescu.
Pentru Ucraina și pentru Taiwan, evenimentele din
Venezuela nu anunță nimic bun. Asta pentru că mesajul
Washingtonului este că în următoarea perioadă se vor defini tot
mai clar spațiile de influență ale marilor puteri, iar Ucraina
este în raza de acțiune a Rusiei, în timp ce Taiwanul este direct
vizat de către China. Evident, dat fiind faptul că pentru Ucraina
mesajul nu este deloc unul încurajator, România nu are motive să
privească deloc cu detașare.
Vestea proastă și vestea bună pentru România
„Ținând
cont că ceea ce se întâmplă peste Atlantic e o veste proastă
pentru Ucraina, cu certitudine e și pentru România la fel. Este o
veste proastă și pentru România, dar cu o necunoscută, cu
următoarea precizare: în măsura în care nu știm cât ne vom
păstra valoarea de întrebuințare în ecosistemul american. Dacă
în continuare găsim căile de
a ne păstra o valoare de întrebuințare,
fie ea în optica Orientului Mijlociu, apropo de baza Kogălniceanu
și traseul bombardierelor americane care au efectuat anul trecut
operațiuni împotriva Iranului și au realimentat pe Kogălniceanu,
atunci nu avem de ce să ne temem. Dacă vom avea o valoare de
întrebuințare… în acest caz nu este o veste chiar atât de
proastă. Dacă în schimb ne aflăm în afara frontierei, în afara
limesului, ca să folosesc un termen consacrat, atunci, într-adevăr,
situația este mai complicată și mai nefericită”, avertizează Ștefan
Popescu.
Asta
pentru că, evident, Rusia își clamează acum tot mai mult dreptul
de a-și reafirma sfera de influență în proximitate, iar Ucraina
reprezintă o linie roșie pentru Kremlin.
„Rusia deja își
afirmă tare ceea ce ei consideră dreptul la propria sferă de
influență, și o face în special în Ucraina, dar nu numai. Vizate
sunt și anumite părți ale Siriei, dar și în unele ale Libiei. Și
pare că-i este recunoscut acest drept. Asta observăm din discuțiile
și din postura Statelor Unite ale Americii”, precizează el.
Pentru România, semnalul nu este deloc bun. „O asemenea evoluție,
fără îndoială că afectează România, pentru că America va avea
tot mai puțin interes pentru Europa de sud-est, pentru zonele
secundare”, punctează Ștefan Popescu.
Pentru
Uniunea Europeană, în ansamblul ei, există o soluție. Ținând
cont de evidenta fragilitate a Bruxelles-ului, care nu are nici măcar
propria armată și contează tot mai puțin ca factor decizional la
nivel global, singura soluție ar fi ca aceasta să se realinieze
pozițiilor americane, consideră expertul.
„Uniunea
Europeană poate să procedeze exact ca Marea Britanie după 1945,
când constatându-și limitele britanicii au considerat că singura
cale de a-și reface influența la nivel global este nu alergarea
după proiecte himerice, ci relația specială cu Statele Unite ale
Americii”, adaugă Popescu.
În schimb, Statele Unite ale
Americii se vor ocupa în următoarea perioadă cu precădere de
Venezuela, unde au de gestionat o situație destul de
complicată. „Intenția declarată de către președintele Donald Trump de a conduce procesul de tranziție și de a se implica în
relansarea economiei Venezuelei va implica fără îndoială un
efort, cel puțin birocratic, chiar dacă rolul la fața locului va
fi delegat tot elitelor maduriste cu care s-a negociat extragerea lui
Maduro, practic. Așadar, atenția Statelor Unite ale Americii este
clar că va fi focalizată pe alte spații și nu pe Ucraina. Ceea ce deja ne și arată întregul proces diplomatic care a vizat Ucraina. Totul nu
ne-a arătat altceva decât o dorință a Statelor Unite de a se
dezangaja dintr-un conflict pe care nu îl consideră vital pentru
interesele lor”, mai spune Popescu.