27 Septembrie 2025, 12:12
Redacţia PiataAuto.md
Despre faptul că Norvegia e ţara cu cea mai mare rată de adopţie a maşinilor electrice ştiu aproape toţi pasionaţii auto, cu 97% dintre maşinile noi vândute revenindu-le lor şi cam, o treime din cele aflate în circulaţie, de toate vârstele. Numărul maşinilor electrice care circulă în Norvegia este deja mai mare decât al celor pe benzină, iar aşa cum spunem de multe ori, această dezvoltare a pieţei e dictată nu doar de stimulente de taxare diferenţiată, care ar putea fi anulate începând cu anul 2026, ci de costurile foarte accesibile la electricitate, care fac exploatarea acestor maşini o decizie nu doar conştientă faţă de mediu, ci şi una avantajoasă economic. Mai mult ca atât, practic 100% din electricitatea consumată în Norvegia e regenerabilă, datorită hidrocentralelor şi turbinelor eoliene. De curând, agenţia pentru protecţia consumatorului din Norvegia a emis un set de recomandări pentru proprietarii de maşini electrice care-şi încarcă maşinile acasă, atenţionându-i că unii operatori le propun contracte speciale ca proprietari de maşini electrice, dar nu întotdeauna preţul final al electricităţii din acestea e mai avantajos decât un contract standard, după cum informează publicaţia norvegiană motor.no. Însă aceste recomandări au dezvăluit şi cât plăteşte un proprietar de maşină electrică pentru electricitatea de acasă, datorită faptului că ţara are peste 1.700 hidrocentrale.
Desigur, la un asemenea număr mare de hidrocentrale, se întâmplă ca foarte multe din ele să fie de putere mică, aproximativ 750 din ele fiind de o putere mai mare de 10 MW. Totuşi, există şi hidrocentrale foarte mari, trei dintre ele având peste 1.000 MW putere, iar un număr şi mai mare au putere de ordinul sutelor de MW. E important că hidrocentralele produc 90% din toată electricitatea consumată în Norvegia, iar ţara e un exportator net de electricitate, tot ele producând şi cea mai mare parte e electricităţii de export.
Mai mult ca atât, cele peste 1.000 de lacuri de acumulare mai mari şi mai mici aferente unei părţi mare de hidrocentrale stochează în ele atâta apă, încât dacă brusc în Norvegia n-ar mai ploua deloc, ele ar putea susţine producţia de electricitate completă în ţară încă 8 luni şi jumătate. Dar, bineînţeles, în Norvegia nu se întâmplă niciodată să nu plouă atât de mult timp. Ba dimpotrivă, în perioadele mai lungi de precipitaţii abundente se întâmplă ca aceste rezervoare să se apropie de limita de sus, şi atunci hidrocentralele sunt nevoite să producă electricitate, ceea ce determină o scădere a preţului de piaţă. Uneori se ajunge chiar la zile de electricitate gratuită, precum cea din septembrie 2023, când norvegienii primesc energie gratis, cu ideea de a mai degaja din surplusul de apă din hidrocentrale în mod productiv.
Dar, bineînţeles, gratuitatea e ceva rar. Însă oricum preţul electricităţii în Norvegia e mult mai mic în comparaţie cu multe alte ţări din Europa, inclusiv din regiunea noastră. Iar în recomandările recente ale agenţiei de protecţie a consumatorului din Norvegia, aceste preţuri actuale sunt menţionate.
Mulţi operatori diferenţiază preţul final în preţul electricităţii propriu-zise de piaţă, plus marja adiţională pe care şi-o ia operatorul, plus serviciul de transport al electricităţii, plus taxele. În toate ţările ceste preţuri sunt incluse, doar că în Norvegia uneori folosirea reţelei e oferită prin unele contracte ca taxă fixă, iar alteori ca una corelată per kWh.
În mediu, o gospodărie din Norvegia a ajuns să consume 15.700 kWh de electricitate pe an, datorită maşinilor electrice şi a pompelor de căldură, iar astfel unii operatori oferă contracte dedicate proprietarilor de maşini electrice, oferindu-le şi un volum mare de kWh consumaţi anual. Recondamnările atenţionează că uneori aceste contracte cu volume mari sunt avantajoase doar dacă într-adevăr se consumă foarte multe electricitate acasă, în timp ce cele obişnuite, fără obligarea unui volum, sunt mai avantajoase la consum mai moderat, cu o maşină care nu consumă foarte mult, sau pentru proprietari care mai încarcă şi la prize publice fast charge.
În fine, preţul standard al componentei de electricitate din tariful final e cam de 0,40 coroane per kWh, sau cam 3,4 eurocenţi, adică 0,034 euro. Aici se adaugă transportul, marja operatorului şi taxele finale şi la final marea majoritate a consumatorilor acu un preţ cuprins între 1,00 coroane şi 1,50 coroane per kWh, sau între 0,086 euro/kWh şi 0,13 euro/kWh. Atât costă un kilowatt-oră de electricitate acasă, pentru cea mai mare parte de norvegieni, cu mici fluctuaţii fireşti, în funcţie de contractul pe care-l au şi evoluţiile cererii şi oferte. Dar asta nu e tot.
Mulţi consumatori care îşi iau contracte mai libere, fără a se obliga la volume mari, au ajuns să plătească în acest an costuri finale per kWh simţitori mai mici, au ajuns în cazul unor contracte libere la operatorul Fortum până la doar 0,60 coroane în cost final cu tot cu taxe, sau 0,051 euro, adică un pic mai mult de 5 eurocenţi per kWh! E un preţ echivalent cu 0,26 RON/kWh sau 1,00 MDL/kWh. Şi tocmai pentru că aceste contracte libere au oferit de facto un preţ mai mic, a şi venit recomandarea de acum a agenţiei norvegiene pentru proprietarii de maşini electrice, sugerându-li-se acestora că ar putea avea un cost de rulare şi mai mic cu contracte standard la electricitate.
Dacă luăm aceste trei valori de preţ de referinţă — 0,05 euro/kWh drept preţ minim, 0,086 euro/kWh drept o valoare mai apropiată de mediu şi 0,13 euro/kWh drept preţ maxim, şi facem calculele pentru o maşină electrică medie, cu consum mediu realist de 16 kWh/100 km, atunci avem un cost minim de 0,80 euro/100 km, un cost mediu de 1,376 euro/100 km şi un cost maxim de 2,08 euro/100 km. La un SUV electric sau un sedan mai mare şi mai greu, cu un consum mediu realist de 22 kWh/100 km, asta înseamnă un cost minim de 1,1 euro/100 km, 1,892 euro/100 km în costuri medii şi 2,85 euro/100 km în costuri maxime. Sunt cifre excelente, care explică foarte clar de ce norvegienii preferă tot mai mult maşinile electrice, chiar şi în regiunile îndepărtate, şi chiar dacă uneori plătesc costuri mai mari de alimentare la staţii publice fast charge.
Pentru comparaţie, un litru de benzină costă circa 1,80 euro în Norvegia, iar un litru de diesel circa 1,72 euro. Dacă luăm drept referinţă o maşină diesel eficientă cu 6,0 litri/100 km consum mediu, asta înseamnă oricum 10,32 euro/100 km, ceea ce e 5-7 ori mai scump decât una electrică. Iar dacă luăm drept referinţă una cu benzină mai mare, sau un SUV; cu un consum mediu realist de 9,0 litri/100 km, atunci ajungem la un cost de 15,48 euro/100 km, ceea ce e oricum de 5,5 ori mai scump decât cea mai performanţă şi mare maşină electrică şi de vreo 7-12 ori mai scump decât maşinile electrice mai, ce pot fi alimentate la preţuri minime sau medii la electricitate.
Deci, matematica e simplă şi clară — în cazul Norvegiei, tocmai acele hidrocentrale şi asigură energia pentru cele aproape 1 milion de maşini electrice din ţară. Şi întrucât Norvegia aşteaptă ca numărul maşinilor electrice să crească şi mai mult, la fel ca şi cerere în alte capitole de consum şi industrie, anul trecut ţara scandinavă anunţa şi un program de investiţii record în acestea, pentru a le moderniza, spori capacitatea de producţie şi eventual chiar a construi noi hidrocentrale.
0
30,422
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT