12 Mai 2026, 20:26
Redacţia PiataAuto.md
Industria europeană a tehnologiilor hi-tech, menite să impulsioneze tranziţia la o economie decarbonizată, bazată pe energie regenerabilă, mai are parte de o veste tristă. După ce anul trecut compania Northvolt, care trebuia să devină cel mai mare producător european de baterii, a falimentat, fiind în cele din urmă vândută unui start-up american cu perspective îndoielnice, după ce acum o săptămână şi compania Morrow, primul producător european de baterii LFP, a falimentat, ieri suedezii au aflat cu stupoare că Liquid Wind, compania care construia cele mai mari fabrici de combustibil sintetic din Europa, a falimentat subit, deşi cu câteva zile mai devreme aplicae pentru un permis de mediu la fabrica sa şi anunţa că-şi extinde planurile, scrie publicaţia suedeză CarUp. Şeful companiei, Claes Fredriksson, spune acum că Europa are toate şansele să rămână fără această industrie, din cauza lipsei de clienţi la nivel internaţional pentru combustibilii sintetici produşi în Europa la preţ mai mare, faţă de cei din China, iar pe termen lung asta ar putea submina poziţia strategică a Europei.
Liquid Wind e o companie suedeză specializată în producţia de carburanţi sintetici, în special metanol, din surse regenerabile, în special din electricitate provenită de la parcurile eoliene. Metanolul urma să fie livrat în industria maritimă, pentru a fi folosit de navele echipate cu motoare de tehnologie nouă, capabilă să ruleze pe metanol, asigurându-le astfel zero emisii acestora. Iar strategia companiei prevedea şi producţia de combustibil sintetic de aviaţie. Prin urmare, miza era uriaşă — o companie europeană gigantică urma să asigure două industrii cheie — cea de transporturi maritime şi cea de transporturi aeriene — cu carburanţi sintetici, produşi doar din energie regenerabilă.
Metanolul e unul combustibilii sintetici ce poate fi produs cel mai simplu ca număr de reacţii şi procese. Efectiv, e nevoie de hidrogen curat şi de CO2 captat din aer sau de la fermentarea masei vegetale, pentru a derula reacţia de producţie a metanolului CH3OH, în rezultat mai generându-se şi apă, care poate fi din nou refolosită pentru a suplini apa necesară producţie de hidrogen.
Deci, la nivel industrial o fabrică de producţie de metanol trebuie să producă hidrogenul întâi, prin electroliză, folosind electricitate din surse regenerabile, şi în paralel să capteze CO2-ul, după care asigure reacţia acestor două elemente pentru a obţine metanolul la final. Metanolul are atom de carbon în el şi va emite CO2 la ardere, doar că acest CO2 va fi egal cu cel captat din atmosferă iniţial, la producţia lui, iar bilanţul final de CO2 adăugat în atmosferă va fi zero. Pentru industria maritimă, caracteristicile mai bune ale metanolului de a fi transportat în formă lichidă îl fac un combustibil mult mai atractiv decât hidrogenul şi apropiat de amoniac.
Foto: Motor naval cu metanol, dezvăluit de poducătorul elveţian WinGD
Iar întrucât industria maritimă are în faţă restricţii de emisii de respectat, tehnologiile motoarelor pe amoniac şi pe metanol s-au impus drept cele mai viabile opţiuni. Respectiv, e nevoie şi de fabrici imense, care ar produce aceste cantităţi de amoniac şi de metanol, care vor fi necesare industriei maritime în următorii ani.
Europenii de la Liquid Wind au fost printre primii din lume care au conceptualizat ideea unei fabrici gigantice, iar pe parcursul anilor 2020-2021 au coagulat ceea ce a devenit Liquid Wind, cu formarea unui consorţiu industrial în care participau mai companii cu experienţă, inclusiv Siemens Energy, companie care are capacitatea de producţie la scară industrială a instalaţiilor de hidroliză pentru producţia de hidrogen, cu unul din cele mai mari randamente din lume, de 52,5 kWh de electricitate necesari pentru producţia a 1 kg de hidrogen.
Foto: Fabricare de instalaţii de producţie a hidrogenului
În 2022 a fost prezentat şi proiectul celei mai mari fabrici de producţie de carburanţi sintetici din Europa, localizată în Ornskoldsvik, Suedia, care trebuia să fie construită în 2024 şi trebuia să producă 50.000 tone de metanol sintetic din surse generabile anual. Proiectul fabricii necesita 1,5 miliarde de euro investiţii totale, cu susţineri parţiale din banii statului suedez şi cei ai UE.
Proiectul fabricii era gândit inteligent, în parteneriat cu o centrală de încălzire centralizată din Suedia, prin care acea fabrică urma să-i furnizeze centralei CO2-ul şi aburii rezultaţi de la arderea gunoiului pentru încălzirea centralizată, acel CO2 fiind considerat verde, şi constituind sursa de CO2 necesară pentru producţia de metanol. În acelaşi timp, fabrica de metanol ar fi furnizat înapoi căldura degajată de instalaţiile de producţie a hidrogenului, acea căldură fiind astfel folosită la încălzirea centralizată a regiunii.
Amploarea mare a fabricii presupunea că ea va consuma anual 550 GWh de electricitate din parcurile eoliene, la care se mai adăugat 140 GWh de energie termică sub formă de abur procesat şi 380 GWh sub formă de căldură reziduală. Toată această cantitate de energie consumată ar fi întors o parte din energia termică în sistem şi ar fi produs cele 50.000 tone de metanol pe an.
Tot atunci, în 2022, când acest proiect ambiţios al fabricii uriaşe a prins contur, compania daneză Orsted a achiziţionat 45% din Liquid Wind. Era un semnal major de încredere, or, Orsted era la acel moment cea mai mare companie din lume dezvoltatoare de proiecte de energie regenerabilă, în special parcuri eoliene maritime. Orsted investea sute de milioane de euro sau chiar miliarde per proiect, deci era un jucător puternic din piaţă, care era în mod evident interesant şi capabile şi de o integrare pe verticală, prin care electricitatea din surse eoliene ar fi venit de la parcurile sale din Marea Nordului sau Marea Baltică. În contextul acestor evoluţii din 2022-2023, şi gigantul Maersk şi-a manifestat intenţia de a cumpăra cantităţi mari de metanol pentru navele sale, atunci când fabrica va deveni operaţională, iar Maersk va avea nave care să opereze cu metanol. Suna ca un context perfect, care promitea pionieratul europenilor în această industrie, în care aceştia putea furniza carburanţi sintetici către una din industriile majore, fără a extrage nimic din pământ, ci doar folosind forţa vântului şi tehnologiile inteligente.
Doar că în 2024, Orsted a anunţat că nu mai poate investi în această fabrică uriaşă e carburanţi sitetici din Suedia. Vestea dată de Orsted venise după ce compania daneză a anulat două parcuri eoliene imense de lângă coasta estică a SUA — Ocean Wind 1 şi Ocean Wind 2, de 1,1 GW şi 1,15 GW — blamând inflaţia şi costurile mari, care fac acele proiecte lipsite de viabilitate, pierzându-se 100 milioane de dolari garanţie, depuse compania daneză. Chiar dacă mai târziu aceste proiecte au fost reluate după ce autorităţile din New York au mărit preţul de achiziţie al electricităţii, a urmat o perioadă de instabilitate majoră pentru proiectele Orsted din SUA, care au făcut ca această companie daneză să aibă de suferit. Şi în contextul unei pieţe tot mai volatile faţă de perspectivele carburanţilor sintetici, Orsted a decis că anulează proiectul fabricii Liquid Wind din Ornskoldsvik.
Compania suedeză nu a renunţat, însă, şi a anunţat ulterior multe alte proiecte de fabrici chiar mai mari în Suedia şi Finlanda. În Sundsvall era preconizată o fabrică de 100.000 tone de metanol anual, în Umea încă una de capacitate identică, la fel ca şi în Ostersund, cu încă 100 mii tone. O altă fabrică de 100.00 tone urma să fie construită în Naantali, Finlanda. Toate erau concepute în parteneriate cu centrale care generează CO2 verde ce poate fi uşor captat. Iar partea curioasă e că până şi fabrica anulată de Orsted, din Ornskoldsvik, a fost reconfirmată în 2025 în planurile companiei, la o capacitate de peste 100.000 tone anual, deci mai mult decât dublu decât planurile iniţiale, ea rămânând cu statutul de a fi cea mai mare. Aceste 5 fabrici însumat peste 500.000 tone anual de capacitate.
Iar paradoxul e că doar săptămâna trecută Liquid WInd a aplicat la obţinerea permisului de mediu pentru această fabrică din Ornskoldsvik, anunţând şi sursele de finanţare din fonduri suedeze şi europene, dar şi capital de piaţă pentru noua fabrică. Şi iată că acum, la doar o săptămână distanţă, Liquid Wind a falimentat subit, iar şeful companiei, Claes Fredriksson, trage semnale de alarmă că Europa pierde această industrie în faţa Chinei.
Foto: Şeful companiei Wind Liquid, Claes Fredriksson
El a recunoscut că insolvenţa a venit pentru că realităţile economice au ajuns din urmă compania, care a rămas fără bani, chiar dacă proiectele sale sunt grandioase şi au aprobări birocratice, ba chiar şi de finanţări viitoare. Şi el spune că această industrie strategică, şi implicit compania sa, au nevoie de susţinere puternică din partea statului pentru a putea rezista, or, altfel, dacă nu producem noi aceşti combustibili în scurt timp ne vom pomeni că tot China domină şi această industrie, graţie subvenţiilor de stat, iar noi vom cumpăra combustibil de la ei.
În 2024, mai târziu decât proiectele Liquid Wind, China anunţa că va construi cea mai mare fabrică din lume de hidrogen, din care să producă apoi amoniac verde şi metanol. Fabrica trebuia să aibă o capacitate de a produce 110.000 tone de hidrogen anual, din care să producă 600.000 tone de amoniac verde şi 60.000 tone de metanol. Şi acum câteva luni fabrica a fost definitivată, acum având loc procese de testare a producţiei. Deci, în timp ce suedezii de la Liquiq Wind au fost primii în viziunea de a avea o asemenea fabrică, şi s-au tot apucat de aprobat proiecte, chinezii au şi construit-o pe a lor între timp, demarând ulterior şi alte proiecte.
Prin urmare, şeful Liquid Wind are dreptate că tot chinezii ar putea domina şi această industriei. Doar că motivele de ce aceste fabrici din Europa n-au fost duse la bun sfârşit nu ţin de ceea ce au făcut chinezii, ci mai degrabă de ce n-au făcut europenii, lăsându-se devansaţi. Ce se va întâmpla acum, odată cu insolvenţa, e neclar, dar puţini investitori ar vrea să intre acum, probabil, în susţinerea unei companii care are doar permise de a construi fabrici, dar niciuna funcţională.
1
4,212
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT