Acordul politic recent dintre
Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European, care obligă statelor membre
să sisteze importurile de gaze din Rusia până în 2027, ridică semne de
întrebare majore asupra modului concret de aplicare. În timp ce Europa caută
soluții juridice, expertul în energie Dumitru Chisăliță avertizează, într-o
analiză pentru „Adevărul”, asupra fenomenului „moleculei vopsite” și explică de
ce România se află într-o situație excepțională.
FOTO Arhivă
Consiliul European și Parlamentul
European au ajuns la un acord prin care importurile de gaze naturale din Rusia
vor fi eliminate treptat până în 2027, în cadrul demersurilor de reducere
completă a dependenței energetice de Moscova. Măsura introduce o interdicție
progresivă și obligatorie atât pentru gazele naturale lichefiate (GNL), cât și
pentru cele livrate prin conducte, stabilind oprirea totală a importurilor de
GNL până la sfârșitul anului 2026, iar a celor prin conducte până în toamna lui
2027.
Imediat după anunțarea acordului,
Ungaria a comunicat că, împreună cu Slovacia, intenționează să conteste la Curtea
de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) acest plan, pe care îl consideră un „dictat
inacceptabil” al Bruxelles-ului, susținând că ar încălca tratatele UE și ar
pune în pericol securitatea energetică națională.
Decizia luată la Bruxelles
reprezintă un pas major în strategia de securitate energetică a blocului
comunitar, însă drumul de la intenție la realitate depinde de mai mulți factori. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia
Inteligentă, consideră că atingerea acestui obiectiv este posibilă, dar
subliniază necesitatea unui consens politic total, care momentan lipsește.
„Cred că există o variantă în care
lucrul acesta să se întâmple, dar trebuie convinse cele două țări care astăzi
sunt oponente ale acestei măsuri pentru a putea discuta despre definirea
obiectivului”,
afirmă Chisăliță.
În opinia sa, fără adeziunea
acestor state, mecanismul de interdicție riscă să rămână incomplet.
Fenomenul gazului rusesc „vopsit”
Dincolo de opoziția politică a unor
state membre, marea provocare o reprezintă traseele indirecte prin care gazul
Moscovei continuă să alimenteze Europa. În ultimii 3 ani de război în Ucraina, piața europeană a asistat la o
situație paradoxală în care importurile scădeau în statistici, dar nu și în
conducte.
„În ultimii 3 ani, de când există conflictul
în Ucraina, chiar dacă au existat gaze care au ajuns în Europa ca nefiind gaze
rusești, ele, fizic, erau molecule rusești «vopsite» în alte culori, sub alte
steaguri și așa mai departe. Turcia importă gaze rusești, importă gaze azere și
vinde în Europa gaze rusești ca fiind gaze azere. În fapt, indirect, molecula
rusească ajunge în Europa doar că este, repet, sub alte steaguri”, explică Dumitru Chisăliță.
Pentru ca acordul UE să aibă efect,
este vitală găsirea unor soluții pentru astfel de situații.
Impactul asupra prețurilor:
Scenariul optimist versus realitate
O temere majoră legată de
interzicerea importurilor este posibila explozie a prețurilor la energie.
Totuși, analiza expertului indică faptul că efectele economice depind strict de
severitatea măsurilor aplicate. Dacă Uniunea Europeană se va limita la interzicerea
contractelor directe, piața va rămâne stabilă.
„Prima măsură, cea strictă privind
contractele directe prin care gazele ajung în Europa, nu cred că va influența
prețul gazelor în Europa Cealaltă situație, în care ne propunem ca aceste
schimburi să nu mai existe și, în fapt, molecula rusească să nu mai ajungă în
Europa sub alte steaguri, cred că ar influența destul de mult prețul gazelor”, avertizează specialistul.
Deocamdată, discuțiile se
concentrează pe prima variantă, motiv pentru care expertul nu crede că va exista
o creștere spectaculoasă a prețului în Europa.
Industria europeană rămâne
vulnerabilă
Chiar și în lipsa unor șocuri
imediate de preț, spectrul unei crize de aprovizionare planează asupra marilor
consumatori industriali. Sectoarele energointensive sunt primele care resimt
orice fluctuație.
„Cred că toate sectoarele
industriale sunt expuse. Cele mai expuse sunt cele din chimie, petrochimie,
metalurgie, industria sticlei, industria porțelanului. Și aici, industria
cimentului ar avea cele mai mari probleme”, punctează Dumitru Chisăliță.
Deoarece gazele naturale sunt
esențiale în numeroase procese de producție, efectul de domino ar putea afecta
și alte ramuri economice.
România, o „insulă” de stabilitate
energetică
În acest context european
complicat, România se află într-o poziție privilegiată. Spre deosebire de multe
alte state membre dependente de importuri, țara noastră are producție internă de
gaze naturale destul de solidă.
„Din fericire, România are în acest
moment o producție de gaze naturale aproape egală cu consumul. Dacă ne uităm la
cantitățile de gaze pe care le înmagazinăm din producția proprie și la consumul
din iarna 2024–2025, putem spune că, ținând seama și de cantitățile de gaze
înmagazinate, România nu a fost nevoită să importe efectiv gaze naturale.”, subliniază președintele Asociației
Energia Inteligentă.
Importurile realizate până acum au
avut un rol strategic, nu unul de necesitate imediată.
„La nivelul actual al consumului,
al producției și al cantităților înmagazinate, suntem într-o situație
excepțională în Europa și, ca atare, nu ar trebui să existe un risc privind
securitatea aprovizionării în momentul de față”, a conchis Dumitru Chisăliță.