Operațiunea militară americană desfășurată peste noapte la Caracas, în urma căreia președintele Venezuelei, Nicolás Maduro, a fost capturat, va fi probabil studiată mult timp ca un exemplu de superioritate tehnologică și operațională decisivă împotriva unui sistem defensiv aparent solid, dar fragil în practică.

Acțiunea, denumită Operation Absolute Resolve, a oferit și un test în condiții reale pentru arsenalul militar pe care Venezuela l-a acumulat în ultimii ani cu sprijin din Rusia, Iran și China. Acest arsenal – care includea sisteme de apărare antiaeriană, drone, ambarcațiuni rapide și armament ușor – fusese prezentat de autoritățile de la Caracas drept un factor de descurajare împotriva oricărei intervenții externe, scrie The Jerusalm Post.

În realitate, el nu a reușit să oprească o operațiune americană atent planificată, susținută de atacuri cibernetice, război electronic și lovituri de precizie.

O operațiune fulger în inima capitalei

Potrivit informațiilor apărute în presă, forțe speciale americane au ajuns la complexul prezidențial din centrul Caracasului puțin după ora 2:00 dimineața, ora locală. Operațiunea a fost sprijinită de elicoptere, avioane de vânătoare și bombardiere care au lovit sisteme de apărare antiaeriană și alte obiective strategice din capitală și din mai multe state de coastă.

apartamente de vanzare bucuresti 2 camere

Imagini distribuite pe rețelele sociale au arătat explozii și incendii pe cerul nopții, în timp ce apărarea aeriană venezueleană încerca să reacționeze.

La finalul operațiunii, Nicolás Maduro și soția sa, Cilia Flores, au fost capturați și transportați în afara țării, ulterior fiind duși în Statele Unite pentru a răspunde unor acuzații federale, inclusiv legate de narcoterorism.

Președintele american Donald Trump a declarat ulterior că a fost vorba despre „o operațiune extraordinară” menită să aducă „în fața justiției un lider care a sfidat legea internațională”.

Mitul apărării susținute din exterior

De ani de zile, autoritățile venezuelene au prezentat cooperarea militară cu Rusia, China și Iran drept un scut împotriva presiunilor americane. Moscova a furnizat sisteme de apărare antiaeriană, avioane de luptă și vehicule blindate, Beijingul – radare și echipamente de comunicații, iar Teheranul a sprijinit dezvoltarea de drone și alte capabilități asimetrice.

Aceste sisteme au fost promovate ca un mijloc de a crește costurile unei eventuale intervenții străine. Însă operațiunea americană a scos la iveală limitele acestui model defensiv.

Surse americane susțin că raidul a fost pregătit luni întregi, inclusiv prin construirea unei replici a complexului prezidențial și prin analizarea în detaliu a rutinei zilnice a lui Maduro. O astfel de pregătire reduce semnificativ eficiența apărării statice.

În momentul declanșării atacului, forțele americane au combinat lovituri aeriene, operațiuni cibernetice și bruiaj electronic. Întreruperea alimentării cu energie electrică în mari părți ale Caracasului a afectat grav capacitatea de comandă și control a armatei venezuelene.

Vulnerabilitatea sistemelor moderne

Experții militari subliniază că sistemele de apărare antiaeriană, indiferent de proveniență, sunt extrem de vulnerabile atunci când depind de radare și rețele centralizate, mai ales în fața unor atacuri coordonate care combină mijloace cinetice și cibernetice.

Imagini apărute ulterior au indicat distrugerea mai multor sisteme antiaeriene, inclusiv lansatoare Buk-M2E de fabricație rusă. Oficialii americani au descris operațiunea drept una pe care „doar Statele Unite o pot executa”, datorită nivelului de integrare tehnologică și coordonare inter-arme.

Rolul limitat al dronelor iraniene

Venezuela a beneficiat, de asemenea, de sprijin iranian în domeniul dronelor, inclusiv prin producția locală a unor aparate bazate pe modelul Mohajer-6. Aceste drone sunt utile pentru supraveghere sau operațiuni prelungite, dar specialiștii spun că sunt mult mai puțin eficiente într-un atac scurt, surprinzător și intens, în care adversarul controlează complet ritmul și mediul electronic.

Săptămâna trecută, SUA au impus sancțiuni companiei venezuelene care produce aceste drone, acuzând Iranul și Venezuela de proliferare iresponsabilă de armament.

O armată slăbită din interior

Dincolo de limitările tehnologice, un alt factor esențial a fost starea armatei venezuelene. Ani de colaps economic, corupție și politizare au afectat grav nivelul de pregătire, mentenanța echipamentelor și capacitatea de reacție.

Chiar și cele mai avansate sisteme necesită personal bine instruit, piese de schimb și exerciții regulate. Fără acestea, eficiența lor scade rapid.

În contrast, forțele americane au beneficiat de un avantaj major în informații, supraveghere, recunoaștere și putere aeriană de precizie. Potrivit surselor militare, aproximativ 150 de avioane au fost implicate în faza inițială a operațiunii.

Lecțiile strategice

Operațiunea de la Caracas confirmă o tendință observată și în alte conflicte recente: succesul militar nu mai depinde în primul rând de cantitatea de armament, ci de capacitatea de a integra tehnologia, informațiile și pregătirea forțelor într-un sistem coerent.

Arsenalul furnizat de Rusia, China și Iran nu a fost complet inutil, dar nu și-a îndeplinit scopul politic principal – protejarea regimului și a conducerii sale.

Faptul că forțele americane au reușit să pătrundă în centrul Caracasului, să ajungă la un obiectiv intens securizat și să-l extragă pe președinte în doar câteva ore rămâne indicatorul cel mai clar al eșecului strategic al apărării venezuelene.

Pentru statele care se bazează pe armament importat din aceste surse, evenimentele din Venezuela reprezintă un nou semnal de avertizare: în fața unor adversari de prim rang, diferența o face nu originea echipamentului, ci nivelul de integrare, pregătire și capacitate de reacție.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent