Statul român vrea să preia integral și Portul Constanța, prin răscumpărarea pachetului minoritar de acțiuni deținut de Fondul Proprietatea, conform surselor Economedia.
„Sunt discuții în sensul acesta. Argumentul este că statul trebuie să fie proprietar pe societățile strategice”, a explicat o sursă de înalt nivel pentru Economedia.
Portul Constanța este deținut de Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, controlată de Ministerul Transporturilor cu 80% din acțiuni și de acționarul minoritar Fondul Proprietatea (FP) cu 20% din acțiuni.
Amintim că recent statul a decis în mod similar să preia integral și Compania Națională Aeroporturi București, care operează aeroporturile Otopeni și Băneasa. Procedura nu s-a încheiat însă în acest caz, ci doar a existat un vot pozitiv în Adunarea Generală a Acționarilor CNAB.
Preluarea integrală a Portului Constanța de către stat ridică întrebarea dacă interesul public este mai bine servit prin proprietate 100% de stat sau printr-o structură mixtă, cu o companie listată măcar parțial la bursă.
– articolul continuă mai jos –
Listarea, chiar și cu un pachet minoritar, ar aduce Portul Constanța sub regulile stricte ale pieței de capital: raportări financiare trimestriale, obligații de transparență, audit extern consolidat și un control permanent al investitorilor și al pieței asupra deciziilor de management.
În practică, prezența pe bursă funcționează ca un mecanism de disciplină instituțională. Companiile listate sunt obligate să explice public investițiile, contractele majore, strategia de dezvoltare și performanța conducerii.
Acest tip de presiune nu există în cazul companiilor deținute integral de stat, unde controlul este exclusiv administrativ și politic, iar informația ajunge fragmentat sau deloc în spațiul public.
În cazul Portului Constanța – infrastructură strategică, cu investiții de miliarde de euro, concesiuni sensibile și interese economice majore – listarea ar putea funcționa ca un instrument de control public real, nu formal.
Statul și-ar putea păstra pachetul majoritar și decizia strategică, dar ar accepta, în schimb, reguli clare de guvernanță corporativă, vizibilitate asupra fluxurilor financiare și o evaluare obiectivă a performanței managementului.
Experiența Fondului Proprietatea în companii strategice arată că prezența investitorilor privați și a pieței de capital a forțat, în multe cazuri, o mai bună raportare, dividende mai predictibile și o presiune constantă pentru profesionalizarea conducerii. Eliminarea completă a acționarilor minoritari riscă să reducă tocmai acest filtru extern.