Primul transplant realizat cu un donator care a decedat prin eutanasie
Spitalul Vall dHebron a efectuat trei dintre cele șase transplanturi faciale realizate vreodată în Spania. La nivel mondial, au fost efectuate doar 54 de astfel de transplanturi, în aproximativ douăzeci de centre de transplant. Transplantul prezentat luni a fost primul realizat cu un donator care a decedat prin eutanasie.
O infecție bacteriană i-a desfigurat fața lui Carme. Microbul s-a răspândit în țesutul facial și i-a provocat o necroză gravă care i-a distrus fața. „Nu puteam să mănânc pentru că nu puteam să deschid gura, îmi lipsea jumătate din nas și nu puteam să respir bine; fizic era destul de neplăcut și nu puteam să duc o viață normală deloc”, povestește ea.
Viața ei s-a oprit, totul s-a întunecat. A încetat chiar să mai iasă din casă. Dar acum patru luni a apărut „o rază de lumină”, povestește ea: a fost transplantul facial extrem de complex și neobișnuit pe care i l-au făcut la Spitalul Vall dHebron din Barcelona pentru a-i reda funcționalitatea facială pierdută.
50 de intervenții au fost realizate în lume
În lume, au fost efectuate doar aproximativ cincizeci de intervenții de acest tip (șase în Spania), dar cea a lui Carme, care a cerut să nu i se menționeze numele de familie, este cu totul inedită: este primul transplant facial efectuat pe glob de la un donator care a beneficiat de eutanasie.
Au trecut 20 de ani de la prima intervenție de acest tip efectuată pe Isabelle Dinoire la Spitalul din Amiens (Franța). Intervenția ei a fost parțială, dar a marcat punctul de plecare al unei cariere științifice dedicate perfecționării unei intervenții extrem de complexe care, dincolo de restabilirea funcționalității feței, pătrunde în esența identității individuale: fața concentrează aspectul unei persoane și contribuie la construirea reprezentării personale.
La cinci ani după acea primă intervenție, Vall d’Hebron a intrat și el în istoria medicinei, realizând primul transplant total de față.
Salvarea pacienților cu desfigurări faciale
În Spania, în 2009, au fost deja efectuate două intervenții parțiale în Valencia și Sevilla. Aceste intervenții complexe, considerate încă experimentale, au deschis o opțiune terapeutică pentru pacienții cu desfigurări faciale grave, dar nu sunt lipsite de riscuri și controverse, cum ar fi pericolul de respingere cronică a grefei și impactul emoțional pe termen lung al acestui transplant.
Vall d’Hebron a continuat să fie în avangarda în acest domeniu, înregistrând alte realizări importante, precum prima intervenție de acest tip provenind de la un donator în asistolie controlată sau cazul Carmei, care este un transplant parțial, dar, pentru prima dată, cu țesut facial donat de o persoană care solicitase ajutor pentru a muri. T
rei dintre cele șase transplanturi faciale efectuate în Spania au fost realizate la Vall d’Hebron. La nivel mondial, au fost efectuate în total 54 de transplanturi.
„A fost expresia supremă a iubirii”
Potrivit explicațiilor oferite luni de echipa medicală a spitalului din Barcelona, donatoarea, căreia i se acordase eutanasia, nu numai că decisese să doneze organele și țesuturile sale, ci se oferise să doneze și fața. „Donatoarea voia să știe dacă fața ei era valabilă și putea fi donată. A fost expresia supremă a iubirii și generozității față de ceilalți”, a reflectat Joan-Pere Barret, șeful secției de chirurgie plastică și arsuri de la Vall dHebron.
În căutarea unei noi vieți
De cealaltă parte, în căutarea unei noi vieți, se afla Carme, care avea nevoie de un transplant al părții centrale a feței. „Din cauza necrozei, îi era foarte greu să mănânce, să vorbească corect… Avea o deficiență funcțională care o împiedica și să respire bine. Pierduse o parte din maxilar [osul facial care formează palatul și o parte din orbită și nas]”, a explicat Barret.
„Sunt aici astăzi ca să spun mulțumesc”, a declarat Carme, femeia care a primit transplantul de față, în cadrul unei conferințe de presă.
„Acum viața mea începe să se îmbunătățească puțin. După patru luni, pot vorbi, pot mânca, pot bea din nou”, a explicat ea.
O față funcțională
Acest nou caz evidențiază încă o dată o procedură extrem de specializată care implică o sută de profesioniști din diverse discipline medicale, de la chirurgie plastică la imunologie și psihiatrie.
Se transplantează piele, țesut adipos, nervi periferici, mușchi faciali și oase faciale. Toate acestea se realizează prin tehnici de microchirurgie neurovasculară – unde nervii și vasele de sânge trebuie reconectate cu precizie – pentru a asigura funcționalitatea facială maximă, dar și pentru a restabili expresivitatea și sensibilitatea.
În cele din urmă, scopul este ca o față nouă să revină la viață. O față funcțională și capabilă să îndeplinească cele mai elementare funcții vitale, de la respirație și vedere până la mâncat și râs.
„Un transplant de față nu înseamnă doar plasarea de țesut moale pentru a da un aspect normal. Se face pentru a restabili funcția și senzația. Un transplant de față care nu poate fi simțit sau mișcat nu este nimic mai mult decât o mască”, a subliniat Barret.
Provocări imense pentru medici
Dr. Dragoș Zamfirescu, microchirurg de talie mondială a declarat pentru Libertatea de ce o astfel de operație este spectaculoasă și cu ce provocări imense se confruntă medicii care o realizează.
Dr. Dragoș Zamfirescu, microchirurg de talie mondială.
„Transplantul de față este una dintre cele mai dificile și spectaculoase operații. Are indicații numai în cazuri foarte bine selectate, acolo unde desfigurările sunt atât de mari, încât metodele clasice de reconstrucție microchiurgicală sunt depășite. Îmi amintesc că la un congres pe această temă, desfășurat la Atlanta, a fost invitată directoarea medicală de la CNN (cu sediu în acel oras), și ea a declarat că transplantul de față este în acest moment singura știre medicală care poate să facă breaking news la CNN”, a explicat Dr. Dragoș Zamfirescu.
De ce sunt riscuri imense
Potrivit specialistului român, primul transplant de față (parțial) a fost făcut în anul 2005, în Franța:
„Echipa a fost coordonată chiar de profesorul și mentorul meu din Australia – Prof Eral Owen. De atunci s-au realizat aprope 60 de astfel de operații monumentale – durează aproape o zi, sunt implicați zeci sau chiar sute de cadre medicale, riscurile sunt imense (10 dintre primii 50 de pacienți au murit, iar doi au fost retransplantați), iar dificultățile chirurgicale, imunologice, psihologice sunt maxime”, a precizat Dr. Zamfirescu.
Totodată, medicul a precizat că astfel de operații nu: „De aceea, astfel de operații nu se pot face decât în centre de vârf. Acum două săptămâni am fost la congresul american de microchirurgie, și colegii de acolo se plângeau de dificultățile de a finanța astfel de operații, deși rezultatele în general sunt bune, iar calitatea vieții pacienților a crescut semnificativ”.
De asemenea, Dr. Dragoș Zamfirescu a ținut să precizeze de ce este specială intervența realizată în Spania:
„Particularitatea acestui caz este aceeea că donatorul nu a provenit după un deces normal, ci a fost eutanasiat, și a fost de acord ca să își doneze fața printr-un consimțământ specific, dat chiar în timp ce trăia. Impresionant gest, din toate punctele de vedere. Partea chirurgicală nu mai reprezinta însă o noutate absolută în acest moment.”
Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE 
Urmărește cel mai nou VIDEO