Astăzi, Groenlanda este una dintre cele mai importante piese geopolitice din lume. Competiția SUA – China – Rusia a adus insula înghețată în centrul politicii globale, iar Administrația Trump este hotărâtă să facă din Groenlanda un stat american.

„Controlul american asupra Groenlandei este o necesitate absolută pentru securitatea națională și libertatea lumii”, a transmis președintele SUA, gata să bifeze un succes major în plan geopolitic și totodată, o lovitură de imagine pentru administrația pe care o conduce.

Groenlanda este situată în Arctica, aproape de rute aeriene și maritime critice între America de Nord, Europa și Asia. Cele menționate reprezintă pentru Statele Unite zone esențiale pentru securitatea națională. Supravegherea spațiului aerian și a sistemelor antirachetă din Groenlanda poate oferi avantaje enorme în detectarea timpurie a lansărilor rusești sau chineze, într-un eventual conflict major.

Insula înghețată are depozite importante de minerale rare și alte resurse strategice, inclusiv pământuri rare și alte componente critice pentru industria tehnologică de ultimă generație. Controlul accesului și dezvoltarea acestor resurse ar putea reduce dependența SUA de producători externi, cel mai important fiind China. Astfel, și din această perspectivă, aducerea Groenlandei în siajul SUA reprezintă o importantă mișcare securitară pentru Washington.

Cele menționate mai sus se numără printre informațiile prezentate frecvent în buletinele de știri, deci cunoscute de publicul general. Însă, există și alte date ce merită atenție, rezumate mai jos, în zece puncte.

1. Vikingii, primii care au ajuns în Groenlanda

Un viking pe nume Erik cel Roșu este primul colonist din Groenlanda, potrivit surselor publice. Erik cel Roșu fusese exilat din Islanda, pentru comiterea unor crime și diverse fapte de violență. După aproximativ 400 de ani, așezările nordice au dispărut într-un mod misterios. Printre cauzele probabile: răcirea climei, izolarea, imposibilitatea adaptării oamenilor, declinul comerțului european.

2. Marketing medieval. „Greenland”, instrument de propagandă timpurie

Primul colonist din Groenlanda, Erik cel Roșu, a denumit uriașul teritoriu nordic „Greenland – Țara Verde” pentru a atrage coloniștii islandezi. Practic, revenit în Islanda, Erik s-a folosit de un instrument de propagandă timpurie. Există și un sâmbure de adevăr, totuși: deși mare parte din Groenlanda este acoperită de gheață, coastele sudice erau și sunt relativ mai verzi în timpul verii.

3. Danemarca a revendicat controlul Groenlandei în sec. XVIII

Declinul coloniilor vikinge și izolarea geografică au făcut ca teritoriul înghețat să fie rupt de Europa, timp de sute de ani. Abia în secolul XVIII exploratorii europeni, în special danezi, au început să cartografieze Groenlanda, sistematic. Danemarca a revendicat oficial insula în anul 1721 și astfel, a început colonizarea europeană. Groenlanda a devenit efectiv administrată de Danemarca în secolele XIX-XX, odată cu expansiunea colonială modernă.

4. Danemarca și Norvegia s-au judecat pentru Groenlanda

În perioada 1380-1814, Groenlanda a fost administrată de Uniunea Danemarco-Norvegiană. Controlul efectiv și misiunile religioase erau daneze, mai ales după 1721, odată cu sosirea misionarului Hans Egede, „Apostolul Groenlandei”, cel care a restabilit contactul european cu populația indigenă inuită după secole de izolare și a înființat așezarea comercială lângă actualul Nuuk, capitala Groenlandei.

În 1814, prin Tratatul de la Kiel, Norvegia a fost cedată Suediei, în timp ce Danemarca a păstrat Groenlanda, Islanda și Feroe. Ulterior, Norvegia, independentă de facto de Danemarca, dar și de Suedia (din 1905) avea unele pretenții istorice asupra Groenlandei, bazate pe perioada vikingă și moștenirea sa.

În perioada interbelică, Norvegia a ocupat unele părți din estul Groenlandei. Norvegia invoca dreptul de a exploata zone nelocuite și se referea la tradiția vikingă. Danemarca a contestat acțiunea, iar cazul a ajuns la Curtea Internațională de la Haga, în 1933. Curtea de la Haga a decis în favoarea Danemarcei. Astfel, Curtea a recunoscut suveranitatea daneză asupra întregii Groenlande. Din acest motiv, Norvegia a trebuit să se retragă din zona ocupată.

5. Groenlanda, apărată de SUA, în contextul ofensivei naziste. Americanii au continuat investițiile

După ocuparea Danemarcei de Germania, din 1940, SUA au preluat apărarea Groenlandei pentru a preveni folosirea ei de către naziști. Americanii au construit aerodromuri, porturi și baze. Practic, au transformat Groenlanda într-un avanpost militar-cheie al Atlanticului de Nord. Baza aeriană Blue West One (Greenland Air Base, la Narsarsuaq) a fost construită în 1941, ca punct de escală pentru avioanele care zburau din America spre Europa.

Apoi, după război, în perioada Războiului Rece, SUA au continuat să dezvolte infrastructura militară. Baza Aeriană Thule a fost construită în 1951–1953, în zona de nord, plus radare de avertizare timpurie pentru rachete, porturi și aerodromuri pentru sprijin logistic și monitorizare strategică. Groenlanda a devenit un avanpost crucial pentru SUA și NATO, datorită poziției sale între America de Nord și Europa, aproape de URSS.

6. Tunelele secrete săpate de SUA în Groenlanda

În cadrul „Project Iceworm”, proiect secret al SUA, din timpul Războiului Rece, americanii au construit o rețea de tuneluri sub gheața Groenlandei, capabile să găzduiască rachete balistice intercontinentale. Inițiativa a fost demarată în 1957 și a fost dezvăluită abia în anii ’90.

Planul a eșuat din cauza topirii gheții și instabilității terenului glaciar – tunelurile se mișcau și riscau să fie distruse. Iceworm nu a devenit operațional, dar arată ambițiile strategice extreme ale SUA în Groenlanda în Războiul Rece.

7. Donald Trump nu e primul președinte SUA care și-ar exprimat interesul față de Groenlanda

După ce americanii au cumpărat Alaska în 1867, de la Imperiul Rus, pentru 7,2 milioane de dolari, și-au orientat atenția și către Groenlanda și Islanda. La acea vreme, Andrew Johnson (Partidul Democrat) era președinte. Secretarul de stat William H. Seward, același care a negociat afacerea Alaska, a fost implicat în noul plan, dar nu s-a mai ajuns la negocieri finale.

În 1910, sub președinția lui William Howard Taft (Partidul Republican), oficialii americani au purtat discuții informale cu danezii despre un posibil schimb de teritorii. SUA ar fi primit Groenlanda și Insulele Virgine Americane (numite în trecut Indiile de Vest Daneze), iar Danemarca ar fi primit insula Mindanao din Filipine (teritoriu american la acea vreme). Nu s-a ajuns la un consens, inițiativele au fost abandonate rapid.

În 1946, după cel de-Al Doilea Război Mondial, președintele Harry S. Truman (Partidul Democrat) a propus Danemarcei un acord de vânzare a Groenlandei pentru aproximativ 100 de milioane de dolari, în aur, propunere pe care nordicii au refuzat-o. Scopul americanilor era securitatea strategică în Arctica, respectiv consolidarea influenței pentru monitorizarea rachetelor sovietice la începutul Războiului Rece.

În 2019, în cadrul primului mandat la Casa Albă, Donald Trump (Partidul Republican) a adus în discuție, în spațiul public, ideea că Groenlanda să ajungă sub controlul SUA. La acea vreme, președintele a transmis consilierilor săi că are în plan „un mare ‘deal’ imobiliar”, achiziționarea Groenlandei, pe modelul Alaska. Trump a vorbit despre interesul strategic. În 2025-2026, liderul american a devenit mult mai explicit pe marginea acestui subiect. Pentru preluarea Groenlandei, Trump are în plan fie achiziționarea directă a teritoriului de la Danemarca, fie plata unor sume de zeci sau sute de mii de dolari fiecărui cetățean dintre cei 55.000 de locuitori de pe insulă, care ar putea vota mișcarea secesionistă în cadrul unui referendum. De asemenea, președintele SUA a menționat că nu respinge nici intervenția militară, iar diverși oficiali americani au recunoscut că nu există vreo entitate care ar putea împiedica o astfel de mișcare.

8. În Groenlanda există deja militari americani

În Groenlanda există deja cadre militare americane, în contextul în care Groenlanda este un punct-cheie strategic și militar folosit pentru baze, radare și supraveghere, ce asigură apărarea continentului și monitorizarea zonei arctice, sub umbrela USNORTHCOM, comandamentul SUA care apără America de Nord și Arctica.

Baza Aeriană Thule, operațională din 1951, găzduiește personal militar și civil american permanent și temporar. USNORTHCOM coordonează, din punct de vedere logistic și operațional, activitățile din regiune.

9. Muntele Kvanefjeld, epicentrul resurselor strategice ale Groenlandei

Groenlanda deține unele dintre cele mai mari rezerve neexploatate de pământuri rare din lume, esențiale pentru rachete ghidate, turbine eoliene, telefoane mobile și diverse tehnologii militare.

Printre resursele din Groenlanda se numără: uraniu – pentru industria nucleară civilă, petrol și gaze naturale – valoroase pentru sectorul energetic, metale industriale strategice precum fier, zinc, nichel și cupru – necesare pentru industria grea, construcții, producție militară.

Cel mai celebru munte din Groenlanda, cunoscut pentru bogățiile sale minerale, este Kvanefjeld. În acest caz, miza pentru orice mare putere mondială: pământurile rare, esențiale pentru tehnologie și industria militară, uraniul, cu potențial strategic în energie și securitate, plus zinc, fier și alte metale.

Mai mult, Kvanefjeld este considerat una dintre cele mai mari și bogate zone de pământuri rare din lume. Kvanefjeld este epicentrul resurselor strategice ale Groenlandei și un motiv pentru care insula are o importanță geopolitică majoră. Muntele se află în sud-vestul Groenlandei, în apropierea coastelor, ceea ce facilitează transportul resurselor de interes pentru SUA.

10. Autonomia Groenlandei, relativ recentă

Autoguvernarea Groenlandei a început în 1979 și s-a extins în 2009. Practic, Groenlanda controlează majoritatea politicilor interne, dar nu apărarea sau politica externă.

Ți-a plăcut articolul?

Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent