În ultimii ani energia din surse eoliene a cunoscut o dezvoltare fabuloasă, regiunile lider fiind Europa şi China, ambele menţinând un ritm similar la capacitatea parcurilor eoliene inaugurat anual, în GW, faţă de populaţia lor. În aceşti ani se anunţau noi şi noi parcuri eoliene de suprafeţe tot mai mari, în special maritime, iar cele aprobate intrau direct în procesele de negociere cu furnizorii de turbine eoliene, cu cei ce produc caburi HVDC, cu cei ce la trasează, cu cei ce produc transformatoare uriaşe de ordinul gigawaţilor şi cei ce prestează serviciile de instalare a turbinelor eoliene, cu nave specializate. Chiar anul trecut, în 2024, scriam că în lume principalele bariere pentru o dezvoltare mai rapidă a parcurilor nu erau banii, ci rândurile mari la navele de instalare a turbinelor, transformatoare şi chiar a turbinelor eoliene. În martie 2024, spre exemplu, Vestas, cel mai mare producător din lume de turbine eoliene, anunţa că are un rând de comenzi în execuţie e 60 miliarde de euro, pentru ani înainte. În octombrie 2024 până şi producătorii mai mici din Europa, precum Nordex, anunţau recorduri de comenzi. Dar anul 2025 a secerat nemilos această industrie şi a schimbat radical tabloul. Marele semnal de alarmă a venit de curând, când ultimele licitaţii pentru parcuri eoliene maritime din Olanda n-au avut nici un doritor de a le construi. Nimeni, nicio companie nu şi-a depus oferta, licitaţia eşuând şi semnalând că piaţa nu mai funcţionează cum funcţiona anterior.
