25 Ianuarie 2026, 20:50
Redacţia PiataAuto.md
Volvo are astăzi motoare cu combustie doar de 4 cilindri, însă în istoria sa a avut o variaţie mari şi interesantă de propulsoare. Au existat cunoscutele motoare cu 5 cilindri în linie, benzină şi diesel, dar şi cu 6 cilindri în linie. Însă probabil cel mai puţin ştiut motor e V8-ul de 4,4 litri, pe care Volvo l-a pus sub capota unor modele precum XC90 şi S80. Unul din cele mai curioase atribute ale acestui motor e că acesta a fost creat pentru amplasare transversală, nu longitudinală, iar asta i-a dictat necesitatea de a fi mai compact. Compania contractată de Volvo pentru a-l proiecta a fost Yamaha, iar niponii au ales să creeze un motor cu blocurile poziţionate la 60 grade, nu la 90, cum se întâmplă de obicei la V8-uri. Noi publicam acum trei ani un articol despre ingineria acestui motor rar, însă acum avem ocazia să descoperim construcţia acestui motor în proces de dezasamblare, datorită mecanicului Eric din SUA, care a adus un asemenea motorul în atelierul său, pentru a-i afla cauza clacării.
Mecanicul spune că aceste motoare sunt pe cât de rare, pe atât de fiabile. În 20 de ani de experienţă, n-a întâlnit niciun caz de defecţiuni dramatice ale acestui propulsor, care să necesite schimbarea unui motor. Şi spune că are peste 4 ani de când caută un asemenea motor V8 de Volvo din pură curiozitate de a-l dezasambla.
Motorul e realizat complet din aluminiu, are injecţie prin port, adică indirectă, iar distribuţia se realizează prin lanţ. Eric spune că motorul a fost vândut la mâna a doua şi returnat ca defect, dar nu e clar ce defect grav are cu exactitate.
Toate bujiile erau într-o condiţie bună, deci nu existau depuneri excesive au urme de lovituri ale pistonului.
La acest motor Volvo, până şi galeria superioară de admisie e un corp metalic, bine fixat, spre deosebire de componentele similare de plastic din zilele noastre.
Odată demontată partea superioară, canalele ce duceau spre valvele de admisie s-au dovedit a fi ceva mai murdare. Asta ar putea fi semn al unui parcurs mai mare, spune mecanicul.
Valvele de admisie erau curate de depuneri carbonice, însă aveau nişte reziduuri, care ar fi pătruns aparent din galeria de admisie. Una din ele părea să nu se poată închide complet din cauza acestor reziduuri.
La acest propulsor, şi capacele arborilor cu came sunt făcute din metal, nu din plastic, ceea ce le protejează de la grade diferite de la dilatare în procesul exploatării şi de la scurgeri. Totuşi, la deschiderea capacului s-a putut vedea urme mai consistente de depuneri, ceea ce indică fie un parcurs mare, fie mentenanţă improprie. Cea de-a doua parte avea ceva mai multe depuneri. Dar în ambele chiulase lipseau urmele de şpan.
După demontarea mai multor componente auxiliare, s-a ajuns şi la lanţul de distribuţie. Culoarea era şi aici cea similară cu cea de la arborii cu came, iar construcţia lanţului şi rolelor e extrem de simplă, cu un singur lanţ pentru ambele blocuri, datorită unghiului mic de 60 de grade.
Totuşi, lanţul pune în mişcare cât un singur arbore cu came pe fiecare bloc, iar între un arbore şi al doilea există câte încă un lanţ mic. Dar aceste lanţuri sunt groase şi durabile, menţionează mecanicul.
Tot el a mai arătat ce set neobişnuit de conducte de răcire are motorul în apropierea blocului. Ele conectează ambele circuite cu termostatul şi sunt neobişnuit de mari şi groase, probabil pentru a asigura un flux mai mare de antigel, pentru a răci suficient de bine acest motor compact.
Axele cu came au fost demontate, iar tacheţii s-au dovedit a fi într-o stare impecabilă. Mecanicul spune că nu vede deocamdată nimic ce ar confirma defecte la acest motor.
Îndepărtarea chiulasei a arătat pistoane relativ bune, dar s-au putut observa multe urme de reziduuri în exteriorul cilindrilor, acolo unde circulă antigelul. Se pare că antigelul n-a prea fost schimbat la timp sau s-ar fi amestecat tipuri diferite de antigel.
O inspecţie mai amănunţită a arătat depuneri de calcar pe pereţii exterior şi chiar bucăţi desprinse şi căzute. Asta se întâmplă atunci când pui apă de la robinet în sistemul de răcire.
În celălalt bloc s-a putut vedea şi nişte antigel verde coagulat, deci, se pare că ultimul proprietar a amestecat antigelul cu apă de la robinet.
În baia de ulei s-au găsit urme de silicon, iar în sorb câteva particule mici de metal. Nu era o abundenţă, dar ele existau şi era neclar de unde proveneau.
În pofida uleiului ce pare a fi schimbat mai rar şi a lichidului de răcire neclar, arborele cotit arăta impecabil.
Mai mult ca atât, şi cuzineţi arătau de parcă ar fi noi, fără cele mai mici urme de erodări. Asta ar fi un exemplu de lipsă de uzură şi pentru motoarele moderne.
Pistoanele, însă, au uzură în părţile lor laterale. Nu e clar de ce, însă probabil aceste piese sunt cele mai uzate aici.
Iar asta înseamnă că şi pe partea interioară a cilindrilor există eroziuni similare. Deci, cel mai probabil ăsta a fost şi defectul motorului, care putea fi identificat cu un endoscop, cu cameră video.
Prin urmare, concluzia e că motorul n-a clacat, de fapt, ci a provenit de pe o maşină accidentată, fiind absolut bun iniţial, dar a fost stocat în aer liber în aşteptarea unui cumpărător şi a adunat umiditate în interiorul cilindrilor, care i-a determinat depuneri corozive în jumătatea superioară a interiorului cilindrilor. Când motorul a funcţionat la noul cumpărător, acele depuneri au format eroziunile pe pistoane şi pe interiorul cilindrilor şi au distrus motorul. Deci, nu ingineria a fost problema aici, ci modul de stocare. Iar motorul poate fi numit în continuare unul din cele mai fiabile şi bune din câte a creat Volvo vreodată.
Vezi totul în video-ul de mai jos.
0
8,719
GALERIE VIDEO (1 MATERIALE)
ŞTIRI DE CARE AŢI PUTEA FI INTERESAT