Un număr de 500 de experți europeni au luat parte la un studiu-mamut privind marile pericole care ar putea să aștepte Uniunea Europeană în anul 2026. Experta în securitate Veronica Anghel a coordonat studiul și a explicat, pentru „Adevărul”, cele mai plauzibile scenarii pentru Ucraina și amenințările la adresa României și a Uniunii Europene.
Războiul hibrid împotriva UE e unul din marile riscuri. FOTO: Freepik
Omenirea
stă pe un butoi cu pulbere, iar riscurile sunt tot mai mari pe
măsură ce țări ca Federația Rusă și China vor să instituie o
nouă ordine mondială. Românca Veronica Anghel, expert în
securitate a Institutului Universitar European, coordonează în
fiecare an un studiu pe baza unui sondaj privind principalele riscuri
la adresa securității europene. La sondaj participă sute de
experți în securitate din întreaga lume, iar rezultatele măsoară
impactul și probabilitatea principalelor riscuri legate de conflicte
asupra securității Uniunii Europene.
„Riscuri
Globale pentru UE” (RISK-EU) este
un sondaj de amploare conceput pentru a cuantifica percepțiile
experților asupra amenințărilor legate de conflicte la adresa
securității Uniunii Europene. Lansat pentru prima dată în 2025 de
Centrul Robert Schuman pentru Studii Avansate (RSCAS) din cadrul
Institutului Universitar European (EUI).
Coordonatoarea,
Veronica Anghel, explică de unde vin principalele riscuri la adresa
Uniunii Europene: „Printre
marile riscuri sunt: Un atac major asupra infrastructurii critice a
UE reprezintă cel mai mare risc în 2026. O confruntare NATO–Rusia
este riscul cu cel mai mare impact, însă o retragere a SUA din
garanțiile de securitate este mai probabilă. O pace în Ucraina în
termenii Rusiei și noi acțiuni rusești împotriva statelor
non-NATO se numără printre cele mai grave amenințări”.
Avertismentele expertei care a coordonat acțiunea
În
același timp, în studiu apar și alte riscuri, unele mai puțin
probabile, altele ce merg spre un risc mediu. „O confruntare
China–SUA este considerată puțin probabilă, dar cu impact major.
Criminalitatea organizată legată de traficul de droguri crește
spre un risc mediu”, sunt două dintre acestea, menționate și în
prima parte a studiului.
Românca
a explicat, pentru „Adevărul”, în ce măsură vede posibil
riscul ca războiul provocat de invazia rusă în Ucraina să se
încheie, cel puțin pentru moment, în condiții împovărătoare
pentru Kiev și total favorabile Rusiei lui Putin.
„Mi
se pare un risc foarte real – și exact de aceea apare atât
ridicat în raport. Nu pentru că „pacea” pe termenii Rusiei este
inevitabilă, ci pentru că există o combinație periculoasă de
oboseală, frica și neînțelegere în UE și NATO, presiune pe
resursele Ucrainei și o strategie rusă foarte clară de a forța un
armistițiu care să înghețe conflictul în avantajul ei”,
explică Veronica Anghel.
Ea
a vorbit și despre cele mai probabile scenarii ale finalului de
război. Din start, românca exclude scenariul în care Rusia ar
reuși să ocupe întreaga Ucraina.
„Nu
văd realist un scenariu în care Ucraina este ocupată 100 % și
apoi întoarsă împotriva Occidentului. Asta ar presupune o
capacitate militară și de ocupație pe care Rusia nu a demonstrat-o
nici măcar în faza inițială a invaziei, plus ignorarea totală a
ceea ce am văzut deja: o societate ucraineană profund mobilizată,
care și-a definit identitatea tocmai în opoziție față de
imperialismul rus”, detaliază experta româncă.
Cele mai plauzibile scenarii
Cu
toate acestea, există alte scenarii periculoase pentru România și
Uniunea Europeană, cât se poate de plauzibile în acest moment.
„Este
mult mai plauzibil, în cel mai rău caz, un aranjament în care
Moscova își consolidează controlul asupra teritoriilor ocupate
(eventual cu unele câștiguri suplimentare), obține o formă de
recunoaștere de facto și își folosește restul instrumentelor –
energie, dezinformare, presiune economică și militară – pentru a
ține Ucraina vulnerabilă, politic instabilă și a diviza
Occidentul.
Tocmai
un astfel de armistițiu – o încetare a focului pe termenii
Rusiei, fără garanții serioase de securitate și fără ancorarea
Ucrainei în arhitectura euro-atlantică – creează riscul foarte
serios al continuării războiului”, adaugă Veronica Anghel.
Veronica Anghel. FOTO: Arhivă personală
Ea
avertizează că există deja un precedent care ar trebui să pună
pe gânduri. Rusia a știut să profite de fiecare dată de orice
oportunitate pentru a se reînarma și a porni cu și mai multă
forță după orice perioadă de pauză. Asta înseamnă că și dacă
s-a semna un armistițiu între cele două combatante, ar exista
riscul real ca Rusia să provoace în scurt timp un alt război.
„Avem
deja precedentul: Rusia tratează «pauzele» ca pe perioade de
reînarmare și repoziționare, nu ca pe un drum spre pace. Dacă
războiul se oprește doar pentru că Ucraina rămâne fără muniție
sau sprijin, nu pentru că Rusia este descurajată și Ucraina este
securizată, atunci nu am închis ciclul de violență – doar l-am
amânat. Din acest motiv, problema nu este doar dacă se ajunge la
încetarea focului, ci cum se ajunge acolo și ce garanții și
aranjamente de securitate o însoțesc”, este avertismentul
Veronicăi Anghel.
Cele mai mari riscuri la adresa UE
Veronica
Anghel și echipa pe care a coordonat-o au întocmit o hartă a
riscurilor globale pentru UE în 2026 prezintă trei feluri de
riscuri – ridicat, moderat și îndepărtat, pe o axă având două
dimensiuni – probabilitatea și impactul.
Riscuri
ridicate pentru UE în 2026 ar fi următoarele: Un conflict China –
Taiwan, mai exact un conflict militar trans-strâmtoare între China
și Taiwan. Și mai dramatic ar fi riscul retragerii SUA din
garanțiile de securitate pentru aliații europeni și noi acțiuni
militare rusești în state vecine non-NATO. De asemenea, un
armistițiu favorabil Rusiei în războiul împotriva Ucrainei ar
reprezenta un risc major. În fine, tot la riscurile majore a fost
trecut un posibil atac hibrid disruptiv asupra infrastructurii
critice a UE (de exemplu sabotaj subacvatic, oprirea rețelelor
electrice).
Următoarele
pe listă ar fi riscurile moderate pentru UE în 2026. Aici, experții
se referă la o confruntare militară directă SUA–China, dar și
la un atac terorist cu victime multiple în UE și la escaladare
regională mai profundă a conflictului Israel–Iran sau posibile
acțiuni agresive ale Chinei în Marea Chinei de Sud. Nu în ultimul
rând, traficul de droguri și consolidarea criminalității
organizate legate de traficul de droguri în UE, alături de
prăbușirea armistițiului dintre Israel și Hamas intră tot aici.
Printre riscuri se regăsește și un război NATO–Rusia, ce poate
duce la și la uilizarea armelor nucleare de către Rusia.
Riscurile moderate
Alte
riscuri moderate ar fi migrație neregulată pe scară largă din
Orientul Mijlociu, Africa de Nord și Africa Subsahariană către UE,
precum și apariția unor confruntări violente între grupuri
politice radicalizate în SUA. Nu au fost uitați nici rebelii Houthi
și riscul escașadării otilităților împotriva desfășurărilor
navale europene în Marea Roșie sau un onflict armat destabilizator
în interiorul Libiei.
În
fine, la capitolul riscuri îndepărtate pentru UE în 2026 apar
violența Mozambic (Violență politică pe scară largă), Somalia
(Prăbușirea sistemului federal și escaladarea războiului), Sudan
(Fragmentarea teritorială a Sudanului), Coreea (Conflict armat pe
Peninsula Coreeană), o confruntare armată între Kosovo și Serbia,
Secesiunea Republicii Srpska din Bosnia și Herțegovina și un
colaps statal în Liban.
De
asemenea, ar exista și riscul unor violențe politice în UE:
Izbucnirea violenței politice organizate implicând grupuri
extremiste. Experții nu au uitat nici de Venezuela, dar nici de
riscul unei Rusii destabilizate. O luptă internă pentru putere la
Moscova ar putea să aibă un efect important asupra UE. Riscul unei
confruntări armate între Pakistan și India și un conflict
interstatal violent în Cornul Africii ar fi alte riscuri.
Împreună,
aceste rezultate descriu o Uniune Europeană vulnerabilă nu la un
singur război spectaculos, ci la șocuri suprapuse care vizează
simultan infrastructura, vecinătatea și principalul său furnizor
de securitate.
Războiul hibrid
Războiul
hibrid este cea mai probabilă amenințare la adresa UE și un risc
cu impact foarte ridicat. Un atac hibrid disruptiv asupra
infrastructurii critice a UE – sabotaj subacvatic, opriri ale
rețelelor electrice sau atacuri similare – este evaluat drept cel
mai probabil scenariu și unul dintre cele mai dăunătoare pentru
securitatea UE. Experții se așteaptă ca state ostile și actori
proxy să continue să testeze cablurile, conductele și rețelele
Europei și își exprimă îndoiala că măsurile actuale de
reziliență ale UE sunt suficiente.
Centrul
de greutate al riscului combină acțiuni militare convenționale cu
atacuri asupra sistemelor energetice, digitale și de transport,
sugerând că descurajarea și apărarea depind astăzi la fel de
mult de redundanță, protecție și capacitatea de reparare rapidă,
cât și de instrumentele militare clasice.
Rusia și Ucraina
Scenariile
legate de Rusia rămân în centrul preocupărilor privind
securitatea UE. Un armistițiu în Ucraina favorabil Rusiei se
situează sus atât în privința probabilității, cât și a
impactului, devenind unul dintre cele mai consecvente rezultate
pentru securitatea UE. Experții reconfirmă astfel că securitatea
Ucrainei este strâns legată de securitatea UE.
Securitatea
UE este amenințată direct de un acord de pace care ar consfinți
câștigurile teritoriale ale Moscovei, ar recompensa agresiunea și
ar submina viabilitatea pe termen lung a Ucrainei ca stat suveran și
democratic. O „pace rusească” ar semnala, de asemenea, că UE nu
este capabilă să-și modeleze propriul mediu de securitate sau să
descurajeze amenințări viitoare din partea Rusiei.
Pentru
al doilea an consecutiv, experții indică un risc ridicat de noi
acțiuni militare rusești în state vecine non-NATO, scenariu
considerat mai probabil decât un conflict direct NATO–Rusia și
aproape la fel de dăunător pentru securitatea UE. Supunerea
completă a guvernului georgian față de agenda rusă adaugă un
nivel suplimentar de pericol.
Aceste
evaluări sugerează că experții se așteaptă ca Rusia să
continue să redeseneze liniile de securitate sub pragul unui război
deschis cu NATO, erodând constant securitatea statelor de pe flancul
estic al UE. În practică, acest lucru indică un conflict prelungit
de uzură și presiune în vecinătatea UE.
Relația transatlantică
Relația
transatlantică generează o vulnerabilitate structurală majoră. Un
război direct NATO–Rusia și utilizarea armelor nucleare de către
Rusia sunt cele mai impactante scenarii din sondaj, dar și cele mai
puțin probabile. În schimb, o retragere a SUA din garanțiile de
securitate pentru aliații europeni este la fel de impactantă ca
utilizarea armelor nucleare de către Rusia, dar mult mai probabilă.
Pentru
experți, șocul mai probabil în 2026 nu este un război total cu
Rusia, ci slăbirea protecției americane. Acest lucru indică o
vulnerabilitate structurală a arhitecturii de securitate europene:
aliatul-cheie este perceput tot mai mult ca o sursă majoră de risc.
Cum a fost făcut studiul
Unul
dintre cele mai complete studiii privind riscurile la adresa
securității Uniunii Europene a fost coordonat de românca Veronica
Anghel, iar alții peste 500 de specialiști în acest domeniu au
luat parte la el.
Echipa
academică a proiectului a identificat cele 30 de riscuri relevante
pentru securitatea UE în 2026 printr-un proces în trei etape.
„Riscuri
globale pentru UE” (RISK-EU) este un sondaj de mare amploare
conceput pentru a cuantifica percepțiile experților asupra
amenințărilor legate de conflicte la adresa securității Uniunii
Europene. Lansat pentru prima dată în 2025 de Centrul Robert
Schuman pentru Studii Avansate (RSCAS) din cadrul Institutului
Universitar European (EUI), în colaborare cu Institutul Uniunii
Europene pentru Studii de Securitate (EUISS), Asociația
Trans-Europeană pentru Studii de Politici (TEPSA) și Inițiativa
Europeană pentru Studii de Securitate (EISS), „Riscuri globale
pentru UE” constituie primul set de date la nivel continental
privind percepțiile experților europeni asupra riscurilor globale.
Un
eșantion țintă de 500 de respondenți cu nivel ridicat de
expertiză a clasificat probabilitatea și impactul a 30 de riscuri
predefinite care afectează securitatea UE. Prin operaționalizarea
riscului ca un construct măsurabil și aplicarea unor metode
sistematice de scorare, inițiativa urmărește să genereze prognoză
strategică pentru politica externă europeană. Sondajul este un
demers academic anual, conceput și pentru a surprinde tendințele în
percepțiile amenințărilor în rândul experților.
Designul
metodologic al proiectului „Riscuri globale pentru UE” se inspiră
din „Preventive Priorities Survey”, un instrument anual
implementat de Council on Foreign Relations din Statele Unite din
2008. Colectarea datelor s-a realizat prin rețelele asociate EUI,
EUISS, TEPSA și EISS.