Vacanțele lungi ale angajaților pot deveni o sursă de frustrare pentru unii manageri, mai ales în medii de lucru intense și competitive.

Experiența unui CEO din Statele Unite arată însă cum epuizarea profesională și o pauză radicală pot schimba complet felul în care este privit timpul liber — atât din perspectiva leadershipului, cât și a performanței.

Ruchir Shah are 34 de ani și este CEO-ul din New York al startupului SkillCat, care oferă cursuri online pentru meserii calificate, precum electricieni și specialiști HVAC. În calitate de fondator, îi încuraja adesea pe angajați să își ia concediu (PTO), dar recunoaște că uneori îl deranja, în sinea lui, atunci când chiar o făceau. Participarea la un retreat de meditație în tăcere, de 10 zile, i-a schimbat complet perspectiva, după cum a relatat într-un articol publicat de Business Insider.

„Tatăl meu a fost antreprenor, dar nu își lua niciodată vacanță. Avea această mentalitate de a fi mereu „conectat”. Așa că, undeva în subconștientul meu, a existat mereu un sentiment de vinovăție legat de vacanțe. Acest lucru m-a urmărit o mare parte din viață, iar eu am pus bazele mai multor afaceri.

Le spuneam oamenilor să își ia timp liber, dar tonul meu era de genul: „Luați doar o săptămână” sau „luați strict cât e necesar”.

apartamente de vanzare bucuresti 2 camere

Unul dintre angajații noștri cu cele mai bune performanțe își ia vacanțe lungi, iar după aceea este incredibil de productiv. Eu mă întrebam mereu: „Chiar e nevoie să îți iei atât de mult timp liber?”. Mă simțeam iritat și frustrat, deși, rațional, știam că nu ar trebui. Este un angajat excelent.

M-am căsătorit acum câțiva ani, iar soția mea este mult mai echilibrată când vine vorba de aceste lucruri. Am fost în câteva vacanțe în care eu tot lucram. Anul trecut, am luat o vacanță și nu am lucrat, dar nici mental nu eram acolo. Aveam anxietate legată de muncă, de lucrurile care trebuiau făcute.”

Atingerea „burnoutului terminal”

„Văd mulți oameni de vârsta mea concentrați pe „realizează, realizează, realizează” — intră la o școală bună, obține un job prestigios. Apoi ajungi pe la 30 și ceva de ani și te întrebi: „Pentru ce muncesc, de fapt?”. Acest tip de anxietate te face să cauți constant validare, endorfine și senzația de reușită. De asta am fost chinuit și eu în vacanța de anul trecut.

Cred că am ajuns la un nivel de burnout extrem, în care ești atât de copleșit și prins în detalii, încât pur și simplu nu mai poți să te deconectezi.

Îmi era greu să mă bucur de experiențe care ar trebui să fie plăcute. Când muncești, totul e în regulă, dar când ești cu soția sau cu prietenii, nu reușești să te rupi de muncă. Te gândești constant la job și simți anxietate pentru lucruri pentru care, în mod normal, nu ar trebui să fii anxios.

Am făcut terapie. Am încercat meditația, dar uneori ai pur și simplu nevoie de timp liber adevărat. Nu cred că există un substitut pentru a te opri complet, pentru că altfel rămâi prins în aceeași cursă.

Teoretic, am știut mereu că este important să îți iei vacanță. Înțeleg conceptul, dar burnoutul a devenit foarte sever pentru mine anul trecut. Mă confruntam și cu unele probleme de familie și, luate separat, ar fi fost gestionabile. Însă, împreună cu munca, s-au acumulat. Eram foarte nefericit și deprimat.”

„Experiența care mi-a schimbat mentalitatea”

„Când încercam să îmi iau o zi liberă sau să meditez, nu funcționa. Eram atras de distrageri — rețele sociale, televizor sau mâncat nesănătos. Așa că mi-am dorit ceva mai radical. Am participat la un retreat de meditație în tăcere de 10 zile, care mi-a schimbat complet modul de a gândi.

Nu ai voie să folosești ecrane. Nu poți vorbi cu nimeni și nu faci contact vizual. Nu poți citi, scrie sau asculta muzică. Poți merge pe jos, dar nu ai voie să faci exerciții fizice. A fost extrem de dur. Ești forțat să fii prezent cu tine însuți, pentru că literalmente nu ai nimic altceva de făcut.

Experiența a fost transformatoare și m-a făcut să realizez: „Am nevoie de pauze. Nu pot continua să caut mereu următoarea victorie.” Întotdeauna vrei mai mult. Atingi un obiectiv de venituri și începi imediat să te compari cu alții. Și ajungi să te întrebi: unde se oprește asta?

Când am ieșit de acolo, am scris trei pagini de notițe. Printre ele: „Ia o vacanță” și „Apreciază-ți soția și celelalte aspecte ale vieții tale”.

Acest retreat mi-a deschis cu adevărat mintea către ideea că există mult mai multe lucruri importante în viață.”

„Schimbarea a fost incredibilă”

„În ceea ce privește anxietatea mea, schimbarea a fost incredibilă. Înainte de retreat, eu și soția mea aveam programată o călătorie în Japonia. Mă certam cu ea și eram extrem de stresat. Mă gândeam: „O să fie groaznic. O să mă simt vinovat, nu o să mă pot bucura și o să mă simt prost că nu sunt prezent pentru tine.” După retreat, gândul meu a fost: „O să fie extraordinar.”

Călătoria a durat aproape trei săptămâni. Am fost în Japonia, India și apoi în Dubai. Acum, după ce m-am întors, mă simt pur și simplu mai fericit, mai ușor. Relația cu soția mea este mai bună, nu mai sunt deprimat și sunt mult mai puțin anxios.

Din punct de vedere profesional, în primele zile după întoarcerea din vacanță, numărul de idei și revelații pe care le-am avut a fost uimitor.

Afacerea noastră era blocată în câteva privințe. După aceea, lucrurile s-au deblocat — o angajare-cheie, o mai bună colaborare cu anumite persoane și grupuri, precum și strategia noastră. Totul s-a așezat într-un mod care nu ar fi fost posibil fără o minte cu adevărat odihnită.”

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent