China operează în prezent cea mai mare marină militară din lume după numărul de nave, iar o parte importantă a acestei capacități își are originile în tehnologia navală moștenită din Rusia și din perioada sovietică. Distrugătoare, submarine și chiar primul portavion chinez au fost achiziționate sau dezvoltate pe baza unor platforme rusești, contribuind decisiv la transformarea Chinei într-o putere maritimă capabilă să conteste influența Statelor Unite, scrie newsweek.com.

Potrivit analistului naval Alex Luck, specialist în Marina Armatei Populare de Eliberare (PLAN), aceste sisteme de origine rusă vor continua să joace un rol în flota chineză pe termen scurt, dar este probabil ca ele să fie retrase treptat din serviciul activ în următorii 10–20 de ani, pe măsură ce sunt înlocuite de nave proiectate și construite integral în China.

De ce este important

China și Rusia au dezvoltat în ultimii ani un parteneriat strategic strâns, descris de președintele rus Vladimir Putin drept unul „fără limite”. Cele două state cooperează diplomatic și militar în contexte sensibile, de la războiul din Ucraina până la tensiunile din Strâmtoarea Taiwan, în opoziție față de alianțele conduse de SUA în Europa și Asia.

În paralel, Beijingul urmărește construirea unei armate „de clasă mondială”, cu obiectivul declarat de a deveni cea mai puternică națiune militară până la jumătatea secolului. Componenta navală a acestei strategii a beneficiat de o capacitate industrială masivă de construcții navale.

În prezent, marina chineză dispune de peste 370 de nave și submarine, inclusiv trei portavioane, opt distrugătoare din clasa de peste 10.000 de tone și aproximativ 60 de submarine.

Deși majoritatea navelor sunt proiectate local, flota include și echipamente de origine rusă: patru distrugătoare din clasa Sovremenny, zece submarine din clasa Kilo, precum și primul portavion chinez, CNS Liaoning, fostul Varyag, construit inițial pentru Marina Sovietică.

Răspuns la nevoi urgente

Alex Luck explică faptul că achizițiile din Rusia au fost motivate, în principal, de nevoia Chinei de a dobândi rapid capabilități navale credibile, într-un context geopolitic dificil. Relațiile Beijingului cu Occidentul s-au deteriorat semnificativ după reprimarea protestelor din Piața Tiananmen, în 1989, și după Criza din Strâmtoarea Taiwan din 1996.

În timpul acelei crize, China a efectuat teste cu rachete în apropierea Taiwanului, iar Statele Unite au răspuns trimițând două grupuri de atac cu portavioane în zonă, demonstrând superioritatea navală americană.

„Marina chineză avea nevoie atât de platforme capabile pentru a descuraja credibil Marina SUA, cât și de o bază tehnologică mai largă care să poată fi integrată în dezvoltările viitoare”, a explicat Luck.

Un exemplu este submarinul diesel-electric de tip 039A, proiectat în China, dar influențat semnificativ de designul rusesc al carenei, rezultând o platformă hibridă din punct de vedere ingineresc.

Lecția portavionului Liaoning

Achiziționarea portavionului Liaoning, sub forma unui corp neterminat, a reprezentat un moment-cheie pentru dezvoltarea navală a Chinei. Nava a fost modernizată extensiv și utilizată ca platformă de învățare, oferind Beijingului experiența de bază necesară pentru proiectarea, construcția și operarea portavioanelor — o capacitate de care nu dispunea anterior.

Potrivit analistului, acesta este cel mai important transfer tehnologic realizat de China dinspre Rusia, deși dezvoltarea completă a capabilităților aeronavale a necesitat timp și resurse considerabile.

La peste un deceniu de la intrarea în serviciu a portavionului Liaoning, în 2012, Departamentul Apărării al SUA estima în raportul său din 2025 că China intenționează să ajungă la nouă portavioane până în 2035, construind încă șase nave, un număr care ar depăși flota americană din Pacific.

Retragerea treptată a tehnologiei rusești

Pe măsură ce China introduce nave mai avansate, proiectate intern, rolul platformelor rusești este în scădere. În unele domenii — precum electronica navală, senzorii și sistemele de comandă — China a depășit deja Rusia, beneficiind de o industrie internă puternică în domeniul semiconductorilor.

Evoluția programului de portavioane este ilustrativă: de la rampa tip „ski-jump” folosită pe Liaoning, China a trecut la catapulte electromagnetice capabile să lanseze aeronave mai grele, o caracteristică a noului portavion CNS Fujian.

În paralel, marina chineză introduce un nou avion de vânătoare naval, J-35, care ar urma să înlocuiască J-15 — o variantă chineză a avionului sovietic Su-33.

Modernizarea navelor vechi

Pentru a menține eficiența navelor de origine rusă încă aflate în serviciu, China aplică modernizări extinse. Distrugătoarele din clasa Sovremenny au fost echipate cu rachete chinezești moderne, senzori îmbunătățiți și sisteme de comandă și control mai performante.

„Modernizarea completă a acestor nave mai vechi arată dorința Chinei de a nu reduce numărul unităților sale de luptă majore, chiar dacă acestea sunt depășite din punct de vedere al designului original”, a notat Luck într-o analiză publicată în Naval News.

Rămâne de văzut ce rol vor mai juca platformele rusești într-o marină chineză aflată într-un proces rapid de modernizare. Cert este că Beijingul continuă să lanseze nave noi într-un ritm accelerat, extinzându-și capacitatea de a proiecta forță militară în regiunea Indo-Pacific, una dintre cele mai disputate zone strategice ale lumii.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent