În 1990, Religia a fost introdusă în școli „în urma unei înțelegeri”
Religia a fost introdusă în școli la un an după Revoluția din 1989. Strivită sub bocancul greu al regimului comunist, șoptită pe la colțuri și ascunsă de ochii lumii, credința în Dumnezeu s-a descătușat atunci aproape frenetic. Dintr-o dată, românii se puteau ruga fără frică, puteau să meargă la biserică fără să mai întoarcă privirile hăituite peste umăr. Era, în sfârșit, voie.
Biserica a primit apoi influență în Parlament și un loc în școli, la catedră. S-a întâmplat, însă, fără a exista un cadru legal, ci doar o înțelegere între Biserica Ortodoxă și Ministerul Educației. Abia în1995 Religia a intrat în școli pe ușa din față, reglementată de lege. O lege care lăsa, însă, loc multor interpretări și care șchioapătă și-n ziua de azi. Sunt declarațiile profesorului de filosofie Emil Moise, cel care a încercat ani la rând să arate tuturor „elefantul din cameră”.
Sediul Ministerului Educației. Foto: edu.ro
„O materie școlară nu se introduce în educația publică decât printr-o lege, nu printr-o decizie a ministerului. Prin urmare, inițial, Religia a fost introdusă în școli ilegal”, a precizat dascălul.
Abia în 1995 Legea Educației a reglementat această disciplină, introducând-o alături de materiile care făceau parte din trunchiul comun, adică materiile obligatorii. Însă, pe de altă parte, aceeași lege spunea că Religia este obligatorie la clasele primare, opțională la gimnaziu și facultativă la liceu.
1995, prima decizie CCR. Judecătorii stabilesc ce înseamnă „obligatoriu”
Acesta a fost motivul pentru care, înainte de adoptarea formei finale a legii, mai mulți senatori și deputați au sesizat Curtea Constituțională, atenționând asupra faptului că Religia nu putea fi obligatorie, așa cum era reglementată pentru ciclul primar, și nici opțională. Motivul? Era o materie confesională, elevilor li se livrau elemente dogmatice, de doctrină, de cateheză.
Judecătorii CCR au decis atunci că introducerea Religiei în trunchiul comun presupune obligația școlilor s-o ofere și nu a elevilor s-o studieze. „Abuzul, însă, a trecut în alt plan de reglementare: legea nu mai prevedea că Religia este obligatorie în mod explicit, însă toți copiii erau încriși, din oficiu, pentru a studia această materie confesională. Cu «scuza» că cine nu dorește va trebui să depună o cerere de retragere”, explică profesorul Moise.
Curtea Constituțională a României. Foto: Facebook
Cu Religia la judecată în 2012 și în 2014. CCR dă verdictul final
În anul 2012, profesorul Moise a sesizat Curtea Constituțională a României cu privire acest aspect. „Fiica mea a dorit să se retragă de la Religie, însă eu nu am vrut să depun cerere. Nu mi s-a părut normal să-mi scot copilul de undeva de unde nu eu l-am înscris. Culmea, eu care nu doream nimic, trebuia să fac o solicitare și ceilalți care doreau ceva nu trebuiau să depună niciun efort. Am considerat că este un abuz, că trebuie să facă Religie doar cei care solicită expres acest lucru”.
În primă instanță, Curtea Constituțională nu i-a dat dreptate. „Vestea a ajuns însă în presă, iar ziarele au început să facă valuri. Jurnaliștii au cerut părerea domnului Mircea Miclea, fost ministru al Educației, domnului Csaba Asztalos, președinte CNCD, au vorbit cu președintele Asociației Naționale a Părinților din România. Toate aceste persoane au fost de acord cu mine și au criticat decizia CCR”.
Chiar dacă ceea ce decide Curtea Constituțională nu mai poate fi atacat, totuși, atunci s-a creat o oarece presiune în rândul opiniei publice. „Am adunat toate declarațiile, toate părerile și comentariile pro, am analizat argumentația Curții, mi-am reconsiderat propriile argumente și, în 2014, m-am prezentat din nou în fața judecătorilor”, continuă profesorul.
În Codul penal, spune Emil Moise, există o prevedere care sancționează ca infracțiune fapta de a obliga pe cineva să asiste sau să participe la evenimente de natură religioasă. Acest lucru, dacă se întâmplă, se pedepsește cu închisoarea. „În argumentația mea, printre altele, am atins și acest aspect: dacă legea obligă copiii să participe la ora de Religie, asta înseamnă că ne aflăm într-un caz fără precedent, că legea în sine constituie o infracțiune”.
Aceste argumente au convins Curtea, iar profesorul a avut câștig de cauză. „În decembrie 2014, CCR a considerat că Legea Educației este neconstituțională și că trebuie schimbată. S-a decis, prin urmare, ca părinții copiilor care doresc să facă Religie să depună ei cerere”.
Martie 2015. Liber la înscrieri. Emil Moise: „Așa ceva nu am văzut niciodată”
Însă, o lege nu poate fi modificată peste noapte. Așa că, până la implementarea noilor reglementări, ministrul din acea perioadă, Sorin Cîmpeanu, avea la dispoziție două variante: să dea o hotărâre prin care părinții să fie obligați să depună cererea de înscriere sau să oprească predarea Religiei în școli.
Practic, din momentul deciziei CCR până la intrarea în vigoare a noii legi, exista un interval de timp în care această materie ar fi fost predată neconstituțional.
Așa că, în martie 2015, după lungi tergiversări, ministrul a dat hotărârea. „A amânat-o atât de mult pentru că a așteptat ca Biserica să pună bazele Asociației părinților pentru ora de Religie, asociație care să-i convingă pe oameni să depună aceste solicitări cât mai repede și într-un număr cât mai mare. „Reprezentanții asociației au început, așadar, să facă presiuni asupra părinților să-și înscrie copiii, să-i convingă, să-i manipuleze, au încercat să adune cât mai multe cereri într-un timp cât mai scurt”, explică profesorul.
Era deja în luna martie. „La mine la liceu au fost părinți care au venit atunci pentru prima dată la școală. În primele două săptămâni, depuseseră cerere în jur de 20% dintre ei. Apoi, în două-trei zile, procentul a urcat la peste 50%”. În zilele acelea, curtea școlii a devenit neîncăpătoare. „N-am văzut în viața mea așa ceva! Mulți oameni au fost aduși cu autobuzele, cu mașinile pentru că veneau din zona rurală”.
Anul școlar 2014-2015 s-a încheiat, iar, între timp, a fost publicată noua Lege a Educației, cu modificările respective. Însă, fără a preciza când trebuie depuse solicitările părinților, un aspect care trebuia, cumva, reglementat.
Octombrie 2015. Metodologia predării Religei, sabotată de inspectorate
În toamna anului școlar următor, în octombrie 2015, Emil Moise a cerut publicarea unei metodologii de predare a Religiei în care să fie specificat că cererile se depun anual, așa cum era firesc. Lucru pe care Legea Educației proaspăt publicată îl omisese. Oficialii din minister au mers, însă, pe altă logică și au precizat în documentul respectiv că părinții trebuie să solicite înscrierea copiilor cu un an în avans.
„Această reglementare, pentru acel an școlar, nu mai putea fi aplicată, însă impunea depunererea cererilor pentru anul școlar următor. Însă, înainte ca metodologia să fie publicată în Monitorul Oficial, inspectorii școlari de religie au organizat o întâlnire ad-hoc cu directorii școlilor cărora le-au transmis în mod nelegal că înscrierile se vor face pe baza primelor solicitări, cele făcute în anul școlar trecut, în martie, chiar dacă nu mai erau valabile”, mai explică Emil Moise. Cât despre metodologia ulterior publicată, nimeni n-a mai ținut cont de ea.
Noiembrie 2016. O încercare eșuată
În noiembrie 2016, în urma solicitărilor profesorului Moise, ministrul din acea vreme, Mircea Dumitru, a decis ca inspectoratele să fie înștiințate oficial despre faptul că cererea se depune anual . „Însă decizia ministrului Educației a fost sabotată din interior”.
Timpul trece, ministrul se schimbă, însă situația trebuia, într-un fel, clarificată. Ceea ce se și întâmplă: ministerul revine asupra metodologiei și scoate din text cuvintele „anual” și „decembrie”. „A rămas că cererea este valabilă până la finalul anilor de studiu”, mai precizează Emil Moise. „Și așa a rămas până în ziua de azi”.
Emil Moise, profesor de filosofie din Buzău. Foto: arhivă personală
Anual, sute de mii de părinți refuză să-și înscrie copiii la Religie
Considerând acest lucru un abuz și o ilegalitate, profesorul Moise s-a adresat în 2017 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. „În primul rând, școlile nu au pus la dispoziția elevilor care nu frecventează Religia o materie cu același statut ca al Religiei, facultativă. Prin urmare, acești copii sunt obligați să asiste la această oră, deși nu au optat pentru ea. Ceea ce reprezintă un abuz sancționat drept infracțiune în Codul penal. În al doilea rând, acești copii au la finalul anului școlar cu o medie mai puțin față de colegii lor. Ceea ce conduce la efecte discriminatorii”.
Ambele decizii ale CNCD au fost în favoarea profesorului, confirmând discriminarea.
Anul acesta, au fost aprobate noile programe școlare pentru liceu, printre care și cele la Religie. Ulterior, a fost publicată și noua metodologie care este, de fapt, aceeași. Concluzia? Emil Moise consideră că predarea acestei materii în școli se face ilegal. „Încalcă Legea Educației, Constituția României și două decizii ale CNCD”, a mai explicat profesorul.
Conform statisticilor Ministerului Educației, anual, sute de mii de părinți au ales să nu-și înscrie copiii la ora confesională, facultativă de religie.
Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE 
Urmărește cel mai nou VIDEO