Creșterea impozitelor pe proprietate în România de la 1 ianuarie 2026 a generat numeroase discuții, pe de o parte unele voci din societate arătând faptul că sumele care urmează să fie plătite anual sunt foarte mari, iar pe de alta însuși premierul Ilie Bolojan declarând că impozitele pe proprietate erau foarte mici comparativ cu restul Europei anterior.
Mai mult, au existat voci care au arătat că și cu creșterea actuală impozitele pe proprietate din România tot mici rămân, motiv pentru care Ziare.com a efectuat o analiză comparativă între București și două mari orașe europene.
Astfel, echivalentul impozitului pe proprietate din România este taxe foncière în Franța (și nu taxe d’habitation, care este diferită prin faptul că e plătită de ocupantul spațiului, nu de proprietar, așa cum o sugerează și numele – taxă de locuire)
Pentru 2025, taxe foncière pe proprietăți construite a fost stabilită la aproximativ 20,50 % din baza impozabilă calculată de administrația fiscală franceză, această rată fiind uniformă în întreg Parisul.
Un site de specialitate oferă un exemplu concret pentru un apartament din Paris:
apartamente de vanzare bucuresti 3 camere
Astfel, dacă valoarea locativă cadastrală (valeur locative cadastrale, care este o chirie anuală „teoretică”, stabilită de stat, care reprezintă cât ar putea produce locuința dacă ar fi închiriată, practic o valoare administrativă, folosită doar pentru calculul taxelor) este ≈ 5 800 €, atunci:
Baza impozabilă = 50 % × 5 800 € = 2 900 €
Taxe foncière ≈ 2 900 € × 20,5 % ≈ ≈ 595 € pe an (fără alte taxe, cum ar fi, spre exemplu gunoiul)
Asta înseamnă că impozitul pe proprietate pentru un apartament mediu de oraș (de exemplu ~60–75 m², tipic pentru un T3 – apartament cu 3 camere, type 3, n.r.) s-ar situa adesea în jurul a ~600 – 1 200 € pe an, dar poate fi și mai mult.
În funcție de zona/partea/arondismentul de Paris, de valoarea locativă cadastrală reală și de caracteristicile apartamentului, multă lume raportează taxe foncière între aproximativ 700 € și peste 1 200 € pe an pentru apartamente de dimensiuni similare.
O sursă Ziare.com a confirmat de altfel o sumă similară, arătând că, pentru un apartament cu 3 camere cu o suprafață comparabilă în banlieue (suburbie, n.r.), deci în zona orașelor-satelit ale Parisului, impozitul pe proprietate pentru un apartament cu 3 camere se situează în jurul a 1500 de euro pe an, cu mențiunea, însă, că acesta crește pe măsură ce te apropii de centrul orașului.
Impozitul pe proprietate în Madrid
Echivalentul impozitului pe proprietate în Madrid este Impuesto sobre Bienes Inmuebles (IBI), pe care îl plătește proprietarul și este calculat anual de primărie, ca și în Paris, pe baza valorii cadastrale (valor catastral) a imobilului și nu pe baza valorii de piață.
Pentru un apartament cu 3 camere (living + 2 dormitoare), deci suprafață tipică de 60–75 m², cu o valoare cadastrală ipotetică de 150.000 de euro (orientativ – aceasta e mult mai mică decât valoarea reală de piață), proprietarul va plăti contravaloarea unei așa-numite rate IBI (Tipo impositivo del IBI, unde tip = rată, n.r.) aplicată de Primăria Madridului, care este de aproximativ 0,442% din valoarea cadastrală.
În final, deci, prețul pe care îl plătește proprietarul, cu alte cuvinte, este de 663 euro/an.
Nu în ultimul rând, un exemplu confirmat de acest tip pentru Ziare.com din Madrid indică un impozit pe proprietate de 400 de euro pe an pentru un apartament de 4 camere în acest oraș.
Cât despre întrebarea care rezultă din exemplele oferite anterior, respectiv de ce valoarea cadastrală care servește drept bază de calcul în Paris este mai mică decât cea folosită în Madrid, răspunsul este că metodologia este diferită.
Astfel, dacă în Franța valoarea locativă cadastrală se bazează pe o estimare a chiriei anuale pe care imobilul ar putea să o genereze, adesea calculată cu date vechi (anii ’70) și ajustată anual, în Spania valoarea cadastrală (valor catastral) este mai apropiată de valoarea imobilului de piață, deși tot redusă față de prețul real de vânzare, și poate include și terenul pe care stă clădirea.
Nu în ultimul rând, ca un alt exemplu de pe continent, trebuie spus că în Italia, la prima casă achiziționată nu se plătește niciun impozit (cu excepția situației în care este considerată locuință de lux), ci numai taxa de gunoi, iar la a doua casă, 9% din valoarea proprietății.
Impozitele pe proprietate rămân semnificativ mai mici în București chiar și după creșterea de la 1 ianuarie
Prin comparație, Ziare.com a arătat recent un exemplu din zona metrou Titan/MedLifeTitan, conform căruia, la un apartament de 67 mp, bloc din 1965, a crescut impozitul de la 222 lei la 580 lei, ceea ce înseamnă un pic peste 100 de euro, deci o sumă mult mai mică decât exemplele celor două orașe arătate anterior.
Un alt exemplu confirmat pentru Ziare.com, din zona Dristor, pentru un apartament cu 3 camere de 64 mp, arată un impozit pe proprietate de 249 lei de persoană, adică aproape 500 de lei pentru ocupanții apartamentului (soț și soție).
În concluzie, chiar și cu creșterea operată de autorități la finalul anului trecut, impozitele pe proprietate din Capitala României rămân mult mai mici decât cele din capitalele europene menționiate anterior.
Pe de altă parte, o astfel de comparație trebuie făcută și în raport cu puterea de cumpărare din orașele respective.
Astfel, veniturile în Paris sunt semnificativ mai mari decât cele din București, deși costurile vieții (în special chirii, dar și alimente/servicii) sunt, de asemenea, considerabil mai ridicate în capitala Franței, creând un dezechilibru, cu salarii de 3-3.5 ori mai mari în Paris, dar prețuri care nu sunt de 3-3,5 ori mai mari (dar oricum mai ridicate), indicând o putere de cumpărare mai bună pentru parizieni.
Nu în ultimul rând, deși salariile medii în Madrid sunt mai mari decât în București, puterea de cumpărare a locuitorilor din București a depășit-o recent pe cea din Madrid, datorită costurilor mai mici la utilități și chirie în București, în timp ce Madrid se confruntă cu prețuri în creștere, ceea ce indică o calitate a vieții comparabilă sau chiar mai bună local, în ciuda diferențelor salariale.
Chiar și așa stând lucrurile, însă, exemplele de impozite pe proprietate din București arătate anterior rămân semnificativ mai mici decât salariul mediu net în București, care a depășit pragul de 6.000-6.700 lei la începutul anului 2025, ceea ce înseamnă că bucureștenii își pot permite fără probleme să plătească sume precum cele exemplificate.
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent