Sambata, 31 Ianuarie 2026, ora 09:04
1060 citiri
Biserica găzduiește 13 morminte ale domnitorilor munteni FOTO biserica-domneasca.ro/
În timpul reabilitării Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, cercetările au readus în atenție misteriosul mormânt princiar nr. 10, datat în secolul XIV, acoperit cu simboluri enigmatice și vestigii prețioase, al cărui ocupant ar putea fi identificat în acest an prin analize ADN, oferind noi indicii despre dinastia Basarabilor și poveștile ascunse ale ctitoriei voievodale.
Biserica Domnească din Curtea de Argeș este unul din cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii românești medievale și, totodată, cea mai veche ctitorie voievodală din Țara Românească. Sfințită în anul 1352, fiind o ctitorie a lui Basarab I, Biserica Domnească Sfântul Nicolae din Curtea de Argeș este inclusă în Lista Indicativă UNESCO.
„Proiectul prevede cercetarea arheologică a incintei, realizată de o echipă de arheologi condusă de arhitectul Adrian Ioniță. Cercetările au început în toamna anului 2025 și au fost identificate casetele cu oseminte, rămase în urma cercetărilor din timpul istoricului Virgil Drăghicescu. Noutatea este că se va încerca prelevarea unor mostre ADN din acestea, pentru cunoașterea mai bună a dinastiei primilor Basarabi, în legătură și cu misteriosul mormânt nr. 10. Sperăm să se afle în acest an cine este acolo”, a declarat, pentru Libertatea, Cristian Cocea, directorul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Argeș.
Povestea mormântului misterios
Biserica Domnească de la Curtea de Argeș adăpostește și 13 morminte ale domnitorilor munteni.
În urmă cu peste un secol, în 1920, o echipă de savanți și arheologi coordonată de Nicolae Iorga descoperea un misterios mormânt princiar la Biserica Domnească din Curtea de Argeș. Mormântul conținea resturile umane ale unui personaj domnesc, datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
Au fost avansate de-a lungul anilor mai multe ipoteze asupra identității rămășițelor umane, cele mai vehiculate nume fiind cele ale lui Basarab I, Vladislav Vlaicu și Radu I. Cercetări realizate după anul 2000 (inclusiv datarea cu C14 a osemintelor) au scos la iveală faptul că moartea personajului descoperit a survenit cel mai târziu în anul 1370, drept urmare, acesta nefiind nici Vladislav Vlaicu, nici Radu I.
Rămâne un mister de ce mormântul a fost atât de ascuns, cât și ce reprezintă inscripția de pe un inel găsit acolo, similar ca aspect cu cel al lui Edward of Woodstock, supranumit „Prințul Negru”, fiul regelui Edward al III-lea al Angliei, contemporan cu Basarab I și unul dintre eroii Războiului de 100 de Ani. Cercetările asupra misteriosului mormânt 10 au fost oprite mai mulți ani din cauza lipsei finanțării.
„Lespedea care acoperă mormântul nu are vreo inscripție, ci doar un desen neobișnuit – un Arbore al Vieții, încununat de o stea cu 12 colțuri, formată din tot atâtea triunghiuri echilaterale. Racla de piatră mai avea săpată, la picioarele mortului, o cruce templieră, iar la cap – o Stea a lui David.
În 1920, când a fost descoperit mormântul, misteriosul personaj purta o diademă de mărgăritare, strânsă cu un lanț de aur peste părul lung. O tunică din mătase venețiană purpurie, împodobită cu svastici, îi acoperea pieptul.
Cavalerul era încins cu o centură brodată cu metal prețios, care se strângea cu o uluitoare pafta de aur, înfățișând un castel cu patru turnuri. În față, pe smalț albastru, o lebădă de argint cu cap de femeie strălucea enigmatic. Inele dăltuite cu litere latine se vedeau pe oasele descărnate ale mâinilor. Apoi, deodată, în contact cu aerul, țesăturile minunate s-au pulverizat, rămânând doar câteva petice. Disperat, marele Nicolae Iorga a căzut atunci în genunchi și s-a rugat de iertare. Însă ireparabilul fusese produs”, arată Cristian Cocea.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent