Acțiunea
SUA în Venezuela nu este singulară, într-un an în care Donald
Trump vrea să rezolve problemele țării sale. Politologul Alexandru
Bălaș, de la Universitatea SUNY Cortland New York, explică, pentru
„Adevărul”, de ce România nu poate să rămână pasivă când
asistăm la o schimbare a lumii și ce avem de făcut pentru a nu
rămâne izolați.
America se pregătește de noi mutări pe harta lumii. FOTO AFP
Statele
Unite ale Americii au deschis spectaculos anul 2026 cu o acțiune
specială în Venezuela ce a dus la îndepărtarea dictatorului
Nicolas Maduro. Însă americanii nu se vor opri aici, sunt de părere
analiștii. Pentru anul abia început, administrația Trump
pregătește alte câteva mutări spectaculoase. Vizat va fi spațiul
american, consideră politologul Alexandru Bălaș, profesor în SUA
la Universitatea SUNY Cortland New York și director al Clark Center
for Global Engagement.
Cine e în colimatorul lui Trump după Venezuela
În
opinia sa, SUA nu se vor opri la Venezuela. De altfel, strategia de
securitate americană oferă câteva indicii cu privire la modul în
care va acționa administrația Trump, dar și care vor fi
următoarele ținte. Pe termen foarte scurt, Statele Unite nu vor
acționa direct, chiar dacă o fac în culise, departe de lumina
reflectoarelor.
„Imediat,
deci vorbim de următoarea săptămână, nu văd o intervenție în
altă țară. E adevărat că și anul trecut Trump a amenințat
Panama, a amenințat Columbia, și anul trecut, bineînțeles, că a
vorbit și de Cuba. Pentru că avem ministrul de externe, secretarul
de stat american Marco Rubio cu origini cubaneze, care este foarte
împotriva guvernului comunist de la Havana. Și să ne amintim că a
amenințat inclusiv Mexicul, Groenlanda și chiar Canada”, spune
Bălaș.
Canada și Mexic au frisoane
Canada,
unul dintre cei mai apropiați aliați ai Statelor Unite în ultimele
decenii, a reacționat deja.
„Am
văzut o schimbare interesantă apropo de Canada. În Canada, Statele
Unite nu mai sunt văzute drept un aliat militar. Acest lucru
reprezintă chiar o schimbare în politica lor de securitate
națională, care s-a întâmplat săptămâna aceasta”, punctează
expertul.
Dacă
țintele Statelor Unite sunt cu precădere țări aflate în America,
dar și Groenlanda, profesorul Alexandru Bălaș este de părere că
americanii nu vor mai acționa la fel cum au făcut-o în Venezuela.
Chiar dacă în multe țări din America Latină există șefi de
stat ostili Washingtonului și mult mai apropiați de Rusia și
China, Donald Trump va reacționa acum diferit. În Venezuela, da,
s-a dorit să se acționeze mai direct. Dar vedeți că și în
Venezuela, deși Trump a spus că noi o să controlăm acest stat și
s-a lăsat de înțeles că vor fi trimise trupe și că această
țară va fi sub administrație americană, încă nu s-a întâmplat
lucrul acesta. Încă sunt discuții serioase la Washington despre
cum se va gestiona situația Venezuela”, mai spune el.
Intervențiile
militare sunt mai degrabă excluse, în acest context, indiferent că
este vorba de Groenlanda, Cuba sau alte state. Iar Statele Unite vor
acționa așa cum au mai făcut-o și în alte rânduri în istorie,
subtil, prin serviciile de intelligence și prin politicienii care
susțin interesele americane în aceste țări.
Americanii schimbă regulile jocului
„Cel
mai probabil se dorește în toate aceste locuri, inclusiv în
Groenlanda, nu intervenții militare, ci influență economică.
Adică, bun, aveți resurse – petrol în Venezuela, minerale rare în
Groenlanda și așa mai departe. Ceea ce se vrea în primul rând
este ca americanii, adică marile companii americane să fie cele
care gestionează afacerile acolo. Nu cred că se dorește ocuparea
militară a Groenlandei sau a Venezuelei și nici în Cuba”, adaugă
expertul.
În
plus, istoria dovedește că după războaiele purtate de SUA,
americanii au reușit rareori să-și apropie populațiile și să
ducă la bun sfârșit reconstrucția acelor țări. Alexandru Bălaș
face apel la istorie pentru asta.
„Istoria ne arată că
Statele Unite nu au o tradiție foarte bună când e vorba de
reconstruire. Vedeți Irak, vedeți Afganistan, iar acestea sunt doar
cele mai recente cazuri. Singurele exemple pozitive ar fi Germania și
Japonia, dar acestea sunt mult mai devreme, la sfârșitul celui
de-Al Doilea Război Mondial. Sigur că americanii pot să ocupe
aceste țări militar, dar nu acesta este scopul. Și nici nu i-ar
ajuta mult. Americanii știu că ar avea probleme și că ar trebui
să lupte în războaie de gherilă. Chiar și în Venezuela, țară
în care nu mulți îl plâng pe Maduro, dar există zeci de mii de
oameni care ar pune mâna pe arme dacă țara ar fi ocupată”,
arată Bălaș.
Cuba, o nucă tare pentru SUA
În
țări ca Mexic, Columbia sau Canada, un război de acest gen ar fi
foarte greu de gestionat, iar americanii nu ar avea prea mult de
câștigat dacă le-ar ocupa.
„America
are și exemplul Cubei, țară pe care a mai încercat să o ocupe.
Iar Mexic sau Canada ar fi și mai greu de supus. Sigur că
americanii au cucerit, de exemplu, Mexico City. L-au luat în
1847-1848 în războiul mexicano-american. Dar nu văd de ce ar
face-o din nou. Americanii vor doar să le controleze economia. Ce ar
putea să încerce ar fi acțiuni prin care să dea lovituri de stat
în țări ostile cum e Columbia, cum e Cuba. Acestea sunt în meniul
CIA, specialistatea CIA în Războiul Rece, dar cred că se caută
alte căi.”
Un
exemplu despre cum ar putea americanii să acționeze este cel al
Hondurasului.
„Așa
ceva nu e exclus, CIA poate să acționeze. Dar haideți să luăm
exemplul Columbia. Pentru că, în Columbia, președintele actual
oricum pleacă în primăvara aceasta, adică îi expiră mandatul.
Iar în Panama la fel. Aș zice că americanii vor căuta să
acționeze mai discret, adică să susțină candidați pro-SUA. Așa
s-a făcut în Honduras, anul trecut, iar rezultatul a fost bun
pentru Washington. Așa cred că vor acționa și acum, vor sprijini
masiv partidele și politicienii pro-americani pentru ca aceștia să
câștige alegerile, iar în acest fel SUA își vor asigura,
probabil, conduceri prietenoase”, explică Bălaș.
O
situație aparte este Cuba. Micul stat a înfruntat Statele Unite ale
Americii în anii în care dictatorul comunist Fidel Castro s-a aflat
la putere. Zeci de ani, Cuba a sfidat Statele Unite și a strâns
relațiile cu Uniunea Sovietică și cu alte țări comuniste. Acolo,
situația este complicată.
„În Cuba e și mai complicat.
Pentru că americanii nu prea au argumente, nu au cum să-i acuze pe cubanezi de
trafic de droguri, așa cum au făcut cu Maduro. Pe de altă parte,
Cuba nici nu are resurse petroliere, așa cum are Venezuela. Și
atunci, da, poți da o lovitură de stat sau să acționezi ca în
Venezuela și să schimbi președintele, dar e de ajuns? Americanii
știu bine că acolo totuși ai un guvern bine implementat, care greu
poate fi schimbat. Adică, nu schimbi regimul în Cuba numai
schimbând liderul. Și atunci, cred că cel mai realist este să ne
așteptăm ca americanii să susțină forțele pro-americane sau
care sunt favorabile americanilor. Și cred că vor face asta și în
Columbia și peste tot”, mai adaugă el.
Ce s-a schimbat și ce nu în politica Americii
În
ce privește politica administrației Trump față de estul Europei
și față de Ucraina, lucrurile sunt clare. La fel cum și
administrația Biden a refuzat să admită Ucraina în NATO, Trump
este ferm pe poziții. De altfel, așa cum remarcă și Alexandru
Bălaș, politica SUA față de Europa și față de Ucraina nu s-a
schimbat foarte mult, chiar dacă există voci care susțin
contrariul. Democrații, în timpul administrației Obama, au refuzat
să ajute Ucraina. Și chiar dacă ulterior, sub administrația
Biden, ei au decis să sprijine Kievul, au evitat orice conflict
direct cu Rusia și au evitat să primească Ucraina în NATO. Pentru
România, mesajul ar trebui să fie clar. SUA nu mai sunt interesate
de Europa și nici de Europa de Est, dar asta nu înseamnă că o
abandonează total sau că o lasă pe mâna Rusiei.
„Linia
politică externă americană nu s-a schimbat foarte mult în ceea ce
privește Ucraina, chiar dacă e să comparăm un președinte
democrat și un președinte republican. Dar e timpul să fim sinceri
și să spunem adevărul. Nici europenii, țări ca Germania și
Franța, nu au vrut Ucraina în NATO, deși acum încearcă să
acrediteze ideea că doar americanii refuză. Și e evident de ce
joacă așa europenii. Ei nu ar vrea să importe un conflict cu Rusia
în interiorul NATO, dar nici nu pot să abandoneze complet Ucraina”,
mai spune profesorul român.
Lecția neînvățată a României
În
ce privește relațiile româno-americane, România ar trebui să fie
realistă și să înțeleagă faptul că schimbarea ordinii mondiale
nu va trece nevăzută și va afecta toate statele. În condițiile
în care marile puteri își împart sferele de influență și nu
țin cont de statele mici, România trebuie să devină mai
proactivă. Asta înseamnă că Bucureștiul ar trebui să joace
complet diferit pentru a-și crește influența și pentru ca România
să devină importantă și pentru Washington, dar și pentru
Bruxelles.
„Din
păcate, cred că asistăm la sfârșitul unei ere în care dreptul
internațional, organizațiile internaționale își pierd foarte
mult din importanță și vedem cum Statele Unite, China și Rusia
devin tot mai puțin interesate de dreptul internațional. Cât
despre ONU, nimeni nu mai ține cont de această Organizație.
Suprinzător, aș spune, dintre cele trei mari puteri doar China pare
să mai aibă încă ceva respect față de vechile norme de după Al
Doilea Război Mondial”, susține expertul.
În
ce privește Uniunea Europeană, aceasta nu are niciun fel de forță
militară pentru a conta în ecuație. Fără armată, fărâmițată
și măcinată de interesele înguste ale statelor din componență,
Uniunea Europeană ar putea cu greu să apere România. Asta înseamnă
că Bucureștiul nu-și permite să privească în continuare pasiv
la felul în care se schimbă lumea chiar sub ochii săi și la felul
în care acționează americanii.
„Spuneam că asistăm la sfârșitul unei era, iar asta ne privește și pe noi. În
acest moment, relațiile României cu SUA sunt bune. Dar,
pe neașteptate, s-ar putea, ca la un moment dat Statele Unite să ne
spună că nu mai suntem în zona lor de influență. România
trebuie să știe cum să fie valoroasă pentru aliații americani.
Nu se știe când americanii se vor uita din nou spre Afganistan sau
spre alte zone, iar atunci ar avea nevoie de noi. Ne amintim că baza
militară Kogălniceanu le-a fost utilă atunci când au trimis
bombardiere spre Iran. Iar noi trebuie să înțelegem din timp ce
nevoi au americanii. Asta ține de diplomația română. Să știe să
vândă. Să știe să vândă ceea ce au nevoie americanii. Dar, pe
de altă parte, trebuie să ne gândim că suntem parte din Uniunea
Europeană, de asemenea. Deci să nu pariem din nou exclusiv pe
Washington, așa cum am făcut de alte dăți. Să ne îndreptăm și
spre Bruxelles, dar nu ca niște milogi. Ideea e să ne facem într-un
fel indispensabili pentru aliați. Și avem argumente. Avem graniță
cu Ucraina, iar dacă Rusia va lua Ucraina vom avea graniță cu
Rusia. Asta ar trebui să ne facă importanți, pentru că suntem
parte din alianță”, consideră el.
Ce avem de făcut
România
va trebui să profite de toate argumentele sale, iar diplomații și
politicienii români, recunoscuți pentru pasivitatea lor, vor trebui
să devină mult mai proactivi la Washington și Bruxelles.
„Trebuie
să facem tot posibilul să ținem de prezența americană, militară
în România. Și să le explicăm americanilor că îi putem ajuta
și în Orientul Apropiat, îi putem ajuta și în Europa de Est,
putem să fim un aliat și în interiorul Uniunii Europene. Dar,
bineînțeles, asta nu înseamnă că trebuie să lucrăm împotriva
intereselor europene. Din contră, noi trebuie să fim aliați fideli
și pentru SUA, dar și pentru UE”, explică Bălaș.
Realitatea
arată însă că România, cu rare excepții, nu a știut să
profite de relațiile bune cu unele state. Din această cauză, este
nevoie de o schimbare de optică, crede Alexandru Bălaș.
„Cum
spuneam, felul în care vor evolua relațiile noastre cu America și
Europa ține foarte mult de cum știm să ne vindem și, din păcate,
experiența de după anii 90 nu e foarte îmbucurătoare. Adică,
România avea niște relații extraordinare cu China, cu țări din
Africa, cu țări din Orientul Apropiat și Mijlociu. Cele cu
Orientul Apropiat și Mijlociu, unele din ele, foarte puține, au
supraviețuit. Dar cele mai multe nu. România are o experiență
bună legată de China. România, spre exemplu, ar trebui să fie una
dintre țările din Europa, dar poate chiar vârful de lance al
relațiilor europene cu China. Nu văd acest lucru. Germanii sunt
acolo, francezii sunt acolo, italienii sunt acolo, toți vor să
lucreze cu China, să facă afaceri cu China, numai noi nu. La fel și
cu țările din Africa subsahariană. România a avut relații bune
cu ele, am fi putut ajuta și Uniunea Europeană, dar noi am pierdut
acele relații”, mai spune Bălaș.
România
ar trebui să ia exemplul Poloniei, însă, realitatea arată că
suntem mult mai puțin importanți și nu reușim să profităm de
atuurile noastre.
Iluzii deșarte
„Sincer,
nici nu avem un lider, cu tot respectul pentru liderii politici
români, de talia lui Donald Tusk la momentul acesta. Suntem o țară
mică și va trebui să găsim soluții”, subliniază Bălaș.
Iar
dacă la București există încă politicieni care speră că după
alegerile midterms din acest an Donald Trump va pierde din putere,
iar democrații vor redeveni o forță, Alexandru Bălaș spulberă
teoria.
„La
Camerele Reprezentanților este posibil ca democrații să preia
majoritatea, dar asta nu va schimba multe. Mai ales că la Senat nu
cred că există vreo șansă ca democrații să preia majoritatea.
Dar, după cum vedem, Congresul nu prea mai contează în deciziile
prezidenției, în deciziile administrației Trump. Oarecum și-au
cedat rolul. Și chiar cu această intervenție militară, Congresul
doar a luat cunoștință de ce s-a întâmplat și nu a contat. Așa
că nu vor exista multe schimbări”, încheie Alexandru Bălaș.