Marti, 06 Ianuarie 2026, ora 14:09
28097 citiri
Imagine ilustrativă extracție petrol FOTO Pexels
Într-o lume care se grăbește spre energie regenerabilă și electricitate verde, există resurse care continuă să modeleze puterea și economia globală. Unele țări ascund sub solul lor adevărate “comori negre”, a căror valoare depășește cu mult veniturile anuale generate de exporturi. Dar cine controlează aceste zăcăminte strategice? Și de ce, în ciuda cantităților uriașe, nu toate națiunile prosperă la fel?
O privire atentă asupra datelor recente privind rezervele dovedite de petrol arată că situația nu este întotdeauna intuitivă. Rezervele dovedite se referă la cantitățile de țiței care pot fi exploatate în condițiile tehnologice și economice actuale, din zăcăminte deja identificate. La nivel mondial, acestea totalizează aproximativ 1.730 de mii de miliarde de barili, echivalentul a peste 50 de ani de producție la ritmul din 2020, dar evaluările reale pot varia pe măsură ce randamentul zăcămintelor scade și tehnologia evoluează.
Primii jucători și paradoxurile economice
De departe, țara cu cele mai mari rezerve de petrol este Venezuela, cu 303 miliarde de barili concentrați în Centura Orinoco, o regiune vastă din estul țării, care se întinde pe circa 55.000 de kilometri pătrați. “Venezuela deţine cele mai mari rezerve cunoscute de petrol, de peste cinci ori mai mari decât cele ale Statelor Unite”, scrie Al Jazeera. Dar paradoxul este că, în ciuda acestei bogății, economia venezueleană se confruntă cu hiperinflație, sancțiuni internaționale și o producție care a scăzut dramatic. În 2023, exporturile de petrol ale Venezuelei au însumat doar 4,05 miliarde de dolari, mult sub nivelul altor mari exportatori precum Arabia Saudită (181 miliarde) sau Statele Unite (125 miliarde).
Petrolul din Centura Orinoco este însă de tip extra-greu, dens și vâscos, ceea ce face extracția mult mai complicată și costisitoare decât cea din zăcămintele convenționale. Tehnici precum injectarea de abur sau amestecarea cu țiței mai ușori sunt necesare pentru a-l face comercializabil. Compania de stat PDVSA controlează majoritatea operațiunilor, dar infrastructura învechită, investițiile insuficiente și sancțiunile au limitat exploatarea completă a resurselor. Totuși, americanii au mai multe rafinării gândite special să proceseze fix petrolul din Venezuela. După prăbușirea industriei venezuelene, sub Maduro, aceste rafinării, aflate pe malul golfului Mexicului, au trebuit să improvizeze cu amestecuri de petrol din Canada, tot unul greu, ca să aibă materie primă.
apartamente de vanzare bucuresti 2 camere
După Venezuela, în clasamentul mondial se situează Arabia Saudită cu 267 miliarde de barili și Iran cu 209 miliarde. Canada, deși nu face parte din OPEC, ocupă locul patru cu 163 miliarde, urmată de Irak, Emiratele Arabe Unite și Kuweit. Statele Unite se află pe locul nouă, cu aproximativ 74–55 miliarde de barili, în funcție de surse.
Rezervele, politica și piața globală
Pe lângă cantitatea efectivă de țiței, contextul politic joacă un rol la fel de important. Venezuela, de exemplu, a fost cândva unul dintre cei mai mari furnizori de petrol către Statele Unite, dar sancțiunile impuse începând din 2017 au redus drastic exporturile către piețele tradiționale. Pentru a supraviețui economic, țara a reorientat exporturile către China, India și Cuba, iar prețul extrem de scăzut al benzinei reflectă politicile guvernamentale de subvenționare: 0,04 dolari pe litru în septembrie 2025, comparativ cu media globală de 1,29 dolari.
În schimb, țări precum Arabia Saudită beneficiază de rezerve mari, infrastructură modernă și costuri scăzute de producție, ceea ce le permite să mențină o poziție dominantă pe piața globală a petrolului.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent