Într-un oraș în care istoria pare uneori scrisă doar pe fațadele clădirilor vechi sau în numele străzilor, există un monument care stârnește curiozitatea tuturor celor care îl descoperă înghesuit în curtea Spitalului Colțea. Este vorba despre statuia spătarului Mihail Cantacuzino, prima statuie ridicată vreodată în București. 

Imaginează-ți Bucureștiul de la mijlocul secolului al XIX-lea: un oraș încă în plină transformare, fără marile bulevarde pe care le știm astăzi, fără fântâni ornamentale sau ansambluri monumentale urbane. Printre străzile înguste, trotuare improvizate și case boierești, scena artistică publică abia începea să prindă contur. Era nevoie de un semn al memoriei colective, ceva care să lege trecutul de prezent, ceva vizibil. 

Prima statuie din București. Spătarul Mihail Cantacuzino

Personajul înfățișat nu este ales întâmplător. Mihail Cantacuzino (1640–1716) a fost un boier influent al Țării Românești, frate al domnitorului Șerban Cantacuzino și un dregător al curții princiare cunoscut sub titlul de spătar. Titlul nu era doar onorific, acesta presupunea responsabilitatea de a purta spada voievodului în festivități, un simbol al curajului, al responsabilității și al onoarei. 

Mai mult decât atât, Cantacuzino are un loc aparte în poveștile Bucureștiului: el este inițiatorul construirii Spitalului Colțea în 1704, cea mai veche formă de instituție medicală din oraș, loc în care generosul boier a vrut să ofere ajutor celor nevoiași într-o perioadă în care epidemii, războaie și lipsa asistenței sanitare erau realități dure. 

Cum a luat naștere prima statuie a orașului

Într-o vreme când Bucureștiul începuse timid să adopte modele urbanistice inspirate din Occident, administrația orașului dar și oamenii de cultură ai momentului au decis că este momentul să marcheze public memoria unei figuri istorice emblematice. Și astfel a fost comandată prima statuie de for public din oraș. 

Cea mai interesantă parte a poveștii începe cu sculptorul Karl Storck (1826–1887), unul dintre cei mai importanți artiști ai epocii, considerat astăzi fondatorul școlii moderne de sculptură în România. 

Storck a lucrat la această statuie în plină maturitate artistică, pornind de la un model în gips și continuând cu transpunerea în marmură albă de Carrara, una dintre cele mai apreciate pietre ale sculpturii.
Lucrarea a durat câțiva ani și a fost finalizată între 1865 și 1869, acela fiind și momentul când statuia a fost amplasată în fața Bisericii și Spitalului Colțea. 

Unde se află acum statuia Spătarului Mihail Cantacuzino

De la prima privire, figura spătarului Mihail Cantacuzino impresionează prin postură și vestimentație. Poartă un caftan lung cu mâneci largi, încins cu un brâu lat, simbol al boierimii brâncovenești. Părul sub o cucă de blană, o pălărie specifică elitei epocii, sugerând noblețea vremii. De asemenea, își odihnește mâinile pe mânerul sabiei, ca semn de demnitate și responsabilitate. 

Astăzi, statuia nu mai stă în locul său inițial, ea fusese amplasată în fața Bisericii Colțea, dar a fost mutată ulterior în curtea Spitalului Colțea de pe Bulevardul I.C. Brătianu nr. 1, unde încă veghează liniștea pieței urbane și povestirile trecătorilor.