Până acum, europenii au fost marii absenți de la masa negocierilor de pace. Atâtea câte au fost, au implicat doar SUA și Rusia. Există însă speranța că de acum și europenii ar putea ajunge printre actori în tot
acest proces de negociere, după ce mult timp au privit totul de pe margine, neputincioși. Politologul Radu Albu Comănescu, de la
UBB Cluj, a explicat, pentru „Adevărul”, cum ar fi posibil acest lucru și care ar fi scenariile pentru viitoarele negocieri.
Europenii au fost actori în negocierile dintre Rusia și Ucraina, în trecut. FOTO: Profimedia
Uniunea
Europeană a fost exclusă de la negocierile pentru Ucraina, în condițiile în care președintele american Donald Trump și omologul său rus Vladimir Putin au preferat discuțiile bilaterale. În acest fel, nu doar Europa a fost exclusă ci și Ucraina, deși este în joc destinul acestei țări.
Totuși, după
apariția noului draft de plan de pace, europenii au jucat inteligent
și au reușit să-l convingă pe Trump că proiectul e perfectibil,
iar Marco Rubio s-a deplasat în Elveția pentru a se întâlni cu
reprezentanți ai Ucrainei și ai europenilor. Așa a apărut un nou
plan de pace, un nou draft, și acesta, perfectibil, care ar urma să
fie înaintat Moscovei.
Astfel, plecată dintr-o postură deloc de invidiat, de outsider, Uniunea Europeană a mai făcut un pas spre obiectivul de a deveni un
actor important la masa negocierilor, chiar dacă drumul până acolo se anunță a fi lung.
Perspective mai bune pentru Uniunea Europeană
Politologul
Radu Albu Comănescu, profesor și cercetător la UBB Cluj și expert
în diplomație și în politici europene, a explicat, pentru
„Adevărul”, cum ar putea europenii să-și atingă acest
obiectiv și care ar fi scenariile ce se deschid. Rușii au mimat
până acum disponibilitatea de a purta tratative cu partea
ucraineană și au continuat să-și susțină obiectivele
maximaliste, cerând practic capitularea Kievului, spun cei mai mulți
experți, iar Radu Albu Comănescu este de aceeași părere.
Profesorul
clujean a indicat o posibilă direcție și soluțiile pentru ca
europenii să conteze mai mult în această ecuație, într-un moment
atât de important și în egală măsură complicat. În opinia sa,
importanța Bruxelles-ului în viitoarele discuții de pace depinde
de o serie de factori.
„În
ce măsură va conta Uniunea Europeană în negocierile de pace
pentru Ucraina depinde de mai mulți factori, incluzând capacitatea
sa de a acționa unitar, influența sa economică și diplomatică,
dinamica relațiilor cu SUA și Rusia, precum și poziția Ucrainei
însăși. UE a insistat asupra principiilor fundamentale:
negocierile fără Ucraina sunt inacceptabile, securitatea europeană
nu poate fi discutată fără implicarea Europei, iar orice acord de
pace trebuie să respecte suveranitatea și integritatea teritorială
a Ucrainei, conform Cartei ONU”, a spus profesorul clujean.
Până
acum, Federația Rusă a făcut tot ce i-a stat în putință pentru
a marginaliza Europa și Ucraina și a reușit să-și impună voința pentru a discuta exclusiv
cu Donald Trump. În schimb, niciuna dintre promisiunile rușilor nu
s-a concretizat.
„Diametral
opus, Rusia preferă deci negocierile directe cu SUA, marginalizând
UE și Ucraina, profitând şi stimulând divergențele interne din
UE prin poziția Ungariei şi a Slovaciei. Dar ştim că UE este cel
mai mare donator al Ucrainei, oferind sprijin financiar semnificativ
(30,6 miliarde de euro în 2025, incluzând 12,5 miliarde euro prin
Ukraine Facility și 18,1 miliarde prin inițiativa G7 ERA, folosind
profiturile din activele rusești înghețate). Capacitatea UE de a
impune sancțiuni Rusiei îi conferă pârghii economice pentru a
influența negocierile, iar sprijinul economic pentru reconstrucția
Ucrainei, inclusiv accesul la resurse naturale (de exemplu: uraniu,
titan, litiu), face din UE un actor indispensabil în viitorul
postbelic al Ucrainei. UE a deschis negocierile de aderare cu Ucraina
în iunie 2024, iar procesul este văzut ca o garanție de securitate
pe termen lung, ceea ce se adaugă influenței UE în negocierile de
pace. Spre deosebire de NATO, unde aderarea Ucrainei este blocată de
SUA și Rusia, UE poate oferi o cale concretă de integrare, cu un
plus de relevanță diplomatică”, a mai spus Radu Albu Comănescu.
De ce au contat atât de puțin europenii în discuțiile pentru pace
Uniunea
Europeană ar fi putut să conteze mai mult, însă divergențele la
nivelul statelor membre i-au șubrezit poziția. În plus, lipsa unei
poziții clare a lui Donald Trump, care a oscilat între gesturi
prietenoase față de Vladimir Putin și amenințări la adresa
Rusiei a contribuit și mai mult la acest climat de incertitudine.
„Alături
de Regatul Unit, prin „Coaliția celor dispuși”, Europa poate
oferi garanții de securitate Ucrainei, inclusiv posibilitatea
trimiterii de trupe europene pentru monitorizarea unui armistițiu.
Sprijinul militar al UE, prin misiuni precum EUMAM Ukraine și
investiții în industria de apărare a Ucrainei, contribuie la
întărirea poziției Ucrainei în negocieri. Dar ştiutele
divergențe dintre statele membre slăbesc capacitatea UE de a vorbi
cu o singură voce, iar unele state (ca Germania şi Franța) sunt
mai reticente în a susține măsuri militare agresive sau trimiterea
de trupe, ceea ce diminuează impactul UE în negocierile de
securitate. Ca de altfel şi pozițiile ambigue ale administrației
Trump, care plasează UE într-o poziție esenţialmente reactivă.
Lipsa unui angajament clar al SUA pentru trupe sau garanții de
securitate în Ucraina lasă Europa să acopere un gol strategic, dar
capacitatea sa militară este limitată fără sprijinul american. În
plus, Rusia, întotdeauna nesinceră de la o clipă la alta, a
respins ideea trupelor NATO sau europene în Ucraina sub orice
pavilion, ceea ce complică propunerile UE pentru un mecanism de
monitorizare a păcii”, a explicat Radu Albu Comănescu.
Scenariul optimist pentru Uniunea Europeană
Există
mai multe scenarii, iar cel optimist ar avea în prim-plan o Uniune
Europeană al cărei glas să fie cât mai puternic în negocieri. Însă
impredictibilitatea rămâne cuvântul de ordine, în acest moment.
„Acum,
în ce măsură va conta UE? Putem invoca un scenariu optimist, în
care UE poate juca un rol central dacă reușește să armonizeze
pozițiile statelor membre, inclusiv prin depășirea opoziției
Ungariei, şi să accelereze aderarea Ucrainei, pentru că progresul
rapid în negocierile de aderare ar face din UE un actor
indispensabil pentru viitorul Ucrainei, oferind o alternativă
quasi-NATO. Dar aceasta depinde şi de Ucraina, al cărei prim pas
legat de controlul corupţiei a fost în contrasens cu principiile
UE. Continuarea sancțiunilor și investițiile în apărarea
Ucrainei ar spori influența UE în negocieri, iar colaborarea cu
Londra, Paris și alte state dispuse să ofere trupe sau garanții de
securitate ar putea compensa reticența SUA. În acest scenariu, UE
ar fi un partener cheie în garantarea unui acord de pace care
respectă suveranitatea Ucrainei și interesele europene, având un
rol major în reconstrucția postbelică și integrarea Ucrainei”, a mai explicat profesorul clujean.
Scenariul pesimist
La
celălalt capăt, există un scenariu pesimist, în care Donald Trump
și Vladimir Putin continuă să marginalizeze Uniunea Europeană și
ajung în cele din urmă la un acord bilateral, peste capul Ucrainei
și în ciuda protestelor europenilor.
„Scenariul
pesimist ţine de marginalizarea UE dacă Trump și Putin ajung la un
acord bilateral, excluzând UE de la deciziile majore (dar lăsând-o
să plătească reconstrucţia…). Iar fără un angajament concret
pentru trupe sau o apărare comună robustă, UE nu poate oferi
garanții de securitate comparabile cu NATO sau SUA, caz în care UE
ar rămâne un actor secundar, limitat la sprijin financiar și
diplomatic, fără influență directă asupra termenilor păcii”, a punctat Comănescu.
Scenariul realist
Există
însă și un scenariu intermediar, care pare, în acest moment, cel
mai plauzibil. Acesta este, de fapt, o îmbinare între cele două anterioare.
„În
termeni realişti, cel mai probabil Uniunea Europeană va avea o
influență semnificativă, dar nu dominantă: va fi esențială în
finanțarea reconstrucției Ucrainei și în procesul de aderare, cu
rol pe termen lung, dar nu crucial pe contextul în care ne aflăm.
Va contribui la garanțiile de securitate prin „Coaliția celor
dispuși” și prin sancțiuni, dar nu va putea contracara pe deplin
influența SUA sau a Rusiei în aspectele militare și teritoriale,
şi va depinde de coordonarea cu NATO pentru a compensa limitările
sale militare și pentru a evita marginalizarea. Astfel, Europa va
conta în negocierile de pace pentru Ucraina în măsura în care va
reuși să își valorifice puterea economică, să accelereze
procesul de aderare al Ucrainei și să acționeze unitar în cadrul
„Coaliției celor dispuși”. Rolul îi e indispensabil în
finanțarea reconstrucției și oferirea unei perspective europene
Ucrainei, dar influența în aspectele militare și teritoriale va fi
limitată de dependența de SUA și de ostilitatea Rusiei, cu refuzul
de a o considera un partener principal”, a conchis Radu Albu
Comănescu.