10 Noiembrie 2025, 20:55
Redacţia PiataAuto.md
Elveţia e ţara care are o predilecţie deosebită pentru calea sa ferată şi sistemul său de transport feroviar. Acest sistem se bazează pe o viziune elaborată încă acum mai bine de 120 de ani, care spunea că toate căile ferate elveţiene trebuie să fie electrificate pentru a păstra ţara curată, iar electricitatea trebuie să vină în raport de 100% de la hidrocentrale, deţinute şi operate de acelaşi operator feroviar, ca acesta să aibă acces la electricitate ieftină şi să fie imun la fluctuaţiile pieţei. Ulterior, în filosofia de transport feroviar s-au adăugat principiile de punctualitate exemplară, de corelare a orarului altor forme de transport cu cel al trenurilor şi extinderea funcţiei de transport feroviar cât mai mult pe segmentul cargo până acolo încât şi camioanele care tranzitează Elveţia cu mărfuri sunt obligate să urce pe platforme feroviare şi sunt transportate pe calea ferată, propulsate de o locomotivă electrică. Şi în toată această filosofie şi păstrare a sistemului său de transport feroviar la un nivel exemplar de dezvoltare, elveţienii au avut grijă să-şi păstreze propriul producător de trenuri şi vagoane, Stadler. Era de o importanţă strategică să aibă un producător propriu, tocmai de asta, operatorul feroviar federal din Elveţia, SBB, a avut grijă întotdeauna să plaseze o cotă mare de comenzi la singurul producător autohton, chiar dacă mai cumpăra uneori şi trenuri de la vecini, cum ar fi Siemens în Germania. Acum, însă, elveţienii au aflat cu indignare că operatorul SBB a alocat unul din cele mai mari contracte din ultimul deceniu, pentru 200 de trenuri dublu etajate, nu producătorului autohton, ci germanilor de la Siemens.
Despre această comandă se ştia de mai mult timp, pentru că era o achiziţie planificată şi ea trebuia să înlocuiască trenurile mai vechi de acest tip pentru liniile S-Bahn din cantonul Zurich şi pentru cele din toată regiunea de vest a Elveţiei. Trenurile actuale, vechi, care trebuie înlocuite sunt produse tot de Stadler.
Producătorul autohton Stadler a participat la licitaţie şi a anunţat anterior public că dacă va câştiga, va fabrica aceste trenuri în Elveţia, la fabricile sale din Bussnang şi St. Margrethen, antrenând comenzi de la 200 de furnizori elveţieni care produc diverse componente pentru acestea. Stadler spune că în producţia acestor trenuri, peste 80% din valoarea lor ar fi fost generată local, în Elveţia.
Şi totuşi, la 7 noiembrie operatorul SBB a anunţat public că a decis să ofere contractul pentru cele 200 de trenuri — 116 cu plasare imediată de comandă şi altele 84 cu opţiunea activării ulterioare — către compania germană Siemens Mobility. Doar cele 116 trenuri cu comandă confirmată acum valorează circa 2 miliarde de franci, deci e vorba de un contract uriaş, suma sa făcându-l unul din cele mai mari din Elveţia din ultimele decenii.
Mai mult ca atât, toate aceste trenuri sunt cu două nivele, deci sunt trenuri mai scumpe, iar Stadler e printre cei mai specializaţi producători din Europa în acest tip de trenuri. De fapt, trenurile actuale Stadler cu două etaje din flota SBB au o rată de disponibilitate de 99%, ceea ce le confirmă o fiabilitate excepţională, de care ar fi mândru orice producător şi orice operator.
Pe lângă asta, Stadler e unul din marii angajatori industrial din Elveţia, având 6.000 de angajaţi. Deci, e una din companiile cu foarte mulţi angajaţi în fabricile şi oficiile autohtone, păstrând vie performanţa industrială locală aşa cum puţini reuşesc s-o facă şi rămânând competitiv. Iar mai jos explicăm de ce spunem competitiv, în pofida faptului că acum Stadler a pierdut competiţia în faţa Siemens.
Cu toate aceste elemente importante care califică în mod evident Stadler ca o opţiune oarecum preferenţială, SBB a ales Siemens, şi în comunicatul său a menţionat că noile trenuri germane vor oferi mai mult confort la clasa 1 datorită scaunelor cu mai multe ajustări şi o suprafaţă mai mare de stat în picioare în raport cu trenurile actuale, elveţiene, fapt care a indignat şi mai mult publicul, pe lângă alegerea făcută.
Noile trenuri oferă semnificativ mai mult spaţiu, fiecare tren are 150 metri lungime şi are aproximativ 540 de scaune, şi 8 zone spaţiale multifuncţionale pentru biciclete, bagaj şi cărucioare. — se spune în comunicatul SBB care face să pare că noile tenuri SBB sunt net superioare celor elveţiene de la Stadler. Doar că aceste trenuri sunt comparate cu trenurile vechi, nu cu modelele concurente actuale care erau propuse de Stadler şi care oferea avantaje absolut similare.
Cei de la SBB mai menţionau în comunicatul lor că Siemens Mobility e un angajator important în Elveţia, probabil intuind reacţiile care aveau să urmeze. Şi e adevărat că Siemens are o prezenţă cu elaborarea anumitor tehnologii în Elveţia, dar nu fabrică niciun tren în această ţară.
Ei bine, după anunţul oficial al SBB, cei de Stadler au anunţat o informaţie crucială, care a făcut publicul să răbufnească. Conform scorului dezvăluit de SBB pentru participanţii licitaţiei, oferta producătorului elveţian Stadler a fost cu doar 0,6% mai scumpă decât cea a Siemens, deşi Stadler produce trenurile doar în Elveţia, iar Siemens o face în Germania, cu boghiurile din Austria. Aşadar, Stadler şi-a exprimat public regretul şi indignarea faţă de decizia SBB, iar această indignare a luat un val imens în rândurile publicului, care acuză operatorul feroviar de o decizie nesăbuită şi nepatriotică, prin care îşi subminează producătorul autohton, pune în pericol locurile de muncă locală şi exportă efectiv locurile de muncă în alte ţări.
Consternarea publică a fost atât de mare, încât a forţat operatorul SBB să vină cu un comunicat cu explicaţii în ziua de duminică, 9 noiembrie — o raritate absolută pentru elveţieni de a face asemenea comunicate în zile de odihnă. SBB a folosit pretextul legal al legii achiziţiilor, care îi obligă să nu aleagă un tren doar pentru că este elveţian, ci să-l aleagă pe cel mai avantajos.
Cei de la SBB au specificat că formula licitaţie prevede formarea unui scor final pentru a alege cea mai bună ofertă în termen de preţ şi calitate, unde intră mai multe criterii cu pondere. Cei de la Siemens au luat un scor mai mare datorită capitolelor de sustenabilitate (probabil amprenta CO2 în producţie), preţ şi costuri operaţionale. SBB a explicat că nu putea pune scor separat pe originea elveţiană a trenurilor SBB pentru că legea nu-i permite să o facă. Iar un ultim argument, care trebuie să fie cel mai convingător, e cel în care SBB a amintit că în ultimi 25 ani a făcut achiziţii totale de trenuri de 14 miliarde de franci, dintre care 72% au fost alocate către Stadler, 21% către Bombadier şi urmaşa Alstom, şi doar 7% către Siemens Mobility.
Unii critici din Elveţia spuneau că trenul oferta de Siemens nici măcar nu e un model nou, ci un soi de remachiere a unui tren existent. Cei de la SBB au confirmat că trenul se bazează pe modelul Derico HC, dar s-a conformat tuturor criteriilor tehnice din licitaţie. SBB a amintit că şi grupul Siemens are 6.000 de angajaţi în Elveţia, chiar dacă ei nu sunt implicaţi în producţia de trenuri.
Foto: Campusul Siemens din Zug
În urma acestei situaţii, companiile participante pot contesta rezultatele licitaţiei în termen de 20 zile. Nu se ştie dacă Stadler o va face, dar judecând după mişcarea neobişnuită de a anunţa public detaliile licitaţie şi de a-şi exprima dezamăgirea şi indignarea, e aproape cert că o va face.
1
32,983
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT