La trei ani de la declanșarea invaziei pe scară largă a Ucrainei, armata rusă se confruntă cu o criză internă profundă. Pe câmpurile de luptă din Donbas până la Zaporojie, apar tot mai multe dovezi ale unei armate care se întoarce împotriva propriilor oameni: soldați care își împușcă camarazii, ofițeri care execută subordonați și recruți forțați să lupte între ei până la moarte.

Relatările adunate de corespondenți și servicii de informații occidentale conturează o imagine sumbră: o forță militară epuizată, lipsită de control, care funcționează prin frică, nu prin loialitate, scrie Daily Mail.

„Rușii îi împușcă pe ruși”

Într-un incident petrecut pe frontul de est, un militar rus a deschis focul asupra camarazilor săi, crezând inițial că se află sub tir ucrainean. Când fumul s-a risipit, șase soldați zăceau morți — toți ruși. Nu a fost un caz de „foc prietenesc”, ci o prăbușire totală a ordinii.

Astfel de episoade, spun surse din serviciile ucrainene, devin tot mai frecvente. În mijlocul haosului, recruți panicați, slab antrenați, trag asupra propriilor colegi. Comandanții recurg la execuții pentru a impune disciplina — uneori pentru refuzul de a îndeplini ordine, alteori pentru neplata mitei, sau pur și simplu pentru a da un exemplu.

apartamente de vanzare bucuresti 2 camere

În unele unități, s-au înregistrat scene de o brutalitate care amintește de Evul Mediu: soldați obligați să se bată între ei până la moarte, sub amenințarea armelor.

Pierderi colosale

Estimările occidentale indică peste 350.000 de victime ruse – morți și răniți – de la începutul războiului, în februarie 2022. În anumite sectoare ale frontului, pierderile se ridică la aproape 1.000 de oameni pe zi.

Unități care au pornit în luptă cu 800 de militari se întorc cu mai puțin de 100. Cei care supraviețuiesc se întorc acasă fără membre – și fără speranță.

Pentru a menține frontul, Moscova recurge acum la deținuți, persoane vârstnice, bolnavi și chiar invalizi. În unele cazuri, bărbați cu dizabilități evidente au fost trimiși în linia întâi. Un videoclip surprins de drone ucrainene arată un soldat rus șchiopătând spre front, sprijinit într-o cârjă improvizată.

Armata care „se devorează pe sine”

În jurul orașului Avdiivka, pierderile ruse sunt descrise ca fiind „grotești”. Potrivit unei interceptări ucrainene, doi infanteriști ruși au spus: „Nu luptăm într-un război. Suntem dați ca hrană pentru el.”

Un caz șocant, documentat de armata ucraineană, arată cum un ofițer rus a forțat doi soldați să se lupte într-un crater de obuz. „Învingătorul“ a fost împușcat, „pentru că văzuse prea mult”, relatează sursele.

Un oficial ucrainean a descris scena ca pe „un film Gladiator, regizat de conscriși beți și sadici”.

Disciplină prin teroare

Fenomenul este confirmat de investigații ale presei independente ruse, precum Verstka, care a documentat zeci de cazuri de execuții și violență internă începând din 2023.

Ministerul britanic al Apărării susține că Rusia a reinstalat „trupele-barieră”, moștenite din epoca stalinistă, care împușcă soldați ce încearcă să se retragă. Aceste misiuni sunt adesea atribuite luptătorilor loiali liderului cecen Ramzan Kadîrov.

Peste 11.000 de dosare de dezertare sau refuz de ordin au fost procesate în instanțele militare ruse de la începutul mobilizării. Pentru o armată cunoscută cândva pentru controlul său centralizat, cifrele indică o prăbușire instituțională.

„O armată condusă prin frică”

În timp ce Kremlinul continuă să trimită noi contingente la front, analiștii occidentali avertizează că dezintegrarea internă a armatei ar putea fi la fel de periculoasă pentru Rusia precum artileria ucraineană.

„Rușii câștigă teren doar distrugând armata care trebuie să-i apere”, spune istoricul militar Phillips O’Brien.

Aceeași logică a fricii se extinde și în interiorul țării: soldați bătuți pentru nesupunere, ofițeri arestați pentru onestitate, jurnaliști reduși la tăcere.

Un front care se întoarce împotriva sa

În orașele din spatele frontului, violența se revarsă și asupra propriilor unități. În Belgorod, rapoartele menționează bătăi, înjunghieri și chiar explozii de grenade în cazărmi.

Clinicile de protezare din Samara și Kazan lucrează non-stop, în timp ce autoritățile ordonă limitarea „discuțiilor publice despre amputați”. În Siberia, în republica Buriatia, s-au raportat peste 3.000 de văduve sub 30 de ani.

Familiile care postează mesaje despre fiii dispăruți sunt etichetate drept „agenți străini”. Statul a transformat durerea privată într-o problemă de securitate.

Războiul a devenit o rană internă

Ceea ce Kremlinul numea „operațiune militară specială” s-a transformat într-o rană care sângerează în interiorul societății ruse.

Armata care cândva simboliza disciplina și sacrificiul colectiv este acum o structură coruptă, în care frica a înlocuit camaraderia. Soldații înaintează nu din loialitate, ci pentru că simt țeava armei proprii în spate.

Un stat care își întoarce armele asupra propriilor cetățeni nu mai este o forță de război — este o forță a decăderii.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent