Ivan Budincevic (70 de ani) a fost campion al Iugoslaviei în sezonul
1978/1979, ca portar al lui Hajduk Split. A mai jucat pentru Olimpija
Ljubljana, iar în 1988, pe când era la Dinamo Vinkovci, o accidentare gravă i-a
pus capăt carierei la doar 33 de ani.
Ivan Budincevic (dreapta) Foto/Jutjub
Cluburile la care a evoluat nu și-au plătit datoriile față
de el, așa că Budincevic nu și-a mai văzut niciodată banii. S-a întors în
orașul natal din Vojvodina, în nordul Serbiei, unde trăiește și acum foarte
modest și cu mari lipsuri, conform sportal.rs.
Chiar și așa, fanii lui Hajduk nu l-au uitat. Pentru
suporterii echipei, el a rămas unul dintre cei mai buni portari ai Europei, iar
de mai multe ori au strâns bani ca să îl ajute.
„După ce am fost fotbalist profesionist, agent comercial,
după ce am lucrat în magazine duty-free, am fost ospătar, am antrenat portari
la clubul Bačka din Subotica, la sfârșitul primăverii, vara și la începutul
toamnei, câștig ceva bani muncind în agricultură: sap, ar, semăn, plantez,
culeg, lucrez la fermieri, efectiv ca muncitor zilier. Nu am asigurare
medicală, nici măcar nu mă mai înregistrez la Oficiul de Ocupare a Forței de
Muncă. Nu are rost. De meserie sunt tâmplar, dar nu există muncă pe care să nu
o fac!”, explică Budincevic.
„Toți m-au uitat, mor de foame, fără un ban și fără
economii!”
„Tot ce auziți despre mine este adevărat. Toți m-au
uitat, iar eu aproape mor de foame! Sunt fără niciun venit și fără economii.
Trebuie să spun imediat că este o problemă socială, nu una națională.
Soția mea, Ruža, și cu mine suntem șomeri de ani de zile,
încercăm totul pentru a ne angaja undeva, am lucra orice doar pentru a câștiga
pâinea. Singurul venit pe care îl avem este pensia soacrei mele Marija, care se
ridică la 140 de euro pe lună. Din asta trăim noi trei, deocamdată fără nicio
perspectivă de îmbunătățire a situației. Aștept primăvara pentru a câștiga
câțiva bani. Dar am îmbătrânit, este greu să muncesc. Mă doare, și soția s-a
îmbolnăvit, a avut un infarct, are două stenturi!”, a dezvăluit croatul
originar din Voivodina.
„Nu am știut să lupt pentru drepturile mele!”
Deși a fost campion al Iugoslaviei și considerat unul dintre
cei mai buni portari ai vremii, destinul nu i-a adus liniștea financiară lui
Budincevic. Fostul portar mărturisește că mai multe echipe nu și-au achitat
nici acum datoriile față de el.
„Multe cluburi mi-au rămas datoare, nu am știut să lupt
pentru drepturile mele. Aici nu mă refer la Hajduk, care mi-a plătit totul până
la ultimul cent, dar mi-au rămas datoare Olimpija Ljubljana și Dinamo Vinkovci,
actuala Cibalia. Ambele cluburi, împreună, aproximativ 50.000 de mărci germane
de atunci. Dacă aș avea măcar acum acești bani!”, a spus fostul campion al
Iugoslaviei.
„A fost printre cei mai buni cinci portari din Europa!”
Fostul coechipier și antrenor Srećko Lušić și-a adus aminte
de modul în care cariera lui Budincevic a luat sfârșit. A suferit o accidentaregravă
care l-a obligat să-și ia adios de la terenul de fotbal.
„Îmi amintesc că a pornit spre o minge lungă, un jucător
nu a reușit să-l sară și l-a lovit cu genunchiul în cap. Din păcate, cu acea
ocazie, Buda a suferit o accidentare gravă, i-a terminat cariera. Păcat, era un
portar de top. La acea vreme, cel mai bun din Iugoslavia, și de departe cel mai
bun de la Dinamo Vinkovci și Cibalia din toate timpurile. Ba chiar aș îndrăzni
să spun că a fost printre cei mai buni cinci portari din Europa în acei ani!”,
a subliniat el.