România a încheiat 2025 nu
doar cu un deficit bugetar uriaș, cel mai mare din UE, ci și cu un
deficit de cont enorm, care îi dezechilibrează și mai mult fragila
economie. Cristian Păun, profesor la ASE București, avertizează că
economia României intră într-o spirală periculoasă, iar modelul
de creștere pe consum se dovedește falimentar.
România are un deficit de cont tot mai mare. FOTO: Pexels
România se confruntă cu un
deficit bugetar enorm, cel mai mare din Uniunea Europeană. Deși nu există încă o cifră oficială, estimările economiștilor sunt că va
depăși sau se va situa în jurul a 8,5%. Comparativ cu anul 2024, când România a încheiat cu un deficit bugetar semnificativ, raportat la aproximativ 8,65% din PIB (metodologie cash) sau 9,3% din PIB (metodologie europeană ESA), lucrurile ar sta ceva mai bine. Totuși, raportat la politica de austeritate, la așteptările create, dar mai ales prin prisma faptului că deficitul rămâne imens, se poate vorbi în continuare de o contraperformanță economică majoră și pentru 2025.
În același timp, inflația este
uriașă, provocând creșteri de prețuri de la o lună la alta,
ceea ce duce la erodarea puterii de cumpărare a populației și la
scăderea nivelului de trai. De altfel, cu o inflație de circa 10%,
România nu are rival la nivelul Uniunii Europene și este mai
aproape de țări ca Rusia și Ucraina, care se află în război,
decât de media UE, care este în jur de 2,5%.
Deficitul de cont ne sufocă treptat
Însă acestea nu sunt
singurele contraperformanțe ale economiei României și nici
singurele riscuri la adresa sa. Un aspect despre care nu se vorbește
foarte mult este cel al deficitului de cont curent, care crește de
la an la an și afectează echilibrul și așa fragil al economiei.
Pe scurt, banii cheltuiți de România pentru importuri sunt mult mai
mulți decât cei obținuți din exporturi, ceea ce duce la acest
deficit de cont și la un dezechilibru macroeconomic.
Privații din economie, sufocați de taxe și impozite
În cifre, România a avut
pentru prima dată în ultimii 30 de ani un deficit de cont curent
care a depășit deficitul bugetar, iar numai între ianuarie și
iulie ar fi ieșit din România peste 17 miliarde de euro, cu 20% mai
mult față de 2024. Iar statistica BNR din decembrie 2025 dă fiori:
potrivit cifrelor publicate de Banca Națională a României, contul
curent al balanței de plăți a României a înregistrat, în
perioada ianuarie-octombrie, un deficit de 24,6 miliarde de euro, în
creștere față de cei 23,6 miliarde de euro înregistrați în
intervalul similar din 2024. Or, se știe, deficitul de cont curent
arată că o țară cheltuiește mai mult pe bunuri, servicii și
transferuri financiare cu restul lumii decât încasează din acestea
și este unul dintre principalii indicatori macroeconomici care
reprezintă un semnal de alarmă pentru sănătatea economică a unei
națiuni.
Profesorul Cristian Păun, de la
ASE București, explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, de
ce lucrurile nu arată deloc bine, iar dezechilibrul creat de
raportul dintre importuri și exporturi apasă tot mai greu pe umerii
economiei care și așa funcționează la limita avariei.
„Deficitul de cont curent are
componentă principală, balanța comercială. Deci importăm mai
mult decât exportăm. Asta înseamnă că, de fapt, în România,
din diferite motive, se produce mai greu, mai puțin, mai anevoios,
mai ineficient, cu costuri mai mari, mai puțin competitiv față de
tot ceea ce se produce în Uniunea Europeană pe piața unică sau în
alte state. Noi cumpărăm mult din piața unică și mai puțin de
la noi, tocmai pentru că pe ai noștri nu prea îi îngrijim și îi
stresăm cu tot felul de prostii și aberații fiscale”, explică
profesorul Păun.
Situația este anormală pentru
orice economist serios, nu și pentru guvernele care au condus și
care conduc încă România, care o acceptă fără să ia măsuri
serioase.
O anomalie… firească pentru România
„Sigur, e anormală situația,
dar din păcate e firesc într-un astfel de context să ajungi la așa
ceva. Ca să nu mai vorbim de faptul că tu stimulezi pe deficit
bugetar cererea de bunuri și servicii care se duce în bună măsură
către importuri. Pentru că tu, de fapt, aici eșuezi cu modelul tău
de dezvoltare economică”, spune profesorul bucureștean.
De altfel, încercările de a
stimula producția până acum au dat greș, inclusiv din cauza
faptului că România nu a adoptat politici economice adecvate, care
să-i rezolve adevăratele probleme. România nu a produs suficient
pentru a acoperi cererea existentă pe piață, ci a încercat să
rezolve prin importuri. Importuri care, la un moment dat, sufoca
balanța.
„Stimularea cererii agregate
nu duce în toate țările la creștere și dezvoltare economică.
Mai trebuie să ai și alte condiții îndeplinite ca tu, aplicând
keynesismul (n.r. – curent în gândirea economică (macroeconomie)
introdus secolul trecut de economistul britanic John Maynard Keynes)
la buchet, să ajungi la rezultatele scontate de Keynes. Cererea
agregată stimulată la noi pe deficit și datorie publică nu se
duce către producție, nu tractează producția. Deși economiștii
clasici spun că în general e invers și că producția tractează
consumul și nu invers. Pentru ca să poți consuma, trebuie în
prealabil să produci ceva. Asta spun economiștii clasici. Keynes a
spus pe dos treaba asta. Și nu întotdeauna e valabilă. Cel puțin
în cazul României pare că nu e valabilă, iar noi cu siguranță
că n-ar trebui să mai mergem pe această cale pe care am
îmbrățișat-o de câțiva ani buni”, avertizează
Cristian Păun.
Trăim pe împrumut și importăm mult, dar exportăm puțin
Pe acest fond, crește și
datoria publică a țării, iar odată ce ne îndatorăm tot mai
mult, intrăm într-o spirală care cauzează noi și noi probleme.
România, spre deosebire de alte țări cu datorii chiar mult mai
mari, așa cum este cazul Statelor Unite ale Americii, a Franței,
Belgiei și a Japoniei, nu are o economie comparabilă și este mult
mai vulnerabilă.
Cristian Păun. FOTO: ASE București
Astfel, deși datoria României este undeva în
jurul a 60 de procente din PIB, cu mult sub cei peste 250% ai
Japoniei, economia țării noastre este privită de finanțatorii de
pe piețele externe ca mult mai puțin solvabilă și mult mai
problematică decât economia niponă. Iar de aici totul se traduce
în finanțări mai scumpe, pentru că investitorii vor anumite
garanții atunci când își asumă riscul să crediteze o economie
bolnavă, așa cum este cea a României.
„Deficitul balanței
comerciale este o consecință a unui model economic complet greșit,
model de dezvoltare care pune accent pe cererea agregată stimulată
pe deficit și datorie. Evident că în contul curent nu găsim doar
balanța comercială, găsim de exemplu și ceea ce plătim ca
dobânzi la datoria publică externă, în valută. Ori la noi dacă
această datorie crește an de an cu câteva zeci de miliarde de euro
pentru că ăsta-i deficitul și nu reușim să-l finanțăm decât
așa. Clar că și dobânzile ca sumă cresc. Așa ajungem noi să
plătim mai degrabă dobânzi decât încasăm și asta se vede în
deficitul de cont curent care include și această treabă. Și
atunci intrările de valută în România, când apare acest deficit,
sunt mai mici decât ieșirile de valută. Adică avem valută care
iese din țară pentru importuri, pentru plata dobânzilor,
dividendelor și așa mai departe într-o sumă foarte consistentă
și care influențează cererea de valută”, explică Păun.
Ce se întâmplă cu leul
Riscul ca moneda națională să
se deterioreze nu este deloc neglijabil. Totuși, Cristian Păun este
mai puțin pesimist față de alți economiști care au vorbit cu
subiect și predicat despre prăbușirea leului.
„Deocamdată am mai găsit
valută din PNRR, din ce ne mai intră de pe la Uniunea Europeană,
dar pe măsură ce noi am întârziat cu aceste intrări de fonduri
dinspre Uniunea Europeană, fonduri în valută, începem încet să
simțim și o presiune pe cursul de schimb. Și ea se va accentua
dacă România va fi introdusă în junk.
Pentru că introducerea României
în junk ar face ca aceeași jumătate din datoria publică pe care
astăzi o finanțăm de pe piațele externe să nu mai avem de unde
s-o susținem. Finanțarea ar veni exclusiv de pe piața locală
inflaționist și ieșirile de valută care vor însoți intrarea
noastră în junk cu siguranță ar dubla cursul de schimb valutar.
N-am nici cea mai mică urmă de îndoială”, este semnalul de
alarmă tras de Păun.
Nu ar fi o situație singulară
la nivelul României, țară care s-a mai confruntat cu astfel de
crize. De altfel, spune Cristian Păun, România nu a reușit să
rezolve aceste probleme începând din 1990. Altfel spus, toate
guvernele care s-au succedat, indiferent de culoarea politică, s-au
dovedit incompetente. Vestea proastă este că nici acum lucrurile nu
stau deloc diferit, iar soluțiile pentru redresare nu vin de
nicăieri.
„Noi am mai avut astfel de
situații prin anii 90 și s-a întâmplat fix la fel cu aceleași
vulnerabilități pe care le vedem și astăzi și pe care nu le-am
reparat semnificativ de mult în acești 30 de ani. Pentru că încă
o dată repet, modelul este greșit. Politicienii nu sunt conectați
la ce înseamnă modernizarea reformarea României. Iau o altă
agenda complet diferită. Parcă asta nu-i țara lor. Stau așa și
mă gândesc câteodată cu oarecare tristețe.
Parcă asta nu-i țara
politicienilor din România. Parcă nu-și doresc atunci când ajung
în astfel de poziții de demnitate de putere ca reprezentanți ai
noștri. Parcă nu-și doresc să rămână în istorie ca cei care
au schimbat în bine România. Nu. Ei au complet alte preocupări și
asta se vede. Se vede inclusiv, repet încă o dată, nota de plată
pe care românii, din păcate, sunt chemați tot mai des să o
plătească în dauna nivelului lor de trai, în dauna, să spunem
așa, a dezvoltării personale, familiale și așa mai departe”, încheie Cristian Păun.