Autobuzul venit de pe linia frontului s-a oprit brusc lângă o bucătărie de drum, iar soldații din interior au coborât cu greu, afundându-se în noroiul înghețat al iernii. Mulți nu mai aveau un picior. Unii își pierduseră mâinile. O sticlă improvizată, plină cu sânge, atârna de un tub de plastic prins de abdomenul unui tânăr sprijinit pe o bancă. Altul privea absent ciotul însângerat unde, cu doar câteva zile înainte, fusese mâna lui dreaptă.

„Nu aș fi semnat niciodată contractul dacă aș fi știut ce e acolo. Televiziunea noastră ne minte”, spune Fiodor, un soldat din Siberia, rănit grav în luptele din apropiere de Liman, în Ucraina. Din unitatea de 110 oameni cu care plecase pe front, au mai rămas doar zece. Și totuși, spune că nu regretă că și-a pierdut piciorul: „Înseamnă că pot merge acasă. În viață”.

Scenele ca aceasta rămân invizibile pentru majoritatea rușilor, șterse de propaganda de stat și înlocuite cu imagini lucioase despre eroi, victorii și programe guvernamentale pentru veterani. În spatele acestui paravan, însă, Rusia obosește. Se fracturează. Se radicalizează, scrie The Washington Post.

După aproape patru ani de război, epuizarea națională se adâncește. Economia, care a cunoscut o creștere spectaculoasă pe fondul producției militare, a intrat într-o stagnare vizibilă. Izolarea digitală se accentuează, aplicații și platforme fiind interzise rând pe rând. Potrivit serviciilor de informații occidentale, peste un milion de militari ruși au fost uciși sau răniți – mulți pentru câștiguri teritoriale minime. În paralel, aparatul represiv al statului își caută tot mai obsesiv „dușmani interni”, ajungând să se întoarcă împotriva propriilor cetățeni.

Chiar și voci respectate din interiorul sistemului trag semnale de alarmă. Regizorul Aleksandr Sokurov a vorbit recent, într-o întâlnire cu Vladimir Putin, despre cenzură, legi sufocante, sărăcie și lipsa de perspective pentru tineri. „Dacă Rusia nu-și schimbă relația cu tinerii, ajunge într-un impas”, a avertizat el. Răspunsul liderului de la Kremlin a fost amânat.

apartamente de vanzare bucuresti 2 camere

Un fost oficial de rang înalt de la Kremlin descrie tabloul drept „sumbru”. „Nu există voință politică pentru a întoarce lucrurile din drum”, spune el, sub protecția anonimatului.

Belgorod, orașul de la marginea războiului

În Belgorod, oraș rusesc aflat la doar 70 de kilometri de granița cu Ucraina, costul războiului se simte zilnic. Atacurile cu drone au devenit rutină. Ambulanțe murdare de noroi și unități antiaeriene camuflate traversează orașul în viteză. Voluntarii – pensionari, profesori, muncitori – cos plase anti-dronă și printează piese pentru armament, acolo unde statul nu ajunge.

Și totuși, sentimentul dominant este cel de abandon. „La Moscova sunt petreceri, vacanțe, distracție. Aici curge sânge. Cum pot ei să trăiască așa?”, spune Edik, un voluntar de 52 de ani. Diferența dintre Rusia metropolitană, indiferentă, și „Rusia care luptă” devine tot mai adâncă.

Donațiile scad, entuziasmul se stinge. „La început, oamenii dădeau ultimii bani. Acum vor să trăiască, să se odihnească”, spune Evghenia Gribova, coordonatoare a unui centru de voluntari. Și totuși, dorința de pace coexistă straniu cu ambiția de a continua războiul „până la capăt”. „Mulți încă visează la Odesa”, spune ea. „Ca și cum totul ar fi o neînțelegere între ruși”.

Sociologii apropiați Kremlinului vorbesc despre o „Rusie combatantă” – aproximativ 20% din populație: soldați, familiile lor, voluntari, muncitori din industria militară. Restul societății fie este indiferent, fie se retrage în viața privată, fie a plecat din țară.

Eroii care se întorc și prețul tăcerii

Pentru a preveni nemulțumirea socială, Kremlinul investește masiv în imaginea și susținerea veteranilor. Soldații răniți primesc compensații financiare consistente, privilegii sociale, acces la educație și locuri de muncă. Unii vorbesc chiar despre o îmbunătățire a nivelului de trai, mai ales în regiunile sărace.

Dar sub acest strat de beneficii se ascunde o realitate neliniștitoare: valul de traume psihice și violență. Crime comise de foști combatanți, mulți cu antecedente penale, se înmulțesc. „Toți guvernatorii știu că vine un val de probleme odată cu întoarcerea soldaților”, spune o sursă din interiorul Kremlinului.

Patrioții, bloggerii și adolescenții – noii dușmani

Rusia nu mai reprimă doar opoziția liberală. Chiar și bloggerii ultrapatrioți, cândva piloni ai propagandei de război, sunt acum vizați dacă devin prea critici. Mișcarea „Z” se autodistruge, iar denunțurile interne se înmulțesc.

În paralel, serviciile de securitate se concentrează pe tineri. La Sankt Petersburg, doi muzicieni de 18 ani au fost arestați pentru cântece anti-război cântate pe stradă. Oficial, pentru „blocarea accesului la metrou”. Neoficial, pentru că au cântat ce mulți gândesc, dar nu îndrăznesc să spună.

„Era ca o fărâmă de viață normală”, spune Ivan, un profesor de istorie care i-a ascultat. „Cântece despre valori umane, despre speranță”.

Tinerii care gândesc și, mai ales, care îndrăznesc să cânte ceea ce gândesc, sunt percepuți drept o amenințare reală. „Nu au nimic de pierdut în afară de libertate. De aceea sunt periculoși”, spune mama unui adolescent condamnat pentru un gest de protest.

Războiul din Ucraina nu mai este doar un conflict extern. Este o fisură adâncă în interiorul Rusiei – una care se lărgește, zi după zi, sub greutatea fricii, a oboselii și a tăcerii forțate.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent