Tudorel Toader,
fost ministru al Justiției, dezvăluie dificultățile și presiunile din perioada
mandatului său, explicând cum a luat naștere „psihoza” legilor justiției și cum
acestea au fost percepute în mod eronat ca fiind opera sa personală.
Tudorel Toader, despre legile justiţiei. FOTO: Facebook/Tudorel Toader
Tudorel Toader a
postat luni, 15 decembrie, pe contul său de Facebook un scurt istoric despre
Legile Justiției și contextul tensionat în care acestea au fost discutate în
mandatul său de ministru al Justiției.
În postare, fostul
oficial anunță și lansarea viitoarei sale cărți de memorii, intitulată „Doi
ani, două luni și două zile la Ministerul Justiției”, care va fi publicată în
prima parte a anului viitor și va cuprinde experiențele sale într-una dintre
cele mai complicate perioade post-revoluționare, când justiția a fost permanent
în centrul atenției publice.
„Cum am ajuns în mijlocul furtunii! Am înțeles destul de
repede, după preluarea mandatului, că orice atingere a legilor justiției avea
să fie privită ca o intrare într-un câmp minat. De fapt, aproape că simțeam
detonările încă din prima zi, în reacțiile celor care mă întâmpau cu o politețe
subțire, dar cu ochii pregătiți să mă măsoare. «La legile justiției s-a creat o
psihoză», aveam să spun mai târziu, fără exagerare. Era o tensiune adunată
acolo ani la rând, un strat peste alt strat de suspiciune, frică, manipulare,
interese. Eu doar am ridicat capacul”, spune Tudorel Toader.
Presiuni şi „îmbunătăţiri”
El subliniază că,
indiferent de varianta adoptată, orice modificare ar fi generat ostilitate din
toate direcțiile – politice, instituționale sau profesionale – motiv pentru
care a încercat să înțeleagă contextul real, dincolo de zgomotul mediatic.
Fostul ministru amintește și de presiunile la care a fost supus.
„Dragnea insista – și nu o făcea cu jumătăți de cuvinte –
să modificăm conţinutul infracțiunii de abuz în serviciu. «Să trecem pragul, să
fie 200.000 de euro». Era formula salvatoare pentru cine trebuia salvat. Numai
că, oricât a insistat, nu am girat așa ceva. Îmi era clar că, dacă un ministru
al justiției ar fi împins o modificare făcută cu dedicaţie, tot sistemul s-ar
fi prăbușit moral”, dezvăluie
fostul ministru pe Facebook.
„Draftul elaborat era un set de linii conceptuale. Niciun moment nu l-am numit «proiect de lege»,
pentru că nu l-am supus procedurii de avizare, nu l-am înaintat, discutat şi
aprobat în Guvern. Mai înaintea uneia dintre şedinţele de Guvern, premierul
Mihai Tudose m-a întrebat dacă ţin neapărat ca respectivul draft să devină proiect
de lege şi să fie adoptat de către Guvern şi dacă nu sunt de acord ca acesta
să fie preluat de către Comisia Specială, condusă de către Fl. Iordache, și să
fie promovat ca iniţiativă parlamentară. I-am spus că proiectul, în forma lui
de atunci, era doar un set de direcții. Nu era final, nu era trecut prin
avizări, nu avea forma pentru o inițiativă guvernamentală. Mi-a mai spus că
dacă sunt de acord, va vorbi cu Fl. Iordache să preia acel draft şi să îl
transforme în iniţiativă parlamentară, prin acea Comisie Specială, că voi fi
invitat să-l predau Comisiei. Simțeam în aer o intenție clară: să împingă
problema cât mai departe de Executiv. Era o temă sensibilă, periculoasă
politic, greu de gestionat. Așa a început furtuna!”, continuă el.
„Sper într-o clarificare!”
Tudorel Toader mai
relatează modul în care societatea și presa au perceput greșit responsabilitatea
asupra legilor.
„Pe 25 octombrie 2017, am fost invitat de către
respectiva Comisie, am prezentat draftul, l-am predat în fomat fizic şi
electronic, însoţit de solicitarea de aviz din partea Comisiei de la Veneţia.
Le-am spus limpede: «acestea sunt direcțiile de discuție, nu un proiect de
lege», pe care l-au transformat în trei proiecte de lege, la iniţiativa unui
număr de 11 parlamentari. Era evident ce se întâmplase: draftul fusese rupt,
combinat, «îmbunătățit», împănat cu tot ce dorea fiecare tabără. Pe mine, însă,
mă aștepta o surpriză și mai mare: societatea, presa, opinia publică erau
convinse că acele proiecte erau ale mele. Că eu le-am scris, că eu le-am
promovat, că eu eram arhitectul tuturor modificărilor. Percepția publică a
rămas: «Legile justiției sunt ale lui Toader»”, afirmă fostul ministru al Justiţiei.
De asemenea, Tudorel
Toader vorbește și despre intervențiile externe și influențele din „culise”.
„Aveam să aflu, ulterior, că multe amendamente veneau
«din lateral», din afara Comisiei, din «alte centre de reflexie»: ONG-uri, mai
mult sau mai puţin reprezentative, grupuri de interese, persoane care nu aveau
nici o legătură cu dreptul, nici legitimitatea de a formula propuneri
legislative. Unele organizații profesionale au fost trecute în mod fictiv drept
autori ai amendamentelor. Curtea Constituțională avea să constate toate aceste
neconstituționalităţi. Fără a îi spune numele, deocamdată, una dintre
«consilierele» lui Fl. Iordache, care se dorea să devină ministru al Justiției
propunea, în culise, ca un judecător să se poată autosuspenda pe durata mandatului
de ministru, soluţie declarată neconstituţională. Toate aceste adăugiri,
deformări, soluţii legislative constatate ca fiind neconstituţionale, au fost
puse pe seama mea. Sper într-o clarificare!”, îşi încheie el postarea.