{"id":117502,"date":"2026-02-19T13:14:10","date_gmt":"2026-02-19T13:14:10","guid":{"rendered":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/117502\/"},"modified":"2026-02-19T13:14:10","modified_gmt":"2026-02-19T13:14:10","slug":"mor-cu-inima-intristata-pentru-ca-nu-ma-pot-intoarce-in-tara-mea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/117502\/","title":{"rendered":"Mor cu inima \u00eentristat\u0103 pentru c\u0103 nu m\u0103 pot \u00eentoarce \u00een \u0163ara mea"},"content":{"rendered":"\n

Constantin Br\u00e2ncu\u015fi, unul dintre cei mai influen\u0163i arti\u015fti ai secolului XX, r\u0103m\u00e2ne un deschiz\u0103tor de drumuri \u00een arta mondial\u0103 modern\u0103, prin reducerea formei la elementele primordiale. Este artistul care a asimilat \u00een opera sa ”toat\u0103 istoria sculpturii pe care a dominat-o \u015fi a dep\u0103\u015fit-o”, dup\u0103 cum remarca criticul de art\u0103 Mircea Deac \u00een volumul „Constantin Br\u00e2ncu\u015fi”.<\/p>\n

Constantin Br\u00e2ncu\u015fi s-a n\u0103scut la 19 februarie\/2 martie 1876, la Hobi\u0163a, jude\u0163ul Gorj, fiind cel mai mic dintre cei cinci copii ai Mariei \u015fi ai lui Nicolae Br\u00e2ncu\u015fi. A urmat \u015fcoala primar\u0103 \u00eentre 1883 \u015fi 1887, la Pe\u015fti\u015fani \u015fi apoi la Br\u0103diceni \u015fi a fost elev la \u015ecoala de Arte \u015fi Meserii din Craiova, pe care a absolvit-o \u00een 1898. \u00cen acela\u015fi an s-a \u00eenscris la \u015ecoala de Belle-Arte din Bucure\u015fti, pe care a absolvit-o \u00een 1902. Timp de un an, \u00een 1896, s-a aflat la Viena, unde a lucrat \u00een sec\u0163ia de finisare artistic\u0103 a unei fabrici de mobil\u0103, se arat\u0103 \u00een volumul ”Membrii Academiei Rom\u00e2ne\/1866-2003”.<\/p>\n

Constantin Br\u00e2ncu\u0219i a fost discipolul lui Rodin pentru scurt timp. \u00cen 1909 expunea lucr\u0103ri la Paris, c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu \u0219i \u00een SUA\"Constantin <\/p>\n

\u00cen iulie 1904 ajunge la Paris, unde se \u00eenscrie \u00een atelierul lui Antonin Mercie de la \u00c9cole des Beaux-Arts. Expozi\u0163ia sa de la Salon d’Autumne din 1906 \u00eei aduce un post de tehnician \u00een atelierul lui Auguste Rodin, care presupunea transformarea compozi\u0163iilor maestrului din lut \u00een piatr\u0103. Nu r\u0103m\u00e2ne aici mult timp (24 martie – 27 aprilie 1907), convins fiind c\u0103 ”la umbra marilor copaci nu cre\u015fte nimic” (”rien ne pousse a l’ombre des grands arbres”). P\u0103r\u0103se\u015fte atelierul acestuia \u015fi \u00eenchiriaz\u0103 un spa\u0163iu pe strada Montparnasse, unde \u00ee\u015fi amenajeaz\u0103 atelierul, noteaz\u0103 site-urile https:\/\/centrulbrancusi.ro\/ \u015fi https:\/\/curatorial.ro\/, citate de Agerpres<\/a>.<\/p>\n

Perioada anilor 1907-1908 este una de referin\u0163\u0103 pentru arta lui Br\u00e2ncu\u015fi. El elimin\u0103, \u00eentr-un timp relativ scurt, detaliile din sculpturile sale, f\u0103c\u00e2nd trecerea c\u0103tre o art\u0103 sintetic\u0103, intelectualist\u0103, cu forme aproape abstracte. \u00cen 1909, artistul expune lucr\u0103ri at\u00e2t la Paris c\u00e2t \u015fi la Bucure\u015fti, iar \u00een 1914, organizeaz\u0103 prima sa expozi\u0163ie \u00een America, \u00eentr-o galerie de art\u0103 din New York. \u00cen 1919, a ap\u0103rut, la Paris, volumul „La Roumanie en Images”, cuprinz\u00e2nd cinci reproduceri dup\u0103 operele sale.<\/p>\n

Br\u00e2ncu\u015fi \u00eencepe s\u0103-\u015fi expun\u0103 lucr\u0103rile \u00een cele mai celebre galerii de art\u0103 din Fran\u0163a, Anglia, America, Elve\u0163ia \u015fi \u0162\u0103rile de Jos, fiind elogiat \u00een numeroase publica\u0163ii din \u00eentreaga lume. Este decorat, \u00een 1931, la propunerea lui Nicolae Iorga, cu ordinul „Meritul cultural pentru art\u0103 plastic\u0103”. P\u00e2n\u0103 \u00een 1940, activitatea creatoare a lui Br\u00e2ncu\u015fi s-a desf\u0103\u015furat \u00een toat\u0103 m\u0103re\u0163ia ei.<\/p>\n

Artistul a refuzat dubla cet\u0103\u0163enie, dar, din cauza refuzului constant de a fi primit \u00een \u0163ara natal\u0103, a acceptat, \u00een 1952, s\u0103 devin\u0103 \u015fi cet\u0103\u0163ean francez, potrivit https:\/\/www.icr.ro\/.<\/p>\n

Constantin Br\u00e2ncu\u0219i a dus o via\u021b\u0103 simpl\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. S-a stins la 81 de ani, cu un mare regret: „Mor cu inima \u00eentristat\u0103 pentru c\u0103 nu m\u0103 pot \u00eentoarce \u00een \u0163ara mea”\"Constantin <\/p>\n

Cu toate c\u0103 se bucura deja de recunoa\u015ftere artistic\u0103 la nivel mondial, Br\u00e2ncu\u015fi a continuat s\u0103-\u015fi duc\u0103 via\u0163a ca un simplu \u0163\u0103ran rom\u00e2n, p\u00e2n\u0103 \u00een ultimele sale clipe. Pe 12 aprilie 1956, \u015fi-a scris testamentul, atelierul s\u0103u parizian, cu toate capodoperele sale, fiind \u00eencredin\u0163at Muzeului Na\u0163ional de Art\u0103 Modern\u0103 din Paris, prin reprezentan\u0163ii s\u0103i, \u00een condi\u0163iile \u00een care statul rom\u00e2n a refuzat categoric acest gest. O mare parte a operelor \u015fi uneltelor sale, respectiv peste 1.200 de fotografii \u015fi 215 sculpturi se afl\u0103 acum la muzeul din Paris, mai noteaz\u0103 https:\/\/www.icr.ro\/.<\/p>\n

Sim\u0163indu-\u015fi sf\u00e2r\u015fitul aproape, l-a chemat la el pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodox\u0103 din Paris, c\u0103ruia i-a m\u0103rturisit: „Mor cu inima \u00eentristat\u0103 pentru c\u0103 nu m\u0103 pot \u00eentoarce \u00een \u0163ara mea”. Constantin Br\u00e2ncu\u015fi a \u00eencetat din via\u0163\u0103 la 16 martie 1957, la ora 2 diminea\u0163a, la v\u00e2rsta de 81 de ani, iar la 19 martie a fost \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een cimitirul Montparnasse din Paris.<\/p>\n

„\u00cen Rom\u00e2nia, Constantin Br\u00e2ncu\u015fi a fost „redescoperit” \u015fi recunoscut drept geniu na\u0163ional dup\u0103 1964, atunci c\u00e2nd a \u00eenceput o anumit\u0103 deschidere spre valorile noastre tradi\u0163ionale. \u00cen consecin\u0163\u0103, ansamblul monumental de la T\u00e2rgu Jiu cu monumentele cunoscute – Coloana f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit, Masa T\u0103cerii \u015fi Poarta S\u0103rutului – a putut fi amenajat \u015fi \u00eengrijit, dup\u0103 ce fusese l\u0103sat \u00een paragin\u0103 un sfert de veac. \u00cen 1990, a fost ales membru post-mortem al Academiei Rom\u00e2ne”, a amintit, la 18 februarie 2026, pre\u015fedintele Academiei Rom\u00e2ne, Ioan-Aurel Pop, pentru AGERPRES, \u00een contextul celebr\u0103rii a 150 de ani de la na\u015fterea sculptorului gorjean.<\/p>\n

La aniversarea a 125 de ani de la na\u015fterea sculptorului, anul 2001 a fost declarat, prin hot\u0103r\u00e2re a Guvernului Rom\u00e2niei, Anul Br\u00e2ncu\u015fi, s\u0103rb\u0103torit \u015fi \u00een cadrul UNESCO. De asemenea, anul 2026 a fost instituit ca ”Anul Constantin Br\u00e2ncu\u015fi”, pentru aniversarea a 150 de ani de la na\u015fterea artistului, iar Ziua de na\u015ftere a sculptorului, 19 februarie, a devenit, \u00een 2015, s\u0103rb\u0103toare na\u0163ional\u0103.<\/p>\n

Opera maestrului din Hobi\u0163a<\/p>\n

\"\"<\/a> „La Jeune fille sophistiqu\u00e9e” – Constantin Br\u00e2ncu\u0219i \/ Foto: Profimedia<\/p>\n

Figur\u0103 central\u0103 \u00een mi\u015fcarea artistic\u0103 modern\u0103 \u015fi unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, Constantin Br\u00e2ncu\u015fi a l\u0103sat posterit\u0103\u0163ii o oper\u0103 impresionant\u0103, de o mare complexitate tematic\u0103, lucr\u0103rile sale num\u0103r\u00e2ndu-se, \u00een prezent, printre marile crea\u0163ii artistice ale lumii. Artistul a exprimat viziunea \u0163\u0103ranului rom\u00e2n asupra lumii \u00eenconjur\u0103toare, renun\u0163\u00e2nd la elementele secundare, care o sufocau, \u00een favoarea eviden\u0163ierii esen\u0163ei lucrurilor. Sursa de inspira\u0163ie o constituie elementul popular, folcloric, natural, lucr\u0103rile sale av\u00e2nd o puternic\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 spiritual\u0103, provenit\u0103 din via\u0163a satului rom\u00e2nesc.<\/p>\n

Bustul \u00eemp\u0103ratului Vitellius, modelat de artist \u00een 1898, \u00een primul an de studen\u0163ie, este considerat ast\u0103zi prima oper\u0103 a lui Constantin Br\u00e2ncu\u015fi. Lucrarea a fost premiat\u0103 cu Men\u0163iune de Onoare de c\u0103tre conducerea Academiei bucure\u015ftene \u015fi trimis\u0103 Prefecturii Dolj, \u00een semn de recuno\u015ftin\u0163\u0103 pentru bursa de studii pe care o primea din partea acesteia, noteaz\u0103 Muzeul de Art\u0103 Craiova, pe pagina oficial\u0103 de Facebook.<\/p>\n

\u00cen 1900, ”Capul lui Laocoon” \u00eei aduce medalia de bronz, iar ”Studiu”, din 1901, medalia de argint, \u00een cadrul unor concursuri organizate de \u015ecoala Na\u0163ional\u0103 de Arte Frumoase din Bucure\u015fti.<\/p>\n

Beneficiind de sprijinul lui Dimitrie Gerota, medic, anatomist \u015fi pedagog inovator, \u00een perioada urm\u0103toare (1900 \u015fi 1902), Constantin Br\u00e2ncu\u015fi realizeaz\u0103 ”Ecor\u015feu”, una dintre cele mai remarcabile reprezent\u0103ri sculpturale ale corpului uman, o lec\u0163ie vie despre materialitate, volum \u015fi tensiunea dintre form\u0103 \u015fi func\u0163ie. ”Ecor\u015feu” nu este doar o oper\u0103 a unui t\u00e2n\u0103r sculptor, ci o intersec\u0163ie fascinant\u0103 \u00eentre medicin\u0103 \u015fi art\u0103, \u00eentre observa\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi viziunea estetic\u0103. Lucrarea, un „artefact pedagogic”, \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte ast\u0103zi locul \u00een Muzeul Institutului de Anatomie, parte integrant\u0103 Muzeului Universit\u0103\u0163ii de Medicin\u0103 \u015fi Farmacie „Grigore T. Popa” din Ia\u015fi.<\/p>\n

\u00cen 1903, tot prin mijlocirea medicului Dimitrie Gerota, modeleaz\u0103 bustul medicului Carol Davila, care avea s\u0103 fie a\u015fezat \u00een curtea Spitalului Militar Central din Bucure\u015fti, \u00een 1912, reprezent\u00e2nd singurul monument public al lui Br\u00e2ncu\u015fi din Bucure\u015fti.<\/p>\n

\"\" <\/p>\n

La Paris, dup\u0103 ce p\u0103r\u0103se\u015fte atelierul lui Rodin \u015fi \u00ee\u015fi amenajeaz\u0103 atelierul pe strada Montparnasse, realizeaz\u0103, \u00een 1907, prima sa lucrare – „S\u0103rutul”. „\u00cen S\u0103rutul nu a fost vorba despre o copie fidel\u0103 a dou\u0103 modele – b\u0103rbat \u015fi femeie, care se \u00eendr\u0103gostesc, ci despre o viziune a iubirii f\u0103r\u0103 de moarte, pe care au „am v\u0103zut-o” cu ochiul min\u0163ii. Am eliminat din opera mea tot ceea ce nu era esen\u0163ialul. G\u0103si\u0163i \u00een aceast\u0103 sculptur\u0103 numai o sugerare a bra\u0163elor \u015fi a picioarelor, o sugerare a fizionomiilor. Iar cu c\u00e2t ve\u0163i privi mai mult aceast\u0103 oper\u0103, cu at\u00e2t mai u\u015for \u00eei ve\u0163i descoperi sensul: misterul fecundit\u0103\u0163ii \u015fi al mor\u0163ii r\u0103m\u00e2ne \u00eensu\u015fi misterul acestei iubiri – care va supravie\u0163ui, chiar \u015fi dincolo de morm\u00e2nt… A sosit vremea s\u0103 avem \u015fi s\u0103 cre\u0103m o art\u0103 a epocii noastre”, spunea maestrul din Hobi\u0163a, \u00eentr-una din pre\u0163ioasele sale ziceri (Neagoe Peter, „The Saint of Montparnasse” – „Sf\u00e2ntul din Montparnasse”, un roman bazat pe via\u0163a lui Constantin Br\u00e2ncu\u015fi).<\/p>\n

Anul 1908 marcheaz\u0103 un moment-cheie \u00een crea\u0163ia br\u00e2ncu\u015fian\u0103, dup\u0103 cum apreciaz\u0103 Mircea Deac \u00een volumul „Constantin Br\u00e2ncu\u015fi”, c\u00e2nd artistul face trecerea „de la o art\u0103 fidel\u0103 naturii la o art\u0103 ce-\u015fi propune ca scop redarea esen\u0163ei lucrurilor exprimat\u0103 \u00een forme de maxim\u0103 generalizare”. Dup\u0103 1908, Br\u00e2ncu\u015fi d\u0103 o nou\u0103 expresie sculpturii, original\u0103, proprie lui, preocupare ce va fi str\u00e2ns legat\u0103 de alegerea materialului \u00een care lucreaz\u0103. \u00cen aceast\u0103 evolu\u0163ie a artei sale se \u00eenscriu lucr\u0103ri precum „Muza adormit\u0103” – o exprimare primar\u0103 a formei, ca embrion al vie\u0163ii, „Cumin\u0163enia p\u0103m\u00e2ntului” – emblema „primelor sculpturi moderne din lume”, „Domni\u015foara Pogany” – numit\u0103 \u015fi zei\u0163a mam\u0103 a sculpturii abstracte, este considerat\u0103 de critici drept una dintre cele mai celebre \u015fi \u00eendr\u0103zne\u0163e portrete ale secolului al XX-lea, o inova\u0163ie \u00een modalitatea \u00een care erau construite portretele atunci, sculptorul \u00eentrup\u00e2nd \u00een bronz \u015flefuit \u00eens\u0103\u015fi esen\u0163a, arhetipul feminit\u0103\u0163ii, sau „Pas\u0103rea m\u0103iastr\u0103”.<\/p>\n

Anul 1915 aduce o premier\u0103 \u00een cariera lui Constantin Br\u00e2ncu\u015fi, primele lucr\u0103ri \u00een lemn: „Cariatide”, „Fiul risipitor” \u015fi altele. A realizat apoi „Vr\u0103jitoarea”, „Himera”, „Cariatid\u0103” \u015fi „Adam” \u015fi primele versiuni \u00een lemn ale „Coloanei f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit” (1918), a\u015fa cum \u00eei pl\u0103cea artistului s\u0103 o numeasc\u0103, sculptate \u00een amintirea celor c\u0103zu\u0163i \u00een r\u0103zboi. Dup\u0103 cum descrie istoricul \u015fi criticul de art\u0103 Carola Giedion-Welcker \u00een volumul ”Constantin Br\u00e2ncu\u015fi” (Editura Meridiane, 1981), „sculpturile \u00een lemn (…) \u00eencorporeaz\u0103 lumea imaginativ-fabuloas\u0103 a \u0163\u0103ranului. (…) \u00cen aceste opere cioplite \u00een lemn, simte \u00een primul r\u00e2nd materialul, copacul \u00eensu\u015fi, \u015farpanta rusticei sale case natale din Rom\u00e2nia \u015fi, mai ales, duhul folcloric al acelui sat de la poalele p\u0103durii carpatice, care i-a marcat copil\u0103ria \u015fi a c\u0103rui amintire a p\u0103strat-o neatins\u0103. Dar chiar acest material fragil, fermecat (…) putea deveni apt s\u0103 exprime un alt climat spiritual. C\u0103ci una din operele sale cele mai impresionante \u00ee\u015fi trage inspira\u0163ia tocmai din acest material, din cre\u015fterea \u015fi for\u0163a spa\u0163ial\u0103 a copacului: e vorba de Coloana f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit.”<\/p>\n

Constantin Br\u00e2ncu\u015fi a acceptat, \u00een anul 1935, propunerea Ligii na\u0163ionale a femeilor din jude\u0163ul Gorj, prezidat\u0103 de Are\u0163ia G. T\u0103t\u0103r\u0103scu, de a \u00een\u0103l\u0163a la T\u00e2rgu Jiu o „Coloan\u0103” \u00een cinstea eroilor c\u0103zu\u0163i \u00een Primul R\u0103zboi Mondial. Astfel, \u00een 1938, finalizeaz\u0103 ansamblul artistic din T\u00e2rgu Jiu, alc\u0103tuit din „Masa t\u0103cerii”, „Scaunele”, „Poarta s\u0103rutului” \u015fi „Coloana infinitului”, \u00eenchinat eroilor rom\u00e2ni care, la 14 octombrie 1916, au c\u0103zut \u00een b\u0103t\u0103lia de la Jiu \u00eempotriva nem\u0163ilor.<\/p>\n

P\u00e2n\u0103 \u00een 1940, activitatea creatoare a lui Br\u00e2ncu\u015fi s-a desf\u0103\u015furat \u00een toat\u0103 m\u0103re\u0163ia ei, din aceast\u0103 perioad\u0103 dat\u00e2nd operele din ciclul ”Pas\u0103rea \u00een v\u0103zduh”, ciclul ”Ovoidului”, precum \u015fi sculpturile \u00een lemn. Artistul spunea despre „P\u0103s\u0103rile sale”, c\u0103: „Nu pas\u0103rea vreau s\u0103 o redau, ci harul ei, zborul, elanul. Nu cred c\u0103 am s\u0103 reu\u015fesc vreodat\u0103.[…] Iubesc ceea ce se \u00eenal\u0163\u0103.”; „N-am c\u0103utat toat\u0103 via\u0163a dec\u00e2t esen\u0163a zborului. Zborul, ce fericire!”, „Nu lucrez p\u0103s\u0103ri, ci zboruri!”, se arat\u0103 pe site-ul Centrului Br\u00e2ncu\u0219i.<\/a> Motivul „P\u0103s\u0103rii m\u0103iastre” reprezint\u0103 ”unul dintre visele sale cele mai \u00eendr\u0103zne\u0163e, \u00eentruchipat ca simbol al eliber\u0103rii omului \u015fi al \u00een\u0103l\u0163\u0103rii spiritului sc\u0103pat din lan\u0163urile p\u0103m\u00e2nte\u015fti, ca aspira\u0163ie spre tot ce e luminos \u015fi mare”, apreciaz\u0103 acad. G. Oprescu.<\/p>\n

Operele lui Constantin Br\u00e2ncu\u015fi sunt caracterizate prin forme \u015fi linii simple, cu o structur\u0103 minu\u0163ios proiectat\u0103 \u015fi expresivitate special\u0103, l\u0103s\u00e2nd privitorilor spa\u0163iu de g\u00e2ndire \u015fi visare. El a eliberat sculptura din imita\u0163ia mecanic\u0103 a naturii, refuz\u00e2nd o exprimare metaforic\u0103 a realit\u0103\u0163ii, subliniind exprimarea esen\u0163ei lucrurilor \u015fi dinamismul formei, noteaz\u0103 ICR.. El aprecia c\u0103 misiunea artei este aceea de ”a crea bucurie”: „Eu am vrut s\u0103 \u00eenal\u0163 totul dincolo de p\u0103m\u00e2nt. Eu am f\u0103cut piatra s\u0103 c\u00e2nte pentru Omenire. Sculpturile mele sunt chiar \u015fi pentru cei orbi. Ceea ce v\u0103 d\u0103ruiesc eu este bucurie curat\u0103”.<\/p>\n

Ascult\u0103 Digi FM Live<\/a>, pentru cele mai noi \u0219tiri, la fiecare 30 de minute.
Ca s\u0103 \u0219tii!<\/p>\n

Pute\u0163i urm\u0103ri \u0218tirile Digi FM \u015fi pe Google News<\/a> \u015fi WhatsApp<\/a>! <\/p>\n

Vrei s\u0103 ascul\u021bi mai u\u0219or?
Descarc\u0103 aplica\u021bia Digi FM<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Constantin Br\u00e2ncu\u015fi, unul dintre cei mai influen\u0163i arti\u015fti ai secolului XX, r\u0103m\u00e2ne un deschiz\u0103tor de drumuri \u00een arta…\n","protected":false},"author":2,"featured_media":117503,"comment_status":"","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[10],"tags":[32,33,31,36437,36,37,27,34,35,25,41,40,38,39,26,28,29,30],"class_list":{"0":"post-117502","1":"post","2":"type-post","3":"status-publish","4":"format-standard","5":"has-post-thumbnail","7":"category-romania","8":"tag-breaking-news","9":"tag-breakingnews","10":"tag-cele-mai-populare-subiecte","11":"tag-constantin-brancusi","12":"tag-featured-news","13":"tag-featurednews","14":"tag-headlines","15":"tag-latest-news","16":"tag-latestnews","17":"tag-news","18":"tag-ro","19":"tag-romana","20":"tag-romania","21":"tag-romanian","22":"tag-stiri","23":"tag-titluri","24":"tag-top-stories","25":"tag-topstories"},"share_on_mastodon":{"url":"https:\/\/pubeurope.com\/@ro\/116097480326866549","error":""},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/117502","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=117502"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/117502\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/117503"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=117502"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=117502"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=117502"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}