{"id":160295,"date":"2026-04-18T18:20:15","date_gmt":"2026-04-18T18:20:15","guid":{"rendered":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/160295\/"},"modified":"2026-04-18T18:20:15","modified_gmt":"2026-04-18T18:20:15","slug":"povestea-arhitectului-care-a-construit-teatrul-national-si-hotelul-intercontinental-si-i-a-spus-nu-lui-ceausescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/160295\/","title":{"rendered":"Povestea arhitectului care a construit Teatrul Na\u021bional \u0219i Hotelul Intercontinental \u0219i i-a spus \u201enu\u201c lui Ceau\u0219escu"},"content":{"rendered":"

Romeo Belea, arhitectul Teatrului Na\u021bional \u0219i al Hotelului Intercontinental, poveste\u0219te pentru \u201eWeekend Adev\u0103rul\u201c cum s-au construit cl\u0103dirile-simbol ale Bucure\u0219tiului comunist, ce s-a pierdut pe drum \u0219i ce a \u00eencercat s\u0103 repare dup\u0103 1989.\u00a0<\/p>\n

\t\t\t\"Romeo<\/p>\n

Romeo Belea, proiectantul a mai multor cl\u0103diri emblematice. FOTO: Inquam Photos \/ Sabin Cirstoveanu<\/p>\n

publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”><\/p>\n

\u00cen vara lui 1932, anul \u00een care Bucure\u0219tiul \u00ee\u0219i ridica primele blocuri moderniste \u0219i arhitectura rom\u00e2neasc\u0103 \u00eencepea s\u0103 caute o busol\u0103 \u00eentre tradi\u021bie \u0219i nou, \u00eentr-o cas\u0103 aflat\u0103 pe una dintre colinele Tulcei se n\u0103\u0219tea Romeo Belea. P\u0103rin\u021bii s\u0103i, am\u00e2ndoi profesori, veniser\u0103 din T\u00e2rgu Mure\u0219. El, ardelean; ea, const\u0103n\u021beanc\u0103. O \u00eent\u00e2lnire care a unit dou\u0103 lumi \u0219i le-a adus, printr-o c\u0103l\u0103torie lung\u0103 cu trenul, departe, \u00een Dobrogea. Una dintre pu\u021binele modalit\u0103\u021bi de a ajunge atunci din Ardeal p\u00e2n\u0103 la Dun\u0103re era calea ferat\u0103, iar mama, \u00eens\u0103rcinat\u0103 \u00een luna a noua, a f\u0103cut drumul acesta \u00een t\u0103cere, cu o st\u0103p\u00e2nire greu de imaginat. \u201eA fost un act hazardat s\u0103 plece \u00een luna a noua de la T\u00e2rgu Mure\u0219\u201c, spune ast\u0103zi fiul lor. \u201eDar astea sunt ale tinere\u021bii\u201c.\u00a0<\/p>\n

Ani mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd a revenit \u00een ora\u0219 pentru documenta\u021bii de urbanism, Belea a reg\u0103sit locul \u00een care venise pe lume: un conac a\u0219ezat pe una dintre cele \u0219apte coline ale ora\u0219ului, \u00eenconjurat de vie, cu un beci ad\u00e2nc \u0219i r\u0103coros, legat de port printr-un drum de p\u0103m\u00e2nt. \u00cen noaptea premerg\u0103toare na\u0219terii sale, tat\u0103l \u0219i cumnatul s\u0103u, Titus, au stat pe pridvor, gust\u00e2nd vinurile vechi \u0219i vorbind sub lumina unei luni pline. \u201eEra o noapte de iulie\u201c, poveste\u0219te arhitectul. \u201e\u0218i tata a spus: \u00abDac\u0103 se na\u0219te b\u0103iat, e Romeo. Dac\u0103 se na\u0219te fat\u0103, e Julieta\u00bb\u201c. S-a n\u0103scut la 5 diminea\u021ba, un copil mare, de cinci kilograme. Relat\u0103rile apropia\u021bilor spun c\u0103 nu ar\u0103ta prea bine, iar \u00een jurul mamei se adunaser\u0103 chipuri \u00eengrijorate. Tat\u0103l, \u00eens\u0103, era sigur de alegerea f\u0103cut\u0103 \u00een noaptea dinainte. Numele ales i-a uimit pe to\u021bi. \u201eToat\u0103 familia, credincioas\u0103 pe vremea aia, s-a declarat \u0219ocat\u0103. \u0218i, pentru c\u0103 fratele cel mai mic al mamei se numea \u0218tefan, s-a ad\u0103ugat \u0219i liniu\u021ba cu \u0218tefan\u201c.\u00a0<\/p>\n

publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”><\/p>\n

C\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, p\u0103rin\u021bii s-au urcat din nou \u00eentr-un tren \u0219i s-au mutat la Craiova. Tat\u0103l, care era director civil de studii la un liceu militar din T\u00e2rgu Mure\u0219, fusese chemat s\u0103 reorganizeze o nou\u0103 institu\u021bie. \u201eA acceptat cu greu, dar a plecat. Craiova, pentru el, a fost o surpriz\u0103 colosal\u0103 \u2013 Teatru Na\u021bional, Filarmonic\u0103, o intelectualitate extraordinar\u0103. Dup\u0103 un an, c\u00e2nd l-au \u00eentrebat dac\u0103 ar mai sta, a spus \u00abda, da, stau oric\u00e2t aici\u00bb\u201c. C\u00e2nd, la scurt timp, s-a cedat Ardealul, familia a r\u0103mas definitiv \u00een Oltenia. Acolo, b\u0103iatul n\u0103scut pe colinele Tulcei avea s\u0103 devin\u0103 craiovean.<\/p>\n

\t\t\t\u00cen via\u021b\u0103, cu rigurozitate de sportiv<\/p>\n

A urmat \u0219coala primar\u0103 german\u0103 \u201eSf\u00e2ntul Anton\u201c, apoi Colegiul \u201eCarol I\u201c \u2013 una dintre institu\u021biile emblematice ale ora\u0219ului. \u00ce\u0219i aminte\u0219te c\u0103 s-a \u00eenscris singur, travers\u00e2nd strada dintre \u0219coal\u0103 \u0219i colegiu cu dosarul sub bra\u021b. Secretarul, v\u0103z\u00e2nd numele, l-a \u00eentrebat dac\u0103 e rud\u0103 cu profesorul Belea. \u201eI-am zis c\u0103 sunt fiul lui. Eram singurul copil f\u0103r\u0103 p\u0103rin\u021bi la \u00eenscriere, \u0219i era un examen foarte sever. L-am dat \u0219i am intrat\u201c. Anii de \u0219coal\u0103 aveau s\u0103-i r\u0103m\u00e2n\u0103, din amintirile sale timpurii, printre cei mai lumino\u0219i. \u201eAu fost opt ani absolut extraordinari. Am avut \u0219ansa s\u0103 prind o epoc\u0103 \u00een care la colegiu erau profesori remarcabili, iar mai t\u00e2rziu, la facultate, marii arhitec\u021bi interbelici \u00eenc\u0103 predau\u201c.<\/p>\n

Chiar din perioada liceului, t\u00e2n\u0103rul Romeo Belea era atras de spiritul competi\u021biei \u0219i de rigoarea \u0219tiin\u021bei. Sportul \u00eel fascina prin energia colectiv\u0103 pe care o presupunea \u0219i prin disciplina moral\u0103 pe care o impunea. \u201eSportul e mai mult dec\u00e2t un joc. Te \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 ai grij\u0103 de coechipieri, de adversari, s\u0103 nu love\u0219ti, s\u0103 nu p\u0103\u021beasc\u0103 cineva ceva. Are \u00een el o etic\u0103\u201c. Sporturile individuale, oric\u00e2t de spectaculoase, nu l-au atras niciodat\u0103. \u201eAlergi singur, te bucuri singur, pl\u00e2ngi singur\u201c.\u00a0<\/p>\n

\u00cen acei ani, interesul pentru geometrie, chimie \u0219i fizic\u0103 se \u00eempletea cu pasiunea pentru ordine \u0219i precizie. Nu \u00eei pl\u0103cea chiar toat\u0103 matematica, dar geometria \u00eel atr\u0103gea prin logica ei intern\u0103. \u201eAveam un profesor fermec\u0103tor. La chimie, ajunsesem s\u0103 am un laborator construit de mine acas\u0103, unde repetam experien\u021bele din laboratorul colegiului. \u0218i \u00eemi mai pl\u0103cea fizica, fizica pur\u0103\u201c.<\/p>\n

publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”><\/p>\n

\u00centr-o perioad\u0103 a vie\u021bii \u00een care \u00eencepea s\u0103 se descopere pe sine, a ap\u0103rut \u0219i desenul \u2013 un moment \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, dar esen\u021bial pentru ceea ce avea s\u0103 urmeze: \u201eLa un moment dat m-am trezit c\u0103 mi-ar pl\u0103cea s\u0103 desenez. Primul meu desen exist\u0103 \u0219i azi \u2013 fiica mea tr\u0103ie\u0219te la Londra \u0219i l-am donat lor. Am \u0219i dou\u0103 nepoate, care se tot amuz\u0103 de el\u201c. Lucrarea reprezenta Biserica \u201eSf\u00e2ntul Dumitru\u201c din Craiova, aflat\u0103 l\u00e2ng\u0103 Casa B\u0103niei \u2013 o construc\u021bie veche de secole, legat\u0103 de domnia lui Matei Basarab, cu propor\u021bii echilibrate \u0219i detalii br\u00e2ncovene\u0219ti.<\/p>\n

Printre cei care i-au stimulat interesul pentru desen s-a num\u0103rat profesorul Marinache, o figur\u0103 aparte \u00een peisajul colegiului. \u201eNu intra \u00een clas\u0103 \u0219i spunea \u00abdesena\u021bi oala asta cu flori\u00bb. Ne vorbea despre ordinele clasice, despre propor\u021bii \u0219i raporturi, despre felul \u00een care trebuie s\u0103 \u00een\u021belegi ce e \u00een spatele formelor. Marinache chiar f\u0103cea asta. A fost un vizionar\u201c. Influen\u021ba lui a fost semnificativ\u0103 \u00een acea perioad\u0103 de formare \u2013 o prezen\u021b\u0103 care i-a adus \u00eenclina\u021bia de a privi desenul ca pe un exerci\u021biu de luciditate, nu doar de talent.<\/p>\n

Desenul \u0219i \u0219tiin\u021bele exacte, dou\u0103 teritorii aparent opuse, au \u00eenceput atunci s\u0103 se ating\u0103 \u00een mintea lui. Din acea \u00eent\u00e2lnire \u00eentre observa\u021bie \u0219i ra\u021biune avea s\u0103 se nasc\u0103, peste ani, felul s\u0103u de a g\u00e2ndi arhitectura.<\/p>\n

\t\t\tDrumul spre Arhitectur\u0103 trece pe l\u00e2ng\u0103 Chimie \u0219i Fizic\u0103<\/p>\n

Era vara lui 1951 c\u00e2nd Romeo Belea a venit la Bucure\u0219ti pentru pasul urm\u0103tor al vie\u021bii \u2013 admiterea la facultate. Avea deja un plan \u00een minte, iar al\u0103turi de un prieten din Craiova s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103-l urmeze. \u201eEl voia s\u0103 dea la Petrol \u0219i Gaze, iar eu m-am dus s\u0103 dau la Chimie. C\u0103 asta voiam\u201c. La vremea aceea, Facultatea de Chimie se afla pe strada Polizu, iar printre elevii care se \u00eenscriau domnea o lini\u0219te stranie. Puteai, ca viitor student, s\u0103 participi la un curs preg\u0103titor de o lun\u0103, gratuit, pl\u0103tind doar cazarea. \u201eNumai c\u0103 viitorii mei colegi erau str\u00e2n\u0219i \u00eentr-o sal\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i a\u0219teptau r\u00e2ndul ca s\u0103 se \u00eenscrie. Dar nu erau veseli\u201c. Nu i-a pl\u0103cut atmosfera, a\u0219a c\u0103 a ie\u0219it dezumflat \u0219i a plecat spre Universitate, unde se \u021bineau cursurile de Fizic\u0103 Pur\u0103. \u201eAbsolut aceea\u0219i atmosfer\u0103\u201c. Dezam\u0103git, a r\u0103mas pe trotuar, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie dac\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103 sau s\u0103 mai \u00eencerce ceva.<\/p>\n

publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”><\/p>\n

Peste drum de Universitate se afla Institutul de Arhitectur\u0103 \u201eIon Mincu\u201c. \u00cen acel moment, o voce l-a strigat din dep\u0103rtare. Era Gigi, un fost coleg de liceu care terminase cu doi ani \u00eenainte \u0219i intrase la Arhitectur\u0103. \u201eM-a \u00eentrebat ce fac, i-am spus c\u0103 sunt derutat. \u00abP\u0103i tu te \u00eentrebi ce ai de f\u0103cut? Tu desenai pentru tot colegiul. Vino la Arhitectur\u0103\u00bb\u201c. Belea citise ziare sportive \u0219i \u0219tia c\u0103 Facultatea de Arhitectur\u0103 era renumit\u0103 pentru activitatea sportiv\u0103: rugby, volei, baschet. \u201eM-a dus prin curte \u0219i mi-a ar\u0103tat terenurile \u2013 unii chiar jucau volei atunci\u201c. Nu putea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103 f\u0103r\u0103 o decizie. A intrat, s-a \u00eenscris \u0219i a r\u0103mas. C\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu, mama lui a venit la Bucure\u0219ti. \u201eTu\u0219eam tot timpul \u0219i era var\u0103. Am dat examenul, dar n-am mai stat s\u0103 v\u0103d rezultatele\u201c.<\/p>\n

\t\t\t\"Romeo<\/p>\n

Romeo Belean, \u00een prima parte a carierei sale. FOTO: Wikipedia<\/p>\n

Examenul de admitere la Arhitectur\u0103 era printre cele mai dificile. Avea probe eliminatorii \u2013 desen liber \u0219i desen tehnic \u2013 pe care le st\u0103p\u00e2nea deja din perioada colegiului. \u201eTocmai asta f\u0103ceam la orele de desen\u201c. A urmat proba de matematic\u0103, sus\u021binut\u0103 \u00een amfiteatru, sub privirea unui profesor cunoscut pentru ironie \u0219i spirit juc\u0103u\u0219. \u201eMi-a dat o problem\u0103 la tabl\u0103, una de trigonometrie, \u0219i mi-a spus: \u00ab\u0218tii matematic\u0103? Unde ai f\u0103cut?\u00bb. I-am spus c\u0103 la Colegiu. \u00abL-ai avut pe M\u0103rculescu\u00bb, zice. \u00abAtunci hai s\u0103-\u021bi dau o problem\u0103 de geometrie\u00bb\u201c. Era o problem\u0103 ap\u0103rut\u0103 \u00eentr-o revist\u0103 de matematic\u0103, notorie pentru dificultate \u0219i ingeniozitate. \u201eM-am uitat la ea, n-am \u00een\u021beles nimic. Dar tabla avea o ram\u0103 lat\u0103, maronie. Ca s\u0103 nu desenez direct pe tabl\u0103, m-am tot \u00eenv\u00e2rtit. La un moment dat, profesorul s-a oprit \u00een spatele meu \u0219i a spus: \u00abE\u0219ti un caz foarte grav\u00bb. M-am uitat la el \u0219i a zis: \u00abAi rezolvat problema, dar nu-\u021bi dai seama\u00bb\u201c. Dup\u0103 aceste probe urma o verificare de cultur\u0103 general\u0103. \u201eSe d\u0103dea examen \u0219i la Constitu\u021bie. \u00ce\u021bi d\u0103dea un articol \u0219i trebuia s\u0103-l interpretezi\u201c.<\/p>\n

publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”><\/p>\n

Dup\u0103 c\u00e2teva zile, \u00eentors la Craiova, pe terenul de fotbal, l-a v\u0103zut pe Gigi apropiindu-se. \u201eA ap\u0103rut Gigi \u0219i mi-a dat vestea\u201c. Intrase la Arhitectur\u0103.<\/p>\n

\t\t\t\u0218ase ani de \u0219coal\u0103 \u0219i un examen judecat prin filtrul ideologic<\/p>\n

Toamna acelui an a adus \u00eenceputul unui drum nou. Romeo Belea se mutase \u00een Bucure\u0219ti, unde urma s\u0103 \u00eenceap\u0103 studiile la Arhitectur\u0103. Locuia \u00een c\u0103minul studen\u021besc, ora\u0219ul \u00eei p\u0103rea \u00eenc\u0103 str\u0103in, dar facultatea avea s\u0103-i devin\u0103 repede un univers complet.<\/p>\n

Anul \u00eent\u00e2i era dedicat apropierii \u00eentre colegi \u0219i deprinderii limbajului comun al profesiei. \u201eEram 80 de oameni \u00een an, \u00eentr-o sal\u0103 mare de tot, unde f\u0103ceam numai desene de arhitectur\u0103 clasic\u0103 \u2013 ordinele clasice. Un an de zile asta se f\u0103cea. \u0218i acolo, de fapt, s-au \u00eenchegat toate prieteniile ulterioare\u201c. Programul era intens. Cursurile \u00eencepeau diminea\u021ba, iar dup\u0103 pr\u00e2nz studen\u021bii se \u00eentorceau \u00een ateliere. \u201eErau cam 30 de oameni \u00eentr-un atelier, cu profesor, cu asisten\u021bi, \u0219i acolo se f\u0103ceau proiecte de niveluri diferite: \u00een anii doi \u0219i trei, ni\u0219te c\u0103su\u021be, de exemplu \u2013 \u0219i a\u0219a treceai prin foarte multe programe\u201c.<\/p>\n

Atmosfera era deopotriv\u0103 academic\u0103 \u0219i cald\u0103. Facultatea era recunoscut\u0103 pentru rigoarea ei, dar \u0219i pentru atmosfera de comunitate greu de replicat. \u201eEra o facultate recunoscut\u0103 ca foarte bun\u0103. \u0218i mai ales \u0219ansa noastr\u0103 a fost c\u0103, nu chiar \u00een totalitate, dar \u00een imensa lor majoritate, profesorii erau ni\u0219te celebrit\u0103\u021bi interbelice, care veneau \u00een hain\u0103 neagr\u0103, cu cravat\u0103, papion\u201c. Printre ace\u0219ti profesori, \u00ee\u0219i aminte\u0219te, se num\u0103rau Doicescu, Damian \u0219i Alifanti.<\/p>\n

\t\t\t\"Institutul<\/p>\n

Institutul de Arhitectur\u0103 din Bucure\u0219ti, unde Romeo Belea a studiat. FOTO: Azopan \/ L\u00e1szl\u00f3 Evellei<\/p>\n

publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”><\/p>\n

Facultatea dura ini\u021bial cinci ani, dar pe parcurs s-a extins la \u0219ase, odat\u0103 cu cre\u0219terea exigen\u021bei \u0219i a complexit\u0103\u021bii programelor. \u00cen tot acest timp, via\u021ba de la Arhitectur\u0103 a r\u0103mas o form\u0103 de micro-univers. \u201eNoi, c\u00e2nd ne \u00eent\u00e2lnim acum, la v\u00e2rsta asta, ne \u00eent\u00e2lnim din ce \u00een ce mai pu\u021bini… \u00cencepem s\u0103 r\u00e2dem, f\u0103r\u0103 s\u0103 spunem de ce. \u0218tim foarte bine, asta f\u0103ceam\u201c. Zilele se terminau t\u00e2rziu, c\u00e2nd laboran\u021bii \u00eencercau s\u0103-i conving\u0103 pe studen\u021bi s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u0219coala. \u201ePe la 22:00-22:30, f\u0103ceau tot posibilul s\u0103 ne dea afar\u0103. Noi nu mai voiam s\u0103 plec\u0103m. \u00cen curtea \u0219colii erau terenurile de sport \u0219i atmosfera aia… p\u0103i, unde s\u0103 te duci?\u201c. S\u00e2mb\u0103ta se organizau baluri \u00een incinta facult\u0103\u021bii, la care nu aveai voie s\u0103 vii cu persoane din afar\u0103 \u2013 pur \u0219i simplu te oprea portarul \u0219i nu puteai intra. Comunitatea studen\u021bilor de la Arhitectur\u0103 func\u021biona ca o familie.\u00a0<\/p>\n

Mai t\u00e2rziu, din ipostaza de profesor universitar, Romeo Belea avea s\u0103 observe cum aceast\u0103 via\u021b\u0103 de comunitate se schimb\u0103. \u201eP\u00e2n\u0103 prin anii \u201980, atmosfera asta a existat. Dup\u0103 aceea s-a pierdut, \u00een \u0219coal\u0103 era foarte frig \u0219i nu se mai putea lucra \u00een ateliere. \u00ce\u021bi \u00eenghe\u021bau m\u00e2inile\u201c.<\/p>\n

\t\t\tExamen anulat. Motivul: \u201ecosmopolitism \u00een arhitectur\u0103\u201c<\/p>\n

Romeo Belea a urmat facultatea \u00eentre 1951 \u0219i 1957, \u00eentr-o perioad\u0103 \u00een care Rom\u00e2nia traversa primii ani ai comunismului. Pe l\u00e2ng\u0103 atmosfera prietenoas\u0103 din \u0219coal\u0103, lumea se transforma radical. \u201eDe\u0219i \u00een \u0219coal\u0103 erau \u0219i propagandi\u0219ti, presiune ideologic\u0103 n-am sim\u021bit atunci. Din cauza acestei autoclaustr\u0103ri, noi nu \u0219tiam ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 afar\u0103. Eram la curent, ne duceam la cantin\u0103, pe drum auzeam tot felul de lucruri, dar nu tr\u0103iam real chestia asta\u201c.<\/p>\n

publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”><\/p>\n

La finalul facult\u0103\u021bii, \u00een momentul sus\u021binerii diplomei \u2013 echivalentul licen\u021bei de ast\u0103zi \u2013, ideologia avea \u00eens\u0103 s\u0103-\u0219i fac\u0103 sim\u021bit\u0103 prezen\u021ba: \u201eMi-am dat diploma, ca toat\u0103 seria mea, \u0219i am aflat c\u0103 nu pot sus\u021bine lucrarea\u201c. Motiva\u021bia oficial\u0103: \u201ecosmopolitism \u00een arhitectur\u0103\u201c. Al\u021bi opt colegi se aflau \u00een aceea\u0219i situa\u021bie. \u201eM-am dus la rector. Sim\u021beam o greutate, c\u0103 alesesem s\u0103 fac o facultate extraordinar de scump\u0103 \u2013 \u0219i \u00een ziua de ast\u0103zi ea e cea mai scump\u0103. Chiar dac\u0103 eram to\u021bi bursieri ai statului, sculele de desen costau \u0219i cost\u0103 foarte mult. L-am rugat s\u0103-mi dea ceva scris, de ce am fost respins, ca p\u0103rin\u021bii mei s\u0103 vad\u0103 c\u0103 n-a fost din cauza mea\u201c.\u00a0<\/p>\n

Pe urm\u0103, decanul, \u201eomul cu politica\u201c, l-a chemat \u00een biroul s\u0103u, spun\u00e2ndu-i c\u0103 situa\u021bia urmeaz\u0103 s\u0103 fie analizat\u0103 cu lupa. De altfel, restul profesorilor nu se implicau \u00een asemenea chestiuni. \u201eL-am \u00eentrebat c\u00e2nd o s\u0103 d\u0103m din nou diploma \u0219i mi-a spus: \u00ab\u00cent\u00e2i s\u0103 stabilim dac\u0103 a fost un demers politic. Sau a fost o neghiobie din asta tinereasc\u0103\u00bb\u201c. Pe moment, i s-a oferit o solu\u021bie temporar\u0103: o repartizare \u00eentr-un alt ora\u0219, p\u00e2n\u0103 la clarificarea cazului. \u201eZice decanul: \u00abTotu\u0219i, trebuie s\u0103 te repartiz\u0103m undeva. Sunt foarte mul\u021bi arhitec\u021bi care n-au avut de g\u00e2nd niciodat\u0103 s\u0103-\u0219i dea diploma, deci po\u021bi s\u0103 te duci s\u0103 lucrezi lini\u0219tit\u00bb\u201c. \u00cen Bucure\u0219ti nu putea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, a\u0219a c\u0103 a ales Constan\u021ba, ora\u0219ul unde locuia bunica lui. A fost repartizat la Institutul de Proiectare \u0219i a lucrat un an la Sala de Sport din ora\u0219 \u2013 o construc\u021bie modest\u0103, dar solid\u0103, ridicat\u0103 \u00een 1958, c\u00e2nd sportul devenea parte a discursului despre \u201eOmul Nou\u201c al societ\u0103\u021bii socialiste.<\/p>\n

publicitate”); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”><\/p>\n

Cel din urm\u0103 a fost cel dint\u00e2i<\/p>\n

\u00cen toamna urm\u0103toare s-a \u00eentors la Bucure\u0219ti, ini\u021bial doar ca spectator. \u201eVoiam s\u0103 v\u0103d celebrele Interna\u021bionale de atletism. C\u00e2nd s-au terminat, am trecut pe la decan \u0219i mi-a spus: \u00abAnun\u021b\u0103-i pe to\u021bi colegii t\u0103i c\u0103 pute\u021bi s\u0103 \u00eencepe\u021bi s\u0103 lucra\u021bi de azi la diplom\u0103\u00bb\u201c. De data aceasta, fiecare student \u0219i-a g\u0103sit o sal\u0103 separat\u0103, \u00een care s\u0103 poat\u0103 lucra singur. \u201eAm dat diploma \u0219i eram foarte fericit c\u0103, dac\u0103 a\u0219a de repede se luase hot\u0103r\u00e2rea s\u0103 ne lase \u00een pace, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu eram acuzat de interpretare politic\u0103\u201c.<\/p>\n

Momentul prezent\u0103rii finale a fost \u00eens\u0103 nea\u0219teptat. Colegii lui l-au rugat s\u0103 intre ultimul \u00een sal\u0103, pentru c\u0103 avea cele mai multe plan\u0219e. \u201eC\u00e2nd am intrat, am \u00eenghe\u021bat. Nu erau profesorii no\u0219tri. Erau to\u021bi fo\u0219ti profesori de la Arhitectur\u0103, doi mini\u0219tri \u2013 B\u0103descu (Construc\u0163ii) \u0219i Macovei (Cultur\u0103) \u2013, am\u00e2ndoi fo\u0219ti comuni\u0219ti ilegali\u0219ti\u201c. Lucrarea de diplom\u0103, intitulat\u0103 \u201eCentrul de Antrenamente \u0219i Cantonamente Preolimpice\u201c, era amplasat\u0103 pe o peninsul\u0103 din Her\u0103str\u0103u. \u00cen fa\u021ba comisiei, Romeo Belea \u0219i-a prezentat calm ideea. Nu respectase compozi\u021bia rigid\u0103 impus\u0103 de modelul sovietic, ci propusese o organizare liber\u0103 a spa\u021biului, justificat\u0103 prin prezen\u021ba unui stejar secular, declarat monument al naturii. \u201eDin acest motiv, lucrurile nu puteau fi aliniate\u201c.<\/p>\n

Unul dintre mini\u0219tri, Pompiliu Macovei \u2013 pictor \u0219i fost demnitar comunist \u2013, a r\u0103mas ne\u00eencrez\u0103tor \u0219i l-a \u00eentrebat de mai multe ori unde se afl\u0103 arborele. Belea i-a r\u0103spuns c\u0103 poate verifica planurile Bucure\u0219tiului: \u201eE desenat acolo\u201c. Dup\u0103 un schimb de \u00eentreb\u0103ri \u0219i explica\u021bii, comisia l-a abordat cu un ton mai relaxat. Unul dintre membri l-a \u00eentrebat unde fusese repartizat.\u00a0<\/p>\n

\u201e- La Constan\u021ba.<\/p>\n

– \u0218i \u021bii neap\u0103rat s\u0103 te \u00eentorci?<\/p>\n

– Nu.<\/p>\n

– P\u0103i, uite, e\u0219ti singurul care a luat 10 \u0219i o s\u0103 te aducem \u00een Bucure\u0219ti.\u00a0<\/p>\n

– Dar nu am buletin de Capital\u0103.\u00a0<\/p>\n

– Ne ocup\u0103m noi de tot. \u0218i peste doi-trei ani, c\u00e2nd \u00ee\u021bi faci stagiul, te aducem \u00een \u0219coal\u0103\u201c.<\/p>\n

Romeo Belea a plecat din comisie cu nota maxim\u0103 \u0219i cu sentimentul unei repara\u021bii. Dup\u0103 at\u00e2ta a\u0219teptare, primise confirmarea c\u0103 totul se \u00eencheiase. La scurt timp, Nicolae B\u0103descu, ministrul Construc\u021biilor, i-a transmis s\u0103 lase s\u0103 treac\u0103 c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u0219i apoi s\u0103 cear\u0103 o audien\u021b\u0103 la el \u2013 \u201eca s\u0103 vedem cum facem mai departe\u201c. Pentru t\u00e2n\u0103rul arhitect, era primul pas \u00eentr-o carier\u0103 care abia \u00eencepea s\u0103 se contureze.<\/p>\n

\t\t\t\u201eTu nu ai fost f\u0103cut pentru t\u00e2rguri \u0219i expozi\u021bii. Tu e\u0219ti f\u0103cut pentru c\u0103r\u0103mid\u0103 \u0219i beton\u201c<\/p>\n

Dup\u0103 sus\u021binerea diplomei, \u00een 1958, Romeo Belea se afla \u00een fa\u021ba primei r\u0103scruci profesionale. \u00centr-o diminea\u021b\u0103, rectorul \u2013 fost rugbyst celebru, un om cu o prezen\u021b\u0103 impun\u0103toare, dup\u0103 cum \u00eel descrie \u2013 l-a chemat la el. \u201eCe-ai de g\u00e2nd s\u0103 faci?\u201c, l-a \u00eentrebat. Belea i-a spus c\u0103 a\u0219tepta s\u0103 mearg\u0103 la ministrul B\u0103descu, a\u0219a cum i se spusese. \u201eLas\u0103\u201c, i-a r\u0103spuns rectorul. Era \u0219eful atelierului de proiectare pentru t\u00e2rguri \u0219i expozi\u021bii din cadrul Camerei de Comer\u021b, un desenator cu o precizie tehnic\u0103 rar\u0103 \u0219i o experien\u021b\u0103 solid\u0103. \u201eNu vrei s\u0103 vii s\u0103 lucrezi la mine?\u201c. A acceptat imediat.\u00a0<\/p>\n

Atmosfera de acolo era relaxat\u0103, plin\u0103 de efervescen\u021b\u0103. \u201eTo\u021bi erau arhitec\u021bi de la noi din \u0219coal\u0103, pe doi dintre ei \u00eei avusesem \u0219i asisten\u021bi. N-aveam program, salariul era bun \u2013 erau bani, nu glum\u0103, fa\u021b\u0103 de ce primeai ca stagiar \u00een anul I\u201c. Era pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd sim\u021bea independen\u021ba unei vie\u021bi proprii, dup\u0103 anii limita\u021bi ai studen\u021biei. \u201e\u021ain minte c\u0103 prima chestie e c\u0103 mi-am ales croitorul la care s\u0103 m\u0103 duc. Aveam bani, \u0219i toat\u0103 facultatea purtasem, c\u00e2nd era mai frig, un pulover gros, gri. N-am s\u0103-l uit niciodat\u0103\u201c.<\/p>\n

\t\t\tPrima semn\u0103tur\u0103: Sala Palatului<\/p>\n

\u00centr-o zi, pe strad\u0103, s-a \u00eent\u00e2lnit cu fostul s\u0103u profesor de diplom\u0103, Ricci, care \u00eentre timp devenise directorul Institutului Proiect Bucure\u0219ti. \u201eCe faci? Am auzit c\u0103 lucrezi. \u0218i e bine?\u201c, l-a \u00eentrebat acesta. \u201eE extraordinar\u201c, i-a r\u0103spuns. Profesorul, sprijinit de zid, a b\u0103tut de c\u00e2teva ori cu tocul pantofului \u00een tencuial\u0103. \u201eTu nu ai fost f\u0103cut pentru t\u00e2rguri \u0219i expozi\u021bii. Tu e\u0219ti f\u0103cut pentru c\u0103r\u0103mid\u0103 \u0219i beton\u201c. Apoi i-a spus, scurt: \u201eTu f\u0103 ce vrei, dar oric\u00e2nd vrei, ai un loc asigurat la mine\u201c.<\/p>\n

T\u00e2n\u0103rul Belea a plecat tulburat. Toat\u0103 ziua s-a g\u00e2ndit la acea discu\u021bie. Diminea\u021ba urm\u0103toare, s-a hot\u0103r\u00e2t. A \u00eentrebat unde se afla Institutul Proiect Bucure\u0219ti \u0219i s-a dus direct acolo. I-a spus portarului c\u0103 fusese chemat de tovar\u0103\u0219ul director, apoi secretarei, care l-a introdus \u00een birou. A a\u0219teptat un timp, c\u00e2t Ricci \u00ee\u0219i termina treaba. C\u00e2nd, \u00een cele din urm\u0103, profesorul a ridicat privirea din h\u00e2rtii.\u00a0<\/p>\n

\"Primul<\/p>\n

Imaginea 1\/3:
\n Primul mare proiect al arhitectului Belea. FOTO: <\/p>\n

\u201e- Ce s-a \u00eent\u00e2mplat?<\/p>\n

– M-am g\u00e2ndit la ce mi-a\u021bi spus ieri.\u00a0<\/p>\n

– \u0218i?<\/p>\n

– Dac\u0103 se poate, vin la dumneavoastr\u0103.\u201c<\/p>\n

Ricci a z\u00e2mbit: \u201e\u00abEram convins. Diminea\u021ba, la 7:00, c\u00e2nd vin, am crezut c\u0103 te g\u0103sesc \u00een fa\u021ba u\u0219ii. E 12:00. \u021ai-a trebuit ceva timp\u00bb\u201c.<\/p>\n

L-a trimis imediat la biroul de cadre, unde a fost angajat pe loc. Apoi i-a spus: \u201eDu-te \u0219i te plimb\u0103, f\u0103 ce vrei. Dar la ora 17:00 s\u0103 fii la cel\u0103lalt sediu al Proiect Bucure\u0219ti\u201c. Belea s-a prezentat la ora stabilit\u0103, la sediul din centrul ora\u0219ului, de l\u00e2ng\u0103 Statuile Amzei. Acolo l-a g\u0103sit din nou pe Ricci, \u00een mijlocul unei munci febrile. \u201eToat\u0103 noaptea am desenat pe curat schi\u021bele pe care le f\u0103cea el pentru Sala Palatului\u201c, \u00ee\u0219i aminte\u0219te. \u00cen felul acesta, \u00eenc\u0103 din primele zile de lucru, a ajuns s\u0103 participe la un proiect major al epocii. \u201eAm \u00eenceput s\u0103 lucrez iar la Sala Palatului. \u0218i un an de zile, c\u00e2t au durat \u2013 \u0219i proiectarea, \u0219i execu\u021bia \u2013, am f\u0103cut parte din colectivul acela\u201c.<\/p>\n

\"Sala<\/p>\n

Imaginea 1\/2:
\n Sala Palatului \u00een anii \u201960, la inaugurare. FOTO: OAR Bucure\u0219ti<\/p>\n

\"Sala
\n \"Cl\u0103direa<\/p>\n

Ricci venea diminea\u021ba la \u0219apte \u0219i pleca la pr\u00e2nz, dup\u0103 ce semna actele administrative. Restul echipei r\u0103m\u00e2nea s\u0103 continue lucrul. Fiecare dintre speciali\u0219ti \u2013 ingineri, structuri\u0219ti, instalatori \u2013 \u00ee\u0219i adusese c\u00e2te un t\u00e2n\u0103r colaborator, un ucenic. \u201eNoi eram to\u021bi de aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103, am r\u0103mas nedesp\u0103r\u021bi\u021bi de atunci. P\u00e2n\u0103 acum dou\u0103 luni, c\u00e2nd a murit ultimul dintre ei. Mai exist eu\u201c. Construirea S\u0103lii Palatului (1959-1960) a durat exact un an \u2013 termen fixat pentru a coincide cu un congres al partidului. \u201eSe lucra foarte repede, pentru c\u0103 sala trebuia s\u0103 fie gata. Iar noi porneam de la un parc, c\u0103 asta era: \u00een curtea Palatului Regal\u201c.<\/p>\n

Pentru Belea, proiectul a fost mai pu\u021bin o dovad\u0103 de libertate creativ\u0103 \u0219i mai mult o perioad\u0103 de \u00eenv\u0103\u021bare sub presiune. Dup\u0103 finalizarea lucr\u0103rii, s-a \u00eentors la Institutul Proiect Bucure\u0219ti, cu un parcurs neobi\u0219nuit pentru un arhitect aflat la \u00eenceput de drum: lucrase deja \u00eentr-un \u0219antier de stat de mari dimensiuni.<\/p>\n

\t\t\tCum s-a construit via\u021ba studen\u021beasc\u0103<\/p>\n

Dup\u0103 finalizarea S\u0103lii Palatului, Ricci l-a chemat din nou la el. Era, pentru Belea, o perioad\u0103 \u00een care \u0219antierele mari se succedau unul dup\u0103 altul, iar arhitec\u021bii tineri \u00eenv\u0103\u021bau din mers. \u201eUite, sunt dou\u0103 ansambluri mari de c\u0103mine \u0219i cantine de f\u0103cut. F\u0103-le tu\u201c. A fost prima lucrare pe care a coordonat-o aproape singur. \u0218i-a format o mic\u0103 echip\u0103 din doi fo\u0219ti studen\u021bi mai tineri, \u201ecare \u00eemi pl\u0103ceau mie foarte mult\u201c, \u0219i \u00eempreun\u0103 au \u00eenceput lucrul la cele dou\u0103 ansambluri studen\u021be\u0219ti de la Groz\u0103ve\u0219ti \u0219i Sem\u0103n\u0103toarea, fiecare cu c\u00e2te 2.000 de locuri.<\/p>\n

Construc\u021biile au fost ridicate \u00eentr-un timp-record \u2013 aproximativ \u0219ase luni, \u00eentre aprilie \u0219i octombrie 1961 \u2013, \u00eentr-un moment \u00een care Bucure\u0219tiul era \u00eentr-o continu\u0103 extindere. Amplasamentele au fost alese pe malul D\u00e2mbovi\u021bei, \u00een apropierea marilor centre universitare, pentru a limita demol\u0103rile \u0219i pentru a crea un nucleu coerent al vie\u021bii studen\u021be\u0219ti. Terenul de la Groz\u0103ve\u0219ti, mai \u00eengust, a impus o solu\u021bie compact\u0103, cu volume ordonate, \u00een timp ce cel de la Sem\u0103n\u0103toarea, mai larg, a permis o compozi\u021bie mai aerisit\u0103, integrat\u0103 \u00een peisajul industrial al zonei. <\/p>\n

\t\t\t\"O<\/p>\n

O parte din c\u0103minele studen\u021be\u0219ti din Groz\u0103ve\u0219ti. FOTO: Revista Arhitectura<\/p>\n

Presiunea termenelor \u0219i lipsa de resurse au dictat solu\u021bia arhitectural\u0103: cl\u0103diri cu parter \u0219i cinci etaje, f\u0103r\u0103 ascensoare, concepute astfel \u00eenc\u00e2t construc\u021bia s\u0103 poat\u0103 avansa simultan pe mai multe fronturi. \u201eProblema era dac\u0103 fac camerele de dou\u0103 paturi sau de trei paturi\u201c, \u00ee\u0219i aminte\u0219te Belea. \u201eP\u00e2n\u0103 la urm\u0103, unul l-am f\u0103cut cu dou\u0103, unul cu trei\u201c.<\/p>\n

\u00cen proiectare, s-a g\u00e2ndit inevitabil la anii de studen\u021bie. \u201eEu aveam ideile mele despre cum trebuie s\u0103 faci o chestie, ca s\u0103 po\u021bi s\u0103 \u0219i \u00eenve\u021bi\u201c. \u00cen primul an locuise \u00een c\u0103min, \u00eentr-o camer\u0103 mic\u0103, cu \u00eenc\u0103 cinci colegi. Apoi \u00ee\u0219i g\u0103sise o chirie modest\u0103, cu baie proprie. \u00ce\u0219i amintea senza\u021bia de aglomera\u021bie, de zgomot constant, \u0219i a vrut s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o form\u0103 care s\u0103 echilibreze nevoia de intimitate cu cea de apartenen\u021b\u0103. Pentru a \u00een\u021belege mai bine modelele occidentale, a cerut sprijinul unui inginer din Ministerul \u00cenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului, fost pivot al echipei na\u021bionale de baschet. \u201eMi-a spus: \u00abStai s\u0103-\u021bi dau s\u0103 cite\u0219ti ni\u0219te studii americane\u00bb. La americani, ca la englezi, cel pu\u021bin anul I e\u0219ti obligat s\u0103 stai \u00een c\u0103min, chiar dac\u0103 tu cu p\u0103rin\u021bii t\u0103i sta\u021bi vizavi de universitate. Ideea era foarte bun\u0103: s\u0103 te integrezi v\u00e2rstei tale\u201c.<\/p>\n

Dincolo de camere, cea mai mare preocupare a lui a fost cantina. \u201eM\u00e2ncasem la cantin\u0103 \u0219ase ani. \u0218i voiam s\u0103 fac o altfel de cantin\u0103\u201c. \u00cen locul separ\u0103rilor clasice dintre sala de mese \u0219i buc\u0103t\u0103rie, a imaginat un spa\u021biu deschis, \u00een care studen\u021bii puteau vedea cum se g\u0103te\u0219te. \u201eTo\u021bi studen\u021bii vedeau cum g\u0103tesc buc\u0103tarii, lucru care psihologic e foarte bun \u2013 era important ca totul s\u0103 fie vizibil, s\u0103 existe \u00eencredere \u00een cei care lucrau acolo\u201c. A fost printre primele cantine din \u021bar\u0103 cu un sistem de autoservire complet, dotat cu band\u0103 rulant\u0103 pentru vase. \u201e\u00ce\u021bi luai tava, m\u00e2ncai, \u0219i la final o puneai pe o band\u0103 rulant\u0103, care o ducea \u00een sp\u0103l\u0103torul de vesel\u0103\u201c. \u00cen acela\u0219i timp, spa\u021biul era conceput s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 luminos \u0219i aerisit, cu tavan fonoabsorbant \u0219i ventila\u021bie modern\u0103 \u2013 detalii rare pentru o cl\u0103dire studen\u021beasc\u0103 \u00een anii \u201960.<\/p>\n

\t\t\t\"C\u0103minele<\/p>\n

C\u0103minele din Groz\u0103ve\u0219ti, construite \u00een jum\u0103tate de an, la \u00eenceputul anilor ’60. FOTO: Arhitectura<\/p>\n

C\u0103minele \u0219i cantinele din Groz\u0103ve\u0219ti au fost terminate \u00een termenul impus, iar arhitectura lor func\u021bional\u0103, lipsit\u0103 de ornament, a fost privit\u0103 ca un exemplu de eficien\u021b\u0103. \u201eA fost considerat\u0103 o g\u0103selni\u021b\u0103\u201c, spune acum Belea, z\u00e2mbind. \u201ePe urm\u0103, nu \u0219tiu de ce, una din ele au transformat-o \u00eentr-o facultate\u201c.<\/p>\n

\t\t\t
\n Povestea arhitectului care a proiectat \u201eBlocul Creion\u201c din Constan\u021ba. \u201eS\u0103 pui un bloc la doi-trei metri de altul mi se pare inacceptabil\u201c<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Proiectul a r\u0103mas \u00eens\u0103 unul dintre reperele \u00eenceputului s\u0103u de carier\u0103 \u2013 o lucrare \u00een care se vedea, pentru prima dat\u0103, amestecul dintre memoria personal\u0103 a studentului \u0219i rigoarea arhitectului care \u00eenv\u0103\u021ba s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 la scar\u0103 urban\u0103.<\/p>\n

\t\t\tTeatrul Na\u021bional aprobat de Dej, respins de Ceau\u0219escu<\/p>\n

C\u00e2nd s-a \u00eencheiat lucrul la Sala Palatului, Romeo Belea s-a \u00eentors la Institutul Proiect Bucure\u0219ti. A mers direct la Ricci, arhitectul care \u00eei oferise primele proiecte importante. \u201e\u00abCe-mi da\u021bi s\u0103 fac?\u00bb\u201c, l-a \u00eentrebat. R\u0103spunsul a venit pe un ton nea\u0219teptat: \u201e\u00abNu pot s\u0103-\u021bi dau nimic, te-a cerut Maicu\u00bb\u201c. Horia Maicu, arhitectul-\u0219ef al Capitalei, primise de la Gheorghe Gheorghiu-Dej sarcina de a coordona proiectul noului Teatru Na\u021bional. Nu era proiectant propriu-zis, dar conducea echipa care urma s\u0103-l realizeze. \u201eAvea deja un colectiv format din doi arhitec\u021bi interbelici, printre care Nicolae Cucu, un nume mare. M-am dus acolo \u0219i am \u00eenceput s\u0103 lucr\u0103m\u201c.<\/p>\n

Lucrul la noul teatru \u2013 ridicat pe actualul Bulevard Nicolae B\u0103lcescu, vizavi de ceea ce avea s\u0103 fie Hotelul Intercontinental, proiectat tot de Belea (\u00een 1961) \u2013 a \u00eenceput \u00eentr-o perioad\u0103 de reconfigurare ideologic\u0103, c\u00e2nd regimul comunist c\u0103uta s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 simbolurile vechiului centru. Maicu \u0219i Cucu aveau birourile \u00een cl\u0103direa din Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii, unde Belea lucrase odinioar\u0103, \u00een noaptea aceea decisiv\u0103 la Sala Palatului.<\/p>\n

\t\t\t\"Teatrul<\/p>\n

Teatrul Na\u021bional din Bucure\u0219ti, \u00een perioada construc\u021biei. FOTO: Revista Arhitectura<\/p>\n

Dup\u0103 c\u00e2teva luni, Nicolae Cucu a fost deturnat spre un alt proiect \u2013 Mausoleul din Parcul Carol \u2013 iar Belea a fost chemat din nou de Ricci. \u201e\u00abRomic\u0103, te mu\u021bi definitiv acolo, o s\u0103 fii \u0219ef de proiect complex la Teatru\u00bb\u201c. Arhitectul avea atunci doar 29 de ani. \u201eCum s\u0103 fiu \u0219ef de proiect complex la Teatru, c\u00e2nd acolo sunt profesori de-ai mei?\u201c, a \u00eentrebat. \u201eEi te-au cerut. Au spus: s\u0103-l punem pe Belea \u0219ef de proiect complex\u201c. De aici \u00eencepea greul. S-a apucat s\u0103-\u0219i formeze propriul colectiv, cu fo\u0219ti studen\u021bi, tineri f\u0103r\u0103 experien\u021b\u0103 practic\u0103. \u201eNici nu \u0219tiau s\u0103 coteze (n.r. \u2013 s\u0103 marcheze dimensiunile pe planurile de arhitectur\u0103), dar \u00eemi pl\u0103ceau \u0219i aveau intui\u021bie\u201c. Pe m\u0103sur\u0103 ce proiectul prindea contur, Cucu se retr\u0103gea treptat, iar Maicu r\u0103m\u00e2nea singurul sprijin direct. \u201eC\u00e2nd aveam ceva de f\u0103cut, mergeam \u0219i \u00eei ar\u0103tam. La un moment dat, a zis: \u00abR\u0103m\u00e2nem la solu\u021bia ta \u0219i pe aia o facem\u00bb\u201c.<\/p>\n

Proiectarea unui teatru na\u021bional venea cu mize uria\u0219e. Rom\u00e2nia avea nevoie de o scen\u0103 modern\u0103, func\u021bional\u0103, care s\u0103 poat\u0103 g\u0103zdui orice tip de spectacol. Studiile f\u0103cute de colectivul lui Belea au fost confruntate cu arhitec\u021bi din Statele Unite, Germania \u0219i Austria, iar propunerile rom\u00e2ne\u0219ti au fost considerate \u201evalabile \u0219i originale\u201c din punct de vedere tehnic. Sala mare urma s\u0103 aib\u0103 aproape 1.000 de locuri, o scen\u0103 de 32 pe 24 de metri \u0219i o acustic\u0103 modern\u0103. Holurile, foaierele \u0219i sc\u0103rile elicoidale erau g\u00e2ndite ca o suit\u0103 fluid\u0103 de spa\u021bii, cu lumini ample \u0219i pere\u021bi preg\u0103ti\u021bi pentru fresce. De\u0219i lucr\u0103rile avansau, contextul politic impunea o direc\u021bie clar\u0103: arhitectura socialist\u0103, dup\u0103 model sovietic. \u201eDoamne fere\u0219te! N-am f\u0103cut niciodat\u0103 arhitectur\u0103 din aia\u201c. A mizat pe alt\u0103 surs\u0103 de inspira\u021bie \u2013 m\u0103n\u0103stirile pictate din nordul Moldovei. \u201eAm plecat de la ideea zidurilor mari, compacte, cu o strea\u0219in\u0103 ampl\u0103 care s\u0103 protejeze suprafa\u021ba decorat\u0103\u201c.<\/p>\n

\t\t\t\"Sala<\/p>\n

Sala Mare a TNB are \u00een prezent 940 de locuri. FOTO: <\/p>\n

Proiectul a fost prezentat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, prim-secretar al Partidului Muncitoresc Rom\u00e2n, \u00eentr-o \u00eent\u00e2lnire memorabil\u0103. \u00cen sal\u0103 se aflau \u0219i Ion Gheorghe Maurer, pre\u0219edinte al Consiliului de Mini\u0219tri, \u0219i Emil Bodn\u0103ra\u0219, vicepre\u0219edinte al Consiliului de Mini\u0219tri. \u201e\u00cen ma\u0219in\u0103, Maicu mi-a spus c\u0103 prezentarea o s-o fac eu. M-am g\u00e2ndit c\u0103 dac\u0103 iese prost, el o s\u0103 zic\u0103: \u00abE un t\u00e2n\u0103r, ce \u0219tie un t\u00e2n\u0103r?\u00bb\u201c. \u00cen fa\u021ba celor trei, Romeo Belea a explicat planurile. Dup\u0103 c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri, Dej s-a \u00eentors spre ceilal\u021bi \u0219i a spus: \u201eMie \u00eemi place foarte mult\u201c. Maurer a completat: \u201eS\u0103-l fac\u0103 exact a\u0219a, dar repede\u201c. Proiectul a fost aprobat pe loc.<\/p>\n

\t\t\tCeau\u0219escu: \u201e\u00cemi pare r\u0103u c\u0103 n-a ars tot teatrul\u201c<\/p>\n

Dup\u0103 moartea lui Dej, lucrurile s-au schimbat. Ceau\u0219escu, care detesta cl\u0103dirile asociate predecesorului s\u0103u, a privit Teatrul Na\u021bional cu suspiciune. \u201eNu putea s\u0103-l suporte, pentru c\u0103 era ctitoria altuia\u201c. C\u00e2nd a venit prima oar\u0103 pe \u0219antier, construc\u021bia era deja ridicat\u0103, f\u0103r\u0103 finisaje. Nu s-a ar\u0103tat interesat. Apoi, un incendiu a distrus Sala Mare. \u201eA venit Ceau\u0219escu cu un grup \u00eentreg. C\u00e2nd am vrut s\u0103-l duc \u00een sal\u0103, a zis: \u00abCe s\u0103 v\u0103d acolo?\u00bb\u201c. Belea b\u0103nuie\u0219te c\u0103 focul n-a fost un accident, dar nu-l acuz\u0103 direct. \u201eS-a uitat \u0219i a zis: \u00ab\u00cemi pare r\u0103u c\u0103 a ars. Dar \u00eemi pare r\u0103u c\u0103 n-a ars tot teatrul\u00bb\u201c.\u00a0<\/p>\n

\t\t\t\"TNB,<\/p>\n

TNB, v\u0103zut din lateral. FOTO: Revista Arhitectura<\/p>\n

Dup\u0103 c\u00e2teva luni, liderul comunist s-a \u00eentors \u0219i a cerut refacerea s\u0103lii. A vrut s\u0103-i m\u0103reasc\u0103 capacitatea la 1.500 de locuri, imposibil din punct de vedere acustic. \u201eI-am spus: la 950 de locuri, abia auzi \u0219oapta actorului. La 1.500, nu mai e teatru de dram\u0103, e sal\u0103 de \u0219edin\u021be\u201c. A urmat o confruntare direct\u0103. \u201e\u00cemi spunea s\u0103 fac o alt\u0103 fa\u021bad\u0103. Tot\u201c. La un moment dat, so\u021bia lui Ceau\u0219escu, cobor\u00e2nd scara monumental\u0103, ar fi spus: \u201eNicule, las\u0103-l \u00een pace, nu vezi c\u0103 nu vrea? Ce, nu g\u0103sim alt arhitect?\u201c. Atunci, Belea s-a retras.<\/p>\n

A urmat un alt episod tensionat, legat de fresca monumental\u0103 care trebuia s\u0103 decoreze fa\u021bada. \u201eZic: urmeaz\u0103 s\u0103 facem o fresc\u0103 cu istoria neamului. \u0218i fresca nu se poate face dec\u00e2t pe tencuial\u0103 umed\u0103\u201c. I-a ar\u0103tat proiectul lui Ceau\u0219escu, dar interesul liderului comunist a fost aproape nul. \u201eS-a uitat la panoul principal \u0219i nu s-a v\u0103zut acolo\u201c. Dup\u0103 acea vizit\u0103, Belea a \u00een\u021beles c\u0103 nu mai are ce face. \u201eMi-am dat seama c\u0103 fresca n-o s\u0103 se fac\u0103 niciodat\u0103\u201c. \u00cen scurt timp, a fost \u00eenl\u0103turat din proiect. Lucrarea a fost preluat\u0103 de un alt arhitect, apropiat de putere, care a modificat sala \u0219i fa\u021bada dup\u0103 cerin\u021bele politice. \u201eA b\u0103gat peste o mie de scaune \u0219i a stricat tot echilibrul. Eu n-am mai intrat niciodat\u0103 \u00een teatru c\u00e2t a fost \u00een forma aia\u201c.\u00a0<\/p>\n

\t\t\t\"Schi\u021b\u0103<\/p>\n

Schi\u021b\u0103 a uneia dintre s\u0103lile TNB. FOTO: <\/p>\n

Construc\u021bia care trebuia s\u0103 fie \u201eprima scen\u0103 a \u021b\u0103rii\u201c devenise, sub regimul Ceau\u0219escu, un simbol mutilat. Teatrul Na\u021bional fusese terminat, dar \u00een forma lui trunchiat\u0103, \u00eenstr\u0103inat\u0103 de sensul ini\u021bial. Belea s-a \u00eendep\u0103rtat, f\u0103r\u0103 resentimente, dar cu o amintire dureroas\u0103: arhitectul care i-a urmat a murit la scurt timp dup\u0103 finalizarea lucr\u0103rii. \u201eMi-a p\u0103rut r\u0103u. Fusese un om foarte bun, dar prins \u00eentre putere \u0219i profesie\u201c.\u00a0<\/p>\n

\t\t\tO a doua \u0219ans\u0103 pentru Teatrul Na\u021bional.\u00a0\u201eCum de r\u0103bda\u021bi cl\u0103direa asta mutilat\u0103?\u201c<\/p>\n

Dup\u0103 1989, Teatrul Na\u021bional intrase \u00eentr-o nou\u0103 etap\u0103. Cl\u0103direa, deformat\u0103 \u00een anii Ceau\u0219escu prin adaosuri masive \u0219i compartiment\u0103ri arbitrare, r\u0103m\u0103sese o ran\u0103 arhitectural\u0103 \u00een centrul ora\u0219ului. \u201eVremurile s-au schimbat. Director la Teatrul Na\u021bional a ajuns Caramitru, care a fost unul dintre marii no\u0219tri revolu\u021bionari\u201c, poveste\u0219te Romeo Belea. Un telefon scurt a deschis drumul restaur\u0103rii. \u201eCaramitru la telefon, bun\u0103 ziua\u201c, s-a auzit \u00een receptor. \u201eV\u0103 rog foarte mult, c\u00e2nd pute\u021bi, dar c\u00e2t mai repede, s\u0103 ne vedem\u201c. C\u00e2nd s-au \u00eent\u00e2lnit, Caramitru i-a spus direct: \u201eSpune\u021bi-mi \u0219i mie, cum de r\u0103bda\u021bi cl\u0103direa asta mutilat\u0103? \u00cencerc s\u0103 nu m\u0103 uit la ea. C\u00e2nd trec cu ma\u0219ina, \u00eentorc capul\u201c.<\/p>\n

La vremea aceea, Belea preda la Facultatea de Arhitectur\u0103 \u0219i \u00eel \u00een\u021belegea perfect. \u201eEu aveam atelierele \u00een turnul chiar de vizavi de Teatru. M-am dus la rector \u0219i i-am spus s\u0103 mi le mute spre Academie, ca s\u0103 nu mai am priveli\u0219te spre cl\u0103direa Teatrului. F\u0103ceam tot posibilul s\u0103 nu m\u0103 uit spre el\u201c.<\/p>\n

\t\t\t\"TNB<\/p>\n

TNB \u00een 1973, dup\u0103 finalizarea construc\u021biei. FOTO: Azopan \/ Klaas Eldering<\/p>\n

\u201eDac\u0103 sunte\u021bi de acord\u201c, i-a spus Caramitru, \u201eam voie s\u0103 readuc Teatrul la imaginea dumneavoastr\u0103. Accepta\u021bi s\u0103 lucra\u021bi?\u201c. \u201eDomnule Caramitru, eu accept s\u0103 lucrez, dar nu pentru c\u0103 m\u0103 ruga\u021bi dumneavoastr\u0103, ci pentru c\u0103 asta e o chestie sentimental\u0103. Dac\u0103 facem lucrurile serios, angaja\u021bi un profesor universitar, un inginer, care s\u0103 fac\u0103 o expertiz\u0103 complet\u0103. Aici s-au f\u0103cut demol\u0103ri interioare colosale\u201c. \u00cen anii \u201980, teatrul fusese modificat brutal: compartiment\u0103ri noi, trei etaje suplimentare, peste o mie de scaune ad\u0103ugate, toate pentru a ascunde turnul scenei. Belea a cerut ca expertiza s\u0103 fie realizat\u0103 independent. \u201eL-am rugat s\u0103 angajeze pe cine vrea, numai eu s\u0103 nu-l cunosc. A angajat un profesor care a f\u0103cut o expertiz\u0103 absolut complet\u0103, cu laboratoare, \u0219i care zicea c\u0103, dac\u0103 r\u0103m\u00e2ne a\u0219a, la primul seism de 6 grade cade tot\u201c.<\/p>\n

\t\t\tO cl\u0103dire a artelor vii<\/p>\n

C\u00e2nd Caramitru a primit concluziile, l-a sunat imediat. \u201eMi-a spus c\u0103 am avut dreptate \u0219i m-am dus \u0219i m-am apucat\u201c. Belea \u0219i-a mutat biroul aproape de \u0219antier, a\u0219a cum f\u0103cuse mereu \u00een lucr\u0103rile grele. \u201eMi-am luat tot colectivul \u0219i m-am mutat acolo. \u0218i i-am spus din prima: \u00abDar s\u0103 \u0219ti\u021bi c\u0103 eu modific tot ce n-am putut s\u0103 fac la primul\u00bb\u201c. De data aceasta, \u0219i-a permis s\u0103 corecteze detalii vechi \u0219i s\u0103 adauge o nou\u0103 filozofie a spa\u021biului. \u201eCa spectator de teatru, m-am sim\u021bit \u00eentotdeauna inconfortabil s\u0103 ajung la ora 19.00 \u0219i s\u0103 nu pot intra \u00een cl\u0103dire. S\u0103 stau cu u\u0219a \u00eenchis\u0103 \u0219i la \u0219apte f\u0103r\u0103 zece s\u0103 ne lase buluc \u00een\u0103untru. De ce s\u0103 stai afar\u0103, c\u00e2nd po\u021bi s\u0103 stai \u00een foaier?\u201c.<\/p>\n

\t\t\t\"Schi\u021b\u0103<\/p>\n

Schi\u021b\u0103 a uneia dintre s\u0103lile TNB. FOTO: <\/p>\n

A transformat vechiul hol central \u00eentr-un spa\u021biu deschis publicului, \u00een care arta \u0219i via\u021ba cotidian\u0103 se \u00eent\u00e2lnesc. \u201e\u00cen corpul acela mare, unde trebuiau s\u0103 fie frescele, am pus trei fresce formidabile, f\u0103cute de trei grupuri de arti\u0219ti remarcabili. Ideea era ca spectatorul, c\u00e2nd iese din sal\u0103, s\u0103 nu dea peste un bar cu sucuri \u0219i ciocol\u0103\u021bele, ci peste art\u0103. Emo\u021bia piesei s\u0103 fie continuat\u0103 de emo\u021bia vizual\u0103\u201c. Belea a extins aceast\u0103 idee la toate foaierele. \u201eAm hot\u0103r\u00e2t ca absolut toate s\u0103 con\u021bin\u0103 o expozi\u021bie permanent\u0103 a unui mare pictor rom\u00e2n. \u0218i a\u0219a e acum, \u00een orice foaier intri, vezi lucr\u0103ri de M\u0103rgineanu \u0219i al\u021bii la fel de importan\u021bi. \u00cen plus, am prev\u0103zut restaurante, baruri, un restaurant pe copertin\u0103\u201c. Teatrul trebuia s\u0103 fie viu, deschis \u00eentre 9:00 \u0219i 23:00, nu doar un loc pentru spectacole. \u201ePo\u021bi s\u0103 vii cu dou\u0103 ore \u00eenainte, s\u0103 m\u0103n\u00e2nci, s\u0103 stai la o cafea, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een multe teatre din lume\u201c.<\/p>\n

Colaborarea cu Ion Caramitru a fost constant\u0103. \u201eI-am spus c\u0103 a\u0219 vrea \u00een fiecare diminea\u021b\u0103 s\u0103 ne z\u0103rim. El venea la 10:00, avea de semnat h\u00e2rtii, dar \u00eent\u00e2i \u00eemi d\u0103dea telefon mie. Eu \u00eei spuneam ce am de g\u00e2nd s\u0103 fac. Pentru c\u0103, s\u0103 ai dou\u0103 restaurante \u00eentr-un teatru, expozi\u021bii de art\u0103, sute de lucr\u0103ri de care r\u0103spunzi, nu e ceva obi\u0219nuit pentru un director. \u0218i am vrut s\u0103 fiu convins c\u0103 le va putea exploata\u201c.<\/p>\n

\t\t\t\"Schi\u021b\u0103<\/p>\n

Schi\u021b\u0103 a uneia dintre s\u0103lile TNB. FOTO: <\/p>\n

\u00centre timp, Belea a descoperit c\u0103 arta teatral\u0103 evoluase la r\u00e2ndul ei, nu doar cl\u0103direa. \u201e\u00cen anii \u00een care eu nu m\u0103 mai ocupasem de teatru, se schimbaser\u0103 foarte multe \u00een tehnica scenografic\u0103. Nu se mai f\u0103ceau decoruri de zece metri \u00een\u0103l\u021bime, ci mai mici. A\u0219a c\u0103 am transformat depozitele \u00een s\u0103li\u201c. F\u0103r\u0103 s\u0103 adauge un metru p\u0103trat nou, Teatrul Na\u021bional a ajuns s\u0103 aib\u0103 \u0219apte s\u0103li de spectacol. Anii de dup\u0103 comunism au adus \u00een sf\u00e2r\u0219it libertatea de a construi f\u0103r\u0103 cenzur\u0103 ideologic\u0103. Ceau\u0219escu murise de mult, iar Ion Caramitru a devenit partenerul unei reconstruc\u021bii care a redat Teatrului Na\u021bional respira\u021bia pierdut\u0103.<\/p>\n

\t\t\tIntercontinental:\u00a0Un proiect desenat \u00eentre Bucure\u0219ti \u0219i New York<\/p>\n

Proiectul Hotelului Intercontinental (1967) s-a n\u0103scut dintr-o nevoie de coeren\u021b\u0103 urban\u0103 \u0219i echilibru vizual \u00eentre noul Teatru Na\u021bional \u0219i pia\u021ba care \u00eel \u00eenconjura. C\u00e2nd Romeo Belea lucra la schi\u021bele teatrului, partea din spate a cl\u0103dirii \u2013 o zon\u0103 dezordonat\u0103, cu str\u0103du\u021be \u00eenguste \u2013 urma s\u0103 fie vizibil\u0103 din Bulevardul Nicolae B\u0103lcescu. \u201eTrebuia s\u0103 g\u0103sesc o solu\u021bie care s\u0103 ascund\u0103 partea din spate. M-am g\u00e2ndit la o bar\u0103 care s\u0103 o mascheze \u0219i la un accent \u2013 Sala Mare. Dar compozi\u021bia nu era echilibrat\u0103, pentru c\u0103 greutatea S\u0103lii Mari domina totul. A\u0219a c\u0103, de la \u00eenceput, i-am spus lui Maicu: \u00een col\u021bul de la Bati\u0219tei cu bulevardul trebuie s\u0103 ridic\u0103m un turn. Numai c\u0103 nu \u0219tiam ce fel de turn \u2013 nu putea fi de locuin\u021be, trebuia s\u0103 fie ori hotel, ori birouri\u201c.\u00a0<\/p>\n

\t\t\t\"Hotelul<\/p>\n

Hotelul Intercontinental, \u00een timpul construc\u021biei. FOTO: Azopan \/ Gy\u00f6rgy Emil T\u00f3th <\/p>\n

Birouri nu se construiau atunci, iar ideea unui hotel a prins contur abia dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani, c\u00e2nd \u00een Bucure\u0219ti au ap\u0103rut reprezentan\u021bii companiei americane Intercontinental Hotels Corporation. Era primul lan\u021b occidental care c\u0103uta un amplasament \u00eentr-o \u021bar\u0103 comunist\u0103. Horia Maicu, arhitectul-\u0219ef al Capitalei, i-a condus pe investitori prin ora\u0219, propun\u00e2ndu-le un teren \u00een Pia\u021ba Unirii. Nu le-a pl\u0103cut. \u201eAtunci i-am spus: \u00abDomnule profesor, nu voiam aici o construc\u021bie \u00eenalt\u0103, ca s\u0103 echilibreze turnul scenei?\u00bb\u201c. Investitorii au revenit \u0219i au aprobat amplasamentul. Ministerul Turismului a preluat ini\u021biativa, iar Maicu i-a cerut lui Belea s\u0103 fac\u0103 primele plan\u0219e de studiu. \u201eAm \u00eenceput s\u0103 schi\u021bez, s\u0103 caut formele potrivite. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd lucrez la un proiect pe care nu l-am mai studiat, \u00eent\u00e2i citesc \u0219i m\u0103 documentez\u201c.\u00a0<\/p>\n

Belea a consultat caietul de sarcini al companiei Intercontinental, care impunea acelea\u0219i standarde \u00een toate hotelurile lan\u021bului \u2013 de la amenajarea camerelor p\u00e2n\u0103 la modul de func\u021bionare a serviciilor. \u201eIdeea era ca un client s\u0103 se simt\u0103 peste tot la fel, s\u0103 reg\u0103seasc\u0103 acelea\u0219i detalii, acela\u0219i confort, oriunde s-ar afla\u201c. A fost o perioad\u0103 intens\u0103 de documentare. \u201eAm recitit \u00abMoarte pe Nil\u00bb, de Agatha Christie, pentru c\u0103 acolo e descris un hotel construit chiar l\u00e2ng\u0103 piramide, \u00een care am \u0219i stat o dat\u0103, invitat de ni\u0219te egipteni care voiau s\u0103 le proiectez unul. De acolo nu mai ie\u0219i cu s\u0103pt\u0103m\u00e2nile: magazine, restaurante, totul \u00een acela\u0219i loc\u201c.\u00a0<\/p>\n

\t\t\t\"La<\/p>\n

La finalizare, Intercontinentalul era una dintre cele mai \u00eenalte cl\u0103diri ale Capitalei. FOTO: Azopan<\/p>\n

Primele propuneri au fost bine primite de partenerii americani, cu o singur\u0103 observa\u021bie: camerele aveau balcoane, un detaliu neobi\u0219nuit pentru un hotel de afaceri. \u201eMi-au spus c\u0103 \u00een regulamentele lor interne, accesul \u00een balcon trebuie cur\u0103\u021bat de o persoan\u0103 separat\u0103 de cea care se ocup\u0103 de camer\u0103, ceea ce le complica organizarea. Dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 au zis: \u00abNe place foarte mult. Accept\u0103m \u0219i balconul\u00bb\u201c.<\/p>\n

Planul hotelului, \u00een form\u0103 de trifoi, cu trei aripi curbe dispuse \u00een jurul unui nucleu central, era atipic pentru acea perioad\u0103, dar eficient din punct de vedere structural. Fiecare nivel avea 26 de camere cu vedere panoramic\u0103 asupra ora\u0219ului.<\/p>\n

\t\t\tDoar o formalitate: planurile, de la zero<\/p>\n

C\u00e2nd proiectul a ajuns \u00een faza final\u0103, Ministerul Turismului l-a trimis pe Belea la New York, pentru avizare. \u201eM-am dus acolo cu directorul Centrului de Turism al Rom\u00e2niei. \u00cen sal\u0103 era \u0219i pre\u0219edintele companiei Intercontinental, care era totodat\u0103 vicepre\u0219edinte al PanAm (n.r. \u2013 compania aviatic\u0103 american\u0103). Eu am prezentat proiectul. La sf\u00e2r\u0219it a zis: \u00abS\u0103 v\u0103 spun \u0219i p\u0103rerea mea\u00bb. \u0218i m-a f\u0103cut praf\u201c. Americanii i-au explicat c\u0103 anumite spa\u021bii \u2013 barurile \u0219i restaurantele \u2013 trebuiau repozi\u021bionate pentru o func\u021bionare mai eficient\u0103. I-au oferit dou\u0103 op\u021biuni: s\u0103 refac\u0103 planurile acolo sau s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een \u021bar\u0103. \u201eM\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 n-am cum, pentru c\u0103 viza era doar de ie\u0219ire \u0219i \u00eentoarcere. Dar directorul Centrului de Turism a venit la mine \u0219i mi-a spus la ureche: \u00abDisear\u0103 ave\u021bi viza pentru dou\u0103 luni\u00bb\u201c. A r\u0103mas la New York trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. \u201eAm lucrat cu ei zi de zi, \u00een birourile lor de la etajele \u00eenalte. Americanii sunt de o camaraderie instantanee. La pr\u00e2nz ie\u0219eam \u00een grupuri, dar la ora 5.00 nu te mai cuno\u0219tea nimeni. Fiecare pleca acas\u0103\u201c. La final, proiectul a fost aprobat. \u201eMi-au spus: \u00abM\u00e2ine e avizarea. Dar e numai o formalitate, am v\u0103zut proiectul\u00bb\u201c.\u00a0<\/p>\n

\t\t\t\"Hotelul<\/p>\n

Hotelul a fost g\u00e2ndit special \u00een jurul cl\u0103dirii TNB. FOTO: <\/p>\n

C\u00e2nd s-a \u00eentors \u00een \u021bar\u0103, Belea i-a cerut lui Ricci, mentorul s\u0103u de la Institutul Proiect Bucure\u0219ti, s\u0103-l elibereze de pe \u0219antierul hotelului, pentru a se concentra pe Teatrul Na\u021bional. \u201eI-am spus c\u0103-l las pe Dinu Hariton, c\u0103 lucrasem cu el la Sala Palatului. Era un tip bun. \u0218i Ricci a zis: \u00abBine, pe el \u00eel punem\u00bb. El a devenit \u0219ef de proiect, eu am ie\u0219it complet\u201c. C\u00e2nd construc\u021bia s-a apropiat de final, Belea a constatat c\u0103 autorii oficiali ai proiectului fuseser\u0103 schimba\u021bi. \u201eC\u00e2nd au ap\u0103rut semn\u0103turile la toate lucr\u0103rile, noi nu mai eram. Nici eu, nici Ricci, nici Maicu. Era doar Hariton \u0219i \u00eenc\u0103 doi dintre colaboratorii lui\u201c.<\/p>\n

Inaugurarea Hotelului Intercontinental a avut loc \u00een 1971, f\u0103r\u0103 ca Belea, Maicu sau Ricci s\u0103 fie invita\u021bi. \u201eN-am \u0219tiut. Ricci m-a chemat \u0219i m-a \u00eentrebat: \u00abAi fost la inaugurare?\u00bb. Zic: \u00abCe inaugurare?\u00bb. Zice: \u00abLa Inter. \u0218tii c\u0103 nici eu n-am fost invitat? Nici Maicu. N-a fost dec\u00e2t Dinu Hariton, singur\u00bb. I-am spus: \u00abDomnule profesor, caractere \u0219i caractere. De unde puteam s\u0103 \u0219tiu?\u00bb\u201c. Ani mai t\u00e2rziu, studiile de istorie a arhitecturii contemporane au restabilit lucrurile. \u201eAm zis c\u0103 nu e corect s\u0103 fiu notat doar eu, ca autor. A trebuit pus \u0219i Dinu Hariton, c\u0103 \u0219i el, o bucat\u0103 de timp, a supravegheat \u0219antierul\u201c.\u00a0<\/p>\n

\t\t\t\"Interiorul<\/p>\n

Interiorul Intercontinentalului \u00een perioada comunist\u0103. FOTO: Azopan<\/p>\n

Ridicat la intersec\u021bia dintre Bulevardul Nicolae B\u0103lcescu \u0219i strada Bati\u0219tei, hotelul de 24 de etaje \u0219i 88 de metri \u00een\u0103l\u021bime a devenit una dintre dominantele moderne ale Bucure\u0219tiului. Construit integral de echipe rom\u00e2ne\u0219ti \u00een trei ani, cu o structur\u0103 calculat\u0103 pentru cutremure de gradul 8 \u0219i 414 camere, Intercontinentalul r\u0103m\u00e2ne una dintre cele mai reprezentative cl\u0103diri ale modernismului rom\u00e2nesc \u2013 un punct de echilibru \u00eentre rigoare, inova\u021bie \u0219i timp.<\/p>\n

\t\t\tOra\u0219 nou, ora\u0219 vechi\u00a0<\/p>\n

Acum, la 93 de ani, Romeo Belea \u00ee\u0219i aminte\u0219te cu o claritate uimitoare fiecare cl\u0103dire la care a lucrat \u2013 le-a v\u0103zut ridic\u00e2ndu-se din plan\u0219et\u0103, schimb\u00e2ndu-\u0219i forma \u00een timp \u0219i \u00eemb\u0103tr\u00e2nind odat\u0103 cu ora\u0219ul. \u201eLa Teatru, totul e mai recent, l-am \u00eencheiat complet acum doi ani\u201c. Cu Hotelul Intercontinental, rela\u021bia s-a estompat: \u201eNu mai am nicio leg\u0103tur\u0103, pentru c\u0103 a devenit privat. Noua conducere m-a invitat o dat\u0103. Eram la Teatru c\u00e2nd m-a sunat Caramitru \u2013 c\u0103 m\u0103 c\u0103uta directorul de la Intercontinental. M-am dus, am b\u0103ut o cafea \u0219i i-am spus povestea cl\u0103dirii, c\u0103 nu o \u0219tia. Mi-a zis c\u0103, dac\u0103 va fi nevoie, o s\u0103 apeleze la mine\u201c. De atunci, spune arhitectul, hotelul s-a schimbat, dar nu \u00een bine. Are o privire cump\u0103tat\u0103 asupra transform\u0103rilor din jur. \u201eLa investi\u021biile private, oamenii sunt mai pruden\u021bi acum. Se g\u00e2ndesc de dou\u0103 ori \u00eenainte s\u0103 bage bani, \u0219i pe bun\u0103 dreptate. Fiecare a \u00eenv\u0103\u021bat c\u00e2t de scump e entuziasmul\u201c.\u00a0<\/p>\n

\t\t\t\"Sala<\/p>\n

Sala Palatului, finalizat\u0103 \u00een 1960. FOTO: <\/p>\n

Despre Bucure\u0219tiul de azi, Romeo Belea vorbe\u0219te cu o u\u0219oar\u0103 dezam\u0103gire, ca despre un loc pe care l-a cunoscut altfel. \u201eOra\u0219ul nu e lini\u0219tit. Dup\u0103 p\u0103rerea mea, nu e pe drumul cel bun\u201c. \u00ce\u0219i alege cu grij\u0103 cuvintele, ca \u0219i cum ar desena o linie pe o plan\u0219et\u0103 veche. \u201eSunt, desigur, lucruri admirabile, dar izolate. F\u0103cute punctual, nu \u00een ansamblu\u201c. C\u00e2nd e \u00eentrebat ce ar schimba, z\u00e2mbe\u0219te pu\u021bin, ca un om care a auzit \u00eentrebarea de prea multe ori. \u201eAsta e cu totul alt\u0103 discu\u021bie\u201c. Apoi, dup\u0103 o t\u0103cere scurt\u0103: \u201e\u00cen Bucure\u0219ti nu mai e nimic de schimbat punctual. Trebuie schimbat totul. Cu cap, de la \u00eenceput\u201c.<\/p>\n

Vorbe\u0219te apoi despre ora\u0219ul care i-a r\u0103mas \u00een minte, cel de la mijlocul anilor \u201960. \u201eC\u00e2nd fiica mea avea 5 ani, locuiam \u00een blocul Patria. Seara coboram cu c\u0103ruciorul \u0219i ne plimbam pe Magheru. Erau lumin\u0103, cafenele mici, oameni care se opreau, vorbeau, se jucau cu Oana. Acum n-a\u0219 mai \u00eendr\u0103zni s\u0103 ies. Lumea trece prin tine\u201c. \u00cen timpul pandemiei, a revenit la acel Bucure\u0219ti, dar pe h\u00e2rtie. \u201eM-am apucat s\u0103 desenez ora\u0219ul. M\u0103 g\u00e2ndeam la pie\u021be, la forme, la sensuri. De exemplu, Pie\u021bei Victoriei \u00eei spunem pia\u021b\u0103, dar unde e pia\u021ba? E doar o intersec\u021bie. Ai Guvernul, ai un muzeu, dar cl\u0103dirile nu comunic\u0103 \u00eentre ele. Pia\u021ba Revolu\u021biei? A devenit un mare parcaj. At\u00e2t\u201c. A\u0219a s-a n\u0103scut un nou exerci\u021biu de reflec\u021bie, o \u00eencercare de a reimagina Bucure\u0219tiul. \u201ePia\u021ba Victoriei ar putea fi un nod de circula\u021bie g\u00e2ndit arhitectural, nu doar rutier. \u00centr-una dintre variantele mele, am propus acolo o Coloan\u0103 a lui Traian \u2013 ceva care s\u0103 exprime vizual de unde venim. Iar parcajele de la suprafa\u021b\u0103 ar trebui cobor\u00e2te \u00een subteran\u201c.\u00a0<\/p>\n

\t\t\t\"Fotografie<\/p>\n

Fotografie din timpul construc\u021biilor S\u0103lii Palatului. FOTO: Azopan<\/p>\n

Romeo Belea \u00ee\u0219i aminte\u0219te c\u0103 proiectase deja, cu decenii \u00een urm\u0103, un astfel de model integrat. \u201eAm f\u0103cut parcajul subteran de o mie de locuri, care are acces direct \u00een foaierele Teatrului \u0219i ale Intercontinentalului. Nu am vrut parc\u0103ri la suprafa\u021b\u0103. Tot ce era \u00een fa\u021ba Teatrului era verde, un parc. Acum, un col\u021b care trebuia s\u0103 fie spa\u021biu verde a devenit din nou parcare\u201c.\u00a0<\/p>\n

Venerabilul arhitect se opre\u0219te pentru o clip\u0103, iar privirea \u00eei alunec\u0103 spre fereastr\u0103. \u201eSunt multe lucruri de spus despre ora\u0219ul \u0103sta. Dar toate trebuie redemonstrate. Trebuie s\u0103 ar\u0103\u021bi din nou de ce e important ceea ce a fost g\u00e2ndit odat\u0103. E un subiect aparte\u201c.\u00a0<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Romeo Belea, arhitectul Teatrului Na\u021bional \u0219i al Hotelului Intercontinental, poveste\u0219te pentru \u201eWeekend Adev\u0103rul\u201c cum s-au construit cl\u0103dirile-simbol ale…\n","protected":false},"author":2,"featured_media":160296,"comment_status":"","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[10],"tags":[12635,32,33,518,16647,31,36,37,27,46598,230,34,35,25,41,40,38,39,41489,26,46599,28,29,30],"class_list":{"0":"post-160295","1":"post","2":"type-post","3":"status-publish","4":"format-standard","5":"has-post-thumbnail","7":"category-romania","8":"tag-arhitectura","9":"tag-breaking-news","10":"tag-breakingnews","11":"tag-bucuresti","12":"tag-ceausescu","13":"tag-cele-mai-populare-subiecte","14":"tag-featured-news","15":"tag-featurednews","16":"tag-headlines","17":"tag-intercontinental","18":"tag-interviu","19":"tag-latest-news","20":"tag-latestnews","21":"tag-news","22":"tag-ro","23":"tag-romana","24":"tag-romania","25":"tag-romanian","26":"tag-sala-palatului","27":"tag-stiri","28":"tag-teatrul-national","29":"tag-titluri","30":"tag-top-stories","31":"tag-topstories"},"share_on_mastodon":{"url":"https:\/\/pubeurope.com\/@ro\/116427097961910462","error":""},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/160295","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=160295"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/160295\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/160296"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=160295"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=160295"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=160295"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}