2 Februarie 2026, 14:07
Redacţia PiataAuto.md
Dacia a pus un accent puternic în ultimii ani pe motorizările sale capabile să ruleze şi pe benzină, şi pe gaz GPL, având propulsoare adaptate pentru a face faţă ambelor tipuri de combustibili şi oferind astfel costuri mult mai mic de rulare. Germanii de la AutoBild au de mai bine de un deceniu un program de teste de lungă durată, prin care au trecut aproape 100 de maşini de-a lungul timpului. În cadrul acestor teste, maşinile sunt exploatate timp de 100.000 km, urmărindu-se ce probleme şi defecte apar pe parcurs, iar apoi maşinile sunt dezasamblate şi evaluate profund cu ajutorul experţilor de la Dekra, pentru a se stabili uzura atestată, invizibilă la prima vedere. Ei bine, acum şi o Dacia Jogger TCe 100 Eco-G a trecut de acest test şi a ajuns la etapa dezasamblării, lăsându-i consternaţi pe jurnalişti şi experţii tehnici prin uzura sa, informează publicaţia germană AutoBild.
Maşina şi-a început testul la 28 iulie 2022, când a ajuns pe mâinile jurnaliştilor germani, fiind condusă de mai mulţi din membrii echipei editoriale. Modelul românesc a ajuns repede unul îndrăgit în redacţia germană, spun aceştia, datorită spaţiului mare pe care-l oferă, a robusteţii, şi a practicismului de maşină familistă.
Totuşi, deşi Dacia Jogger e foarte spaţioasă până şi pentru a transporta unele achiziţii de mobilă acasă, cei 1.819 litri de volum cu bancheta spate rabatată pot fi folosiţi plenar doar dacă obiectele transportate au anumite forme care se potrivesc. Dacă se depozitează mai multe cutii de formă aproape cubică, forma portbagajului impune irosirea unor spaţii importante, inclusiv din cauza podelei, care nu e plată.
Dar jurnaliştii germani au recunoscut că, pentru 21.500 euro, cât a costat Dacia Jogger, puţine maşini oferă un hayon atât de mare şi un spaţiu atât de mare şi practic în portbagaj. Chiar şi bicicletele pot fi transportate fără demontarea roţii din faţă.
Motorul de sub capotă e unul în 3 cilindri, de 1,0 litri, care dezvoltă 101 CP şi 170 Nm. Viteza maximă e de 170 km/h, iar tracţiunea se realizează pe puntea faţă, prin intermediul unei cutii manuale cu 6 trepte. Jurnaliştii germani spun că au alimentat frecvent maşina şi cu gaz GPL, şi cu benzină, şi într-adevăr costurile de rulare pe GPL sunt mult mai mici, chiar dacă în cifre consumul e uşor mai mare decât la benzină.
Motorul cu trei cilindri a fost apreciat diferit în funcţie de ipostaza care era condusă Dacia Jogger. Atunci când maşina e uşoară, eventual cu un singur om la bord, greutatea ei proprie de doar 1.327 kg o face potrivită chiar şi pentru un motor mic, care reuşeşte să-i confere un dinamism demn. Dar imediat ce maşina devine încărcată, propulsorul de 1,0 litri şi 3 cilindri se simte anemic, iar maşina prea slab motorizată, spun germanii.
Cutia manuală e cam anevoioasă în schimbările de trepte uneori, iar treapta 1 e atât de scurtă, încât de multe ori e mai logic să porneşti cu a 2-a. Pe autostradă, viteza maximă realistă e de 160 km/h, mai spun jurnaliştii germani. La asemenea viteze mari, spaţiul mare din interior creează un mediu ce amplifică zgomotul la rulare, iar Dacia Jogger devine un model neaşteptat de gălăgios la viteze mari.
Jurnaliştii germani au fost critici cu ceea ce ei numesc materiale ieftine din interior şi calitatea mediocră de asamblare. Jogger nu e tocmai făcut să reziste în timp, spun aceştia. Căptuşeala de pe podea e încleiată slab şi s-a descleiat pe alocuri în cei 100.000 km, plasticul din porturile USB a început să se mişte şi să nu asigure o conexiune bună. Există multe zone de plastic care arată foarte zgâriate, deşi abia de au fost atinse vreodată. Un pic mai multă durabilitate ar ajuta enorm modelul românesc, spun cei de la AutoBild.
Ținuta de drum a fost de asemenea criticată, iar frânele au fost calificate drept slabe. Nu se ajunge la un nivel inacceptabil, dar nici nu se ridică la înălţimea unor concurenţi de la alte mărci ale unor modele de talie similară.
Când a atins 103.571 km, Dacia Jogger a mers la atelierul desemnat împreună cu experţii Dekra şi a fost dezasamblată de o echipă condusă de expertul Marcus Constantin. Primele detalii menţionate sunt cele pe care nici jurnaliştii nu le-au observat în exploatare. Cei de la Dekra au menţionat, spre exemplu, că aripa faţă din stânga nu e asamblată într-o poziţie corectă pe maşină, lăsând un spaţiu inegal între ea şi capotă, faţă de aripa dreaptă, care stă în poziţia corectă.
La interior, şi capacul sertarul de mănuşi e poziţionat într-o poziţia deviată spre stânga. Şi acest element a fost calificat ca un defect minor. Covoraşul şoferul a fost ros până la găurire completă, ceea ce reprezintă o uzură atipic de mare pentru doar 100 mii km. În schimb, volanul şi scaunele au manifestat uzură minimă, practic inexistentă, şi forma lor a fost apreciată de specialiştii Dekra.
Centurile de siguranţă de pe bancheta spate au fost foarte uzate, iar motivul ar fi lipsa unor ghidaje corecte pentru retragerea lor, ceea ce le-ar fi prins adeseori între scaune la rabatare. Acelaşi simptom a fost descoperit şi pe rândul trei de scaune, doar că acolo uzura a fost mai mică, întrucât bancheta a fost mai mult în poziţie rabatată.
Totuşi, în procesul inspectării profunde şi a dezasamblării, s-au descoperit probleme mai grave. Dacia pierdea refrigerent din sistemul său de climatizare, un fenomen rar întâlnit pentru maşinile cu doar 100 mii km parcurşi. De vină era o conductă ce ducea spre radiator, iar paradoxul e că această avea o îndoitură inexplicabilă in zona în care era în interiorul radiatorului, defecţiunea fiind aproape imposibil să se producă în timpul exploatării şi fiind suspectată ca un lipsă de control de calitate în procesul asamblării.
Chiar dacă maşina are doar 100 mii km parcurşi şi doar 3 ani şi jumătate de exploatare, ea are primele semne de coroziune în multiple zone — balamalele capotei, elementele de suport ale radiatorului, elemente de montare a aripilor faţă, dar şi o zonă mult mai îngrijorătoare, în partea interioară a lonjeronului frontal din dreapta şi ceva mai puţin la cel din stânga. Sunt afectate atât lonjeroanele mari care conturează structura maşinii sub capotă, în zona motorului, cât şi cele de la extremităţile laterale ale compartimentului motor, spre aripi.
Şi balamalele uşilor spate au urme de rugină, iar cauza, ca în multe alte zone, vine de abraziunea elementelor şi frecarea lor. La deschidere uşilor se produc contacte nedorite cu alte elemente de la balamale şi chiar aripa spate, iar aceste contacte erodează suprafeţele de lac şi vopsea, care le fac vulnerabile la coroziune. N-au scăpat de semne de rugină nici zone interioare ale aripilor, în regiunea roţilor.
Ceea ce i-a surprins şi mai mult pe experţii Dekra a fost să descopere urme incipiente de coroziune pe suprafaţa rezervorului de GPL şi pe elementele de fixare a acestuia de caroserie. La partea inferioară elemente de rugină au fost atestate şi la elementele de suport ale rezervorului de benzină. Tot la partea inferioară coroziunea s-a putut vedea şi la elementele ce susţin ţeava de eşapament, dar şi mai multe conduce de antigel şi refrigerent în zona compartimentului motor.
Catalizatorul a avut performanţe bune, iar motorul a fost descoperit ca fiind într-o stare bună. Turbina era în stare impecabilă, iar cilindrii şi pistoanele au primit un calificativ de top pentru starea lor. Bielele, cuzineţii şi arborele cotit au primit calificative similare de top. Arborii cu came au avut mici semne de uzură, care au fost calificate drept potrivite parcursului, la fel şi diferenţialul. Nici cutia de viteze n-a avut vreo uzură vizibilă.
Deci, partea mecanică a acestei Dacia Jogger a rezistat foarte bine, însă rugina apărută atât de devreme şi-n locuri îngrijorătoare i-a lăsat consternaţi pe experţii de la Dekra şi jurnalişti. Totuşi, în baremul total Dacia Jogger şi-a asigurat un calificativ bun, de 2+.
2
16,092
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT