Germania este marea câştigătoare a contractelor din SAFE pentru Armata Română, ar putea ajunge la aproape 6 miliarde de euro din cele nouă, dacă semnează pentru maşinile de luptă a infanteriei, sistemele de rachete şi tunuri antiaeriene şi navele de patrulare a litoralului, ne-au declarat surse din apărare care au legătură cu negocierile aflate în curs. rmează Franţa, cu potenţiale contracte pentru sistemele portabile Mistral şi 12 elicoptere de la Airbus şi Italia care vrea să vândă armatei peste 1.000 de camioane.

Sursă foto: X – MLI Lynx

Ministerul Apărării are 21 de programe de achiziţii militare prin programul european SAFE, un împrumut de peste 9,5 miliarde de euro, cu o dobândă de 3,5% pe an, pe o perioadă de 45 de ani, cu o perioadă de graţie de 10 ani.

Surse din apărare spun că Germania ar fi cea mai mare câştigătoare a proiectelor SAFE din România. Companiile din Germania ar putea semna contracte de peste şase miliarde de euro, din care cele mai importante sunt pentru 298 maşini de infanterie cu 3 miliarde euro, cele două nave de patrulare a litoralului (OPV) de 700 milioane euro, mai multe sisteme de apărare aeriană (7 Skynex – 478 milioane euro, 2 Skyranger – 330 milioane euro, 3 IRIS-T – 450 milioane euro), muniţie de peste 400 milioane de euro.  

Urmează Franţa, cu cea mai importantă achiziţie fiind pentru 12 elicoptere H225M de 852 milioane euro şi 231 sisteme antiaeriene portabile Mistral, cu 934 rachete, pentru 625 miliarde de euro şi Italia cu 1.370 vehicule Iveco de 471 milioane euro. Norvegia ne va vinde 7 sisteme de rachete antinavă NSM cu 207 milioane euro.

O luptă strânsă va fi pentru cele 240.000 de arme indivicuale, al cărăr cost este de aproape 440 milioane euro.

De asemenea, au fost scoase contractele în cooperare cu Ucraina prin care noi trebuia să dezvoltăm sisteme de drone şi antidrone de 200 de milioane de euro. De altffel, în cele 21 de sisteme de armament nu intră şi drone interceptoare, care sunt acum unele dintre cele mai eficiente arme folosite de Ucraina pentru a combate dronele de atac ale Rusiei.

Aceste 21 de contracte sunt împărţite în două categorii: cele care sunt achiziţionate de-a gata, din alte ţări, sau în comun cu alte ţări, care trebuie încheiate şi finalizate până la finalul anului 2030 şi cele care vor fi realizate în România, ce trebuie semnate până la finalul lunii mai 2026 şi terminate până la finalul anului 2030.

Achiziţiile din a doua categorie sunt cele cu cel mai mare risc, deoarece MApN trebuie să se mişte repede cu documentele, iar pentru unele produse cerinţele operaţionale trebuie modificate pentru a se mula cu tehnica ce va fi cumpărată, ne-au spus surse din apărare. Printre sistemele ale căror cerinţe operaţionale ar putea fi modificate se numără OPV-urile şi sistemele de rachete antiaeriană cu rază medie.

Un alt risc, poate şi mai mare, vine de la compania producătoare, care în termen de cinci ani trebuie să construiască în România o fabrică, să producă şi să livreze toate sistemele. Gândiţi-vă, de exemplu, că la Pirahna 5 au fost întârzieri de peste trei ani la primul lot de blindate.

Dintre cele trei categorii de forţe, Navalele sunt la acest moment cele mai slab dotate, deoarece în ultimii 40 de ani nu s-a reuşit cumpărarea niciunei nave noi de luptă, până la achiziţia corvetei uşoare, anul trecut, din Turcia.

Tot la Navale este, însă, şi cel mai mare risc, conform unor declaraţii ale ministrului apărării, Radu Miruţă, se doreşte ca cele două OPV-uri să fie construite la Mangalia, unde nu se mai lucrează de ceva timp, unii muncitori fiind în şomaj tehnic şi alţii au plecat deja.

Ţinând cont că o navă iese pe poarta unui şantier naval după cel puţin trei ani de la darea comenzii, înseamnă că la Mangalia nu va fi timp pentru organiuzarea producţiei, dacă nu este totul gata din prima zi.