Accesul la fabrica Fire Point nu este un simplu exercițiu de documentare jurnalistică. Drumul între locații se face cu ochii acoperiți, iar cele aproximativ 90 de minute petrecute în interiorul halelor de producție oferă doar o privire fragmentară asupra dimensiunii reale a companiei, scrie mezha.net. „Ați văzut doar o mică parte”, spune directorul tehnic, Irina Tereh.

Imaginea din clipurile promoționale contrastează puternic cu realitatea. Producția dronelor FP-1 nu are nimic din aerul aerisit al unei fabrici moderne. Spațiile sunt înghesuite, coridoarele transformate în depozite improvizate, iar angajații lucrează umăr la umăr, într-un labirint de carcase numerotate. Aglomerația nu e rezultatul haosului, ci al ritmului: componentele care astăzi sunt grămezi de plastic și metal, mâine devin aparate de zbor, iar peste câteva zile ajung pe front.

Potrivit Statului Major al Ucrainei, FP-1 este în prezent principalul vector ucrainean de lovire la distanță mare. Producția se apropie de sute de unități pe zi, într-un ritm care a depășit capacitatea fizică a infrastructurii existente.

Materialele sunt simple, comune, aproape banale. Tocmai acesta este conceptul Fire Point: producție ieftină, masivă, fără dependență de muncitori înalt specializați. În doar trei ani, compania a trecut de la asamblarea de drone la fabricarea propriilor motoare, antene CRPA anti-război electronic, combustibil de rachetă, boostere și, mai recent, la dezvoltarea de rachete de mari dimensiuni.

O companie crescută cu bani occidentaliapartamente de vanzare bucuresti 2 camere

Fire Point este un produs al războiului, dar și al geopoliticii. O parte semnificativă a contractelor sale este finanțată de state occidentale prin așa-numitul „model danez”, în care aliații plătesc direct producția de armament ucrainean. Compania a fost activ promovată de autoritățile de la Kiev în negocierile internaționale, ca exemplu de industrie de apărare emergentă.

Mult timp, Fire Point a fost una dintre cele mai închise companii private din domeniu. În doar câteva luni, a devenit una dintre cele mai expuse mediatic, forțată să iasă la lumină de un scandal de corupție din sectorul energetic. În spațiul public au apărut acuzații privind posibile legături cu Timor Mîndiț, personaj central într-o anchetă NABU.

Conducerea companiei a reacționat agresiv: conferințe de presă maraton, explicații detaliate, conflicte directe cu jurnaliști. Fire Point a cerut inclusiv retractarea unor articole internaționale, considerate „false”.

YouTube, improvizație și o nouă filozofie industrială

Irina Tereh arată un booster de rachetă — piesa care oferă impulsul inițial de decolare. Tehnologia? „Am învățat-o de pe YouTube”, spune ea fără ezitare. Rețeta este cunoscută: perclorat de amoniu, cauciuc butadienic, aluminiu. „Nu e mai complicat decât să amesteci beton, doar mai periculos.”

YouTube și Google apar frecvent în discuțiile despre soluții tehnice. Fire Point evită standardele industriale rigide, caută simplitate și adaptabilitate. Această abordare, spun unii experți, era inevitabilă într-o țară afectată de lipsa resurselor, exodul specialiștilor și presiunea unui război de uzură.

Conducerea companiei este formată din trei civili: un producător de film, un antreprenor IT și o arhitectă. FP-1 a fost dezvoltat începând cu noiembrie 2022, a fost codificat în mai 2023 și a zburat în luptă în septembrie același an. Costul dezvoltării: aproximativ două milioane de dolari, bani personali ai fondatorului Denis Știlerman.

Contracte de sute de milioane și o creștere explozivă

Explozia Fire Point a venit la finalul lui 2024, odată cu un contract guvernamental uriaș, evaluat la sute de milioane de dolari. Legea permite o marjă de profit de până la 25%, reinvestibilă. Acesta a fost combustibilul dezvoltării accelerate.

Compania are acum aproximativ 3.700 de angajați și zeci de subcontractori. A reactivat fabrici aproape moarte, a stimulat industria metalurgică și produce deja mai multe motoare de drone decât furnizorul său german.

Planurile merg mai departe: o fabrică de combustibil de rachetă în Danemarca, extindere în UE, audituri internaționale și un consiliu de supraveghere în care figurează fostul secretar de stat american Mike Pompeo.

FP-1, drona care a devenit standard

FP-1 este descrisă de producători ca „Tavria” dronelor: simplă, pragmatică, fără pretenții de performanță maximă, dar fiabilă. Costul cunoscut: aproximativ 55.000 de dolari. Nu ieftină, dar nici ieșită din piață.

Comanda anunțată de președintele Zelenski — 30.000 de drone cu rază lungă — înseamnă miliarde. Banii nu există în bugetul ucrainean, așa că au fost căutați în Occident. Germania, Marea Britanie și Olanda au confirmat finanțări. Fire Point a fost una dintre companiile intens promovate în această ofensivă diplomatică.

Racheta „Flamingo”, între ambiție și realitate

Dacă FP-1 este un succes industrial, racheta FP-5 „Flamingo” rămâne controversată. Ucraina nu a avut niciodată o rachetă de croazieră mare, complet autonomă. Apariția uneia, produsă de o companie tânără, a stârnit scepticism.

Conceptul este același: simplu, masiv, ieftin. Motorul — unul sovietic reutilizat. Focosul — uriaș. Dar vizibilitatea pe radar și lipsa testelor confirmate ridică semne de întrebare. Armata a confirmat oficial că racheta este experimentală.

Așteptările publice, alimentate de titluri exagerate, au transformat „Flamingo” într-un mit înainte ca produsul să fie matur.

Umbra lui Mîndiț

Legăturile presupuse cu Timor Mîndiț nu sunt demonstrate. Nu există probe directe. Există însă coincidențe, relații personale, conexiuni care au alimentat suspiciunea. Fire Point recunoaște că a beneficiat de sprijin informal din multe direcții.

„Nu pot spune că Mîndiț nu a ajutat”, afirmă Irina Tereh. „Mulți oameni au pus o vorbă bună după ce au văzut ce producem.”

Între necesitate și control

Fire Point este astăzi o piesă importantă a strategiei militare ucrainene. Orice evaluare a activității sale trebuie să țină cont de securitate, dar și de legalitate. Controlul public este necesar, însă emoția și mitologia sunt contraproductive.

Industria de apărare nu seamănă cu poveștile clasice de succes. Este un domeniu opac, strâns legat de stat și inevitabil intersectat cu puterea. Provocarea societății ucrainene este să distingă între legături tolerabile și derapaje periculoase — și să facă asta fără a slăbi capacitatea de apărare într-un război existențial.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent