Victor Rebengiuc FOTO Facebook/Victor Rebengiuc
Victor Rebengiuc își amintește cu nostalgie cum a început cariera sa de actor. Totul a pornit de la o simplă cerere a unui prieten: să joace rolul unui chiabur. Marele actor a subliniat că va lăsa în testament o dorință care nu are nicio legătură cu averea sa.
„Vreau să precizez că pe mine mă cheamă Victor Rebengiuc, și nu Rebenciuc, cum de multe ori sunt apelat”, a spus el joi, în momentul în care a primit Premiul România Europeană 2025.
Această atenție asupra numelui său se va regăsi și în testament:
„În testamentul meu o să trec că refuz ca numele meu să fie acordat unei străzi, pentru că ar produce mari încurcături locuitorilor acelor străzi, dacă adresa ar veni pe numele Rebenciuc și n-ar ști posta unde să o distribuie. Și m-ar înjura tot timpul. Ce dracu nume a avut, ăla, mă?”
Legat de confuziile generate de numele său, Victor Rebengiuc a povestit și un episod amuzant cu Sergiu Nicolaescu:
24 de ani de Sentimente.ro. Mii de cupluri formate. Incepe-ti povestea. Oferta aniversara>>
„Filmam acum vreo trec că vreo zeci ani cu Pintilie, undeva în Militari, un film care se numea Miki Ardelean, colonel de artilerie și aveam de filmat într-un bloc. Stăteam la intrarea unei bloc, îmbrăcat în costum de ofițer, în papuci, fără pantofi… în papuci și așteptam comanda la care eu să ies din bloc și să traversez strada, să intru în blocul de vizavi. În momentul ăla intră o doamnă, care probabil că locuia în blocul ăla, cu un cățel, fusese cu cățelul la plimbare, mi-închipuiam eu, mă vede, văzuse că se pregătește o filmare acolo și-a dat seama că erau fel de fel de reflectoare și alte chestii, nu știa ce anume se întâmplă, mă vede pe mine și zice Zic nu, Victor.”
Actorul a mai subliniat că nu și-ar dori ca numele său să fie asociat cu o stație de troleibuz sau de tramvai. Consideră că amprenta sa este deja suficient de prezentă în genericele filmelor, în cronici și în istoria teatrului românesc.
De la copil curios la mare actor
Victor Rebengiuc își amintește că intrarea în actorie s-a făcut aproape accidental: provenea dintr-o familie modestă, unde preocuparea principală era să existe mâncare pe masă pentru copii. Totuși, asculta teatru la radio și recunoștea actorii după voce.
„În liceu, unul dintre colegi (…) spune că se pune o piesă. (…) Era o piesă care se numea «Ce i s-a întâmplat Gherghinei» la teatru, acolo. Și mi-a spus . . Ce o să fie? O să învăț un text. Ce spun? Am făcut-o, s-a jucat, juca un rol la chiaburi acolo, pentru că era un rol negativ, pentru că chiaburii ce făceau? Ei împreună cu doftoroii satelor obligau oamenii să vină la doftoroiul satului și nu la medicul pe care partidul îl trimisese în marea lui mărinimie la sate ca să îngrijească oamenii și să-i scoată din mâna doftoroilor care îi tratau cu fel de fel de ierburi. Am jucat câteva ori. De câte ori s-a jucat și s-a terminat. Și peste câtva timp a venit un alt coleg de clasă de-al meu, care era într-un ateneu popular, în Capitală, undeva pe Vitan, și mi-a spus,” povestește el.
Deși a jucat în diverse cămine culturale și a participat la concursuri, Victor Rebengiuc nu visa inițial să devină actor profesionist. El urma cursurile unui liceu tehnic, la specializarea transformatoare electrice. Totuși, în ultimele zile de școală, talentul său s-a făcut remarcat printr-un rol comic, al unui analfabet care provoca diverse situații amuzante.
„La spectacolul ăsta asista și directorul școlii, domnul Șandru, căruia îi sunt recunoscător, care, după spectacol, mi-a spus, băi, tu ai trebuit să dai la teatru. A fost o chestie care m-a marcat, am rămas să mă gândesc dacă un om care, habar n-are, mă vede prima oară făcând chestia asta, îmi spune băi, du-te și dă la teatru, trebuie să fie ceva și ar merita să încep. N-am spus nimic acasă, m-am dus la teatru, m-am interesat, m-am înscris, dar acolo colegii mei erau toți, marea majoritate a lor era din București, copiii care făceau figurație la teatru. Ei cunoșteau lumea teatrului, jucau seara, făceau figurație, dar erau în scenă alături de Braga, alături de Calboreanu, alături de Bălțețeanu, alături de doamna Buzescu, alături de Elvira Codeanu, Marieta Degulescu și vorbeau așa, între ei despre spectacolul de cu seară”, își amintește el.
După examen, parcursul său a fost unul ascendent, ajungând pe scenele mari ale teatrului și ale cinematografiei. Joi, la vârsta de 92 de ani, Victor Rebengiuc a primit Premiul România Europeană 2025.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent