![\"\"](\"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-content\/uploads\/2026\/06\/1780315809_605_image.jpeg\")
\u00a0 Lansarea romanului Solenoid la standul Humanitas de la Gaudeamus, 21 noiembrie 2015. FOTO: Radu Sandovici<\/p>\nPentru Mircea la 70 de ani<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ne-am cunoscut la scurt\u0103 vreme dup\u0103 na\u0219terea Editurii Humanitas, c\u00e2nd i-am scris lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu o scrisoare prin care \u00eel invitam s\u0103 republice la Humanitas volumul ap\u0103rut la Cartea Rom\u00e2neasc\u0103 \u00een 1989 sub titlul Visul. Lectura lui, imediat dup\u0103 apari\u021bie, m\u0103 fascinase. Cu ocazia s\u0103rb\u0103toririi a 20 de ani de la apari\u021bia Visului \u00een forma lui necenzurat\u0103 (\u00een 1993), cu titlul Nostalgia, Mircea C\u0103rt\u0103rescu a evocat scena g\u0103sirii scrisorii mele \u00een cutia po\u0219tal\u0103 a blocului. A comparat propor\u021biile surprizei pe care i-o provocase scrisoarea cu apari\u021bia unui OZN\u2026 Dar iat\u0103 povestea \u00eent\u00e2lnirii noastre povestit\u0103 de Mircea \u00eensu\u0219i \u00een volumul Creionul de t\u00e2mpl\u0103rie:<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Era \u00een 1992, st\u0103team \u00een Colentina la etajul opt al unui bloc pe care \u00eenc\u0103-l mai v\u0103d \u00een co\u015fmaruri, nu aveam telefon \u015fi singura mea leg\u0103tur\u0103 cu lumea era cutia de scrisori. Coboram \u015fi de cinci ori pe zi ca s\u0103 v\u0103d dac\u0103 nu mi-a mai scris cineva. Nu-mi scria, fire\u015fte, nimeni, niciodat\u0103, g\u0103seam \u00een cutie doar chitan\u021be pentru plata luminii \u015fi a c\u0103ldurii. De aceea m-a surprins foarte tare s\u0103 primesc, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103, o scrisoare \u00eentr-un plic lung, elegant, cu sigla recent \u00eenfiin\u021batei Edituri Humanitas. Am deschis-o urc\u00e2nd sc\u0103rile \u015fi am citit-o \u00een lumina tulbure a luminatoarelor dintre etaje. \u00cen cuvinte ceremonioase, Gabriel Liiceanu, pe care nu-l \u00eent\u00e2lnisem niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, m\u0103 ruga \u201es\u0103-i fac onoarea\u201c s\u0103 public Visul, cum se numea Nostalgia \u00een edi\u021bia ei mutilat\u0103, la editura pe care o conducea, \u015fi m\u0103 invita s\u0103-i fac o vizit\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2na urm\u0103toare.
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Weekendul a trecut greu, \u015fi luni eram \u00een biroul s\u0103u de la Casa Presei. Pentru mine, cel obi\u015fnuit cu sordidele apartamente \u00een care tr\u0103isem toat\u0103 via\u021ba, spa\u021biul acela sobru \u015fi \u00eenc\u0103rcat de c\u0103r\u021bi mi s-a p\u0103rut una dintre \u00eenc\u0103perile hexagonale ale bibliotecii Babel. Era intimidant \u015fi pu\u021bin st\u00e2njenitor, nu prea \u00een\u021belegeam ce c\u0103utam acolo. Nu-mi amintesc \u00eent\u00e2lnirea de-atunci, \u015ftiu doar c\u0103 directorul editurii mi-a spus: \u201eV-am ruga s\u0103 publica\u021bi de-acum la noi tot ce ave\u021bi s\u0103 mai scrie\u021bi: dac\u0103 noi vom fi Gallimard, dumneavoastr\u0103 ve\u021bi fi Camus!\u201c
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Nu mi-am permis s\u0103 z\u00e2mbesc, dar am z\u00e2mbit \u00een sinea mea: autorul Ciumei nu era deloc printre favori\u021bii mei. Am \u00een\u021beles \u00eens\u0103 sensul frazei. Mai t\u00e2rziu, Liiceanu avea s\u0103-\u015fi aduc\u0103 foarte des aminte de acea prim\u0103 \u00eent\u00e2lnire a noastr\u0103: \u201eM\u0103 uitam la tine, ar\u0103tai ca un adolescent care s-ar fi tuns singur, cu hainele st\u00e2nd pe tine aiurea, dar vorbeai ca din carte: \u00eentr-un sfert de or\u0103 mi-ai spus nu doar ce c\u0103r\u021bi vei scrie \u00een urm\u0103torii zece ani, dar \u015fi datele public\u0103rii lor, \u015fi culmea e c\u0103 tot programul \u0103sta nebunesc, pe care mi-l expuneai atunci calm, cu voce egal\u0103, s-a realizat punct cu punct: mi-ai predat apoi fiecare carte exact \u00een anul \u015fi-n luna \u00een care le-ai planificat atunci. Te priveam \u015fi m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 ori e\u015fti pu\u021bin\u2026 c\u0103zut din lun\u0103, ori profet, ori naiba \u015ftie ce era cu tine\u2026\u201c
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0(\u2026) Acest cec \u00een alb pe care mi l-a dat Humanitas, timp de 26 de ani, ca s\u0103-mi fac toate nebuniile a fost una dintre marile \u015fanse ale vie\u021bii mele. Fiecare scriitor t\u00e2n\u0103r \u015fi promi\u021b\u0103tor ar trebui s\u0103 aib\u0103 \u015fansa asta. Timp de mai bine de un sfert de veac nu-mi amintesc nici o umbr\u0103 \u00eentre noi, nici o suspiciune, ba chiar nici o negociere: am acceptat \u00eentotdeauna condi\u021biile pe care ei mi le-au propus, iar eu n-am pus niciodat\u0103 vreo condi\u021bie \u00een afar\u0103 de publicarea c\u0103r\u021bilor mele a\u015fa cum le d\u0103deam, p\u00e2n\u0103 la ultima virgul\u0103, pereat mundus.<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Alt eveniment editorial care mi-a r\u0103mas \u00een minte ca unicat din lunga mea istorie editorial\u0103 cu Mircea C\u0103rt\u0103rescu a fost lansarea pe care am f\u0103cut-o pe 21 noiembrie 2015 la Gaudeamus, \u00eempreun\u0103 cu Lidia Bodea \u0219i autorul, \u00een rotonda de la Romexpo, la romanul pe care continui s\u0103-l consider v\u00e2rful crea\u021biei sale: Solenoid. Pe treptele pe care se cobora, imediat dup\u0103\u00a0intrare, \u00een incinta T\u00e2rgului st\u0103teau \u00eenghesuite sute de persoane \u0219i locul c\u0103p\u0103tase aspectul unui amfiteatru clasic. Alte sute st\u0103teau \u00een picioare \u00een fa\u021ba \u0219i \u00een jurul standului \u00een care siluetele lansatorilor, privite de sus, p\u0103reau minuscule. Balcoanele de la etajul I, dispuse deasupra standului Humanitas, formau un imens semicerc, ticsit de asemenea cu ciorchini de spectatori. Cred c\u0103 aceea a fost cea mai impresionant\u0103 lansare de carte care s-a petrecut vreodat\u0103 la un T\u00e2rg din Rom\u00e2nia.<\/p>\n
\u00a0 Lansarea romanului Solenoid la standul Humanitas de la Gaudeamus, 21 noiembrie 2015. FOTO: Radu Sandovici<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mi-a r\u0103mas \u00een memoria afectiv\u0103 \u2013 \u0219i am pomenit-o la lansare \u2013 extraordinara emo\u021bie care m-a cuprins pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eenaintam \u00een lectura acestei c\u0103r\u021bi-maraton. De la un capitol la altul cre\u0219tea \u00een mine certitudinea c\u0103 m\u0103 aflu \u00een fa\u021ba unui eveniment al literaturii universale.
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0S-a p\u0103strat \u00een arhiva editurii cuv\u00e2ntul pe care l-am rostit atunci. Ne\u0219tiind cum s\u0103 \u00eencep, i-am cerut permisiunea lui Mircea s\u0103 citesc r\u00e2ndurile pe care i le scrisesem dup\u0103 lectura celor 838 de pagini ale printului f\u0103cut \u00een editur\u0103 c\u0103r\u0163ii sale:<\/p>\n
Drag\u0103 Mircea,
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 E luni seara. Am \u00eencheiat Solenoid acum o\u00a0or\u0103. Am citit, \u00een fiecare sear\u0103, \u00een opt calupuri de c\u00e2te o sut\u0103 de pagini. Din cauza lor, am rupt de fapt leg\u0103tura cu lumea \u00een aceste zile. Care e cuv\u00e2ntul potrivit pentru starea \u00een care m\u0103 aflu? R\u0103v\u0103\u0219it? Devastat? Ecor\u0219at? Crucificat pe tatuajul t\u0103u? Obligat s\u0103 ascult, strig\u00e2ndu-mi-se \u00een ureche, teribilul t\u0103u adev\u0103r pe care-l \u0219tiam, dar pe care nimeni nu-l formulase niciodat\u0103 \u00een felul \u0103sta. Primul g\u00e2nd, c\u00e2nd am terminat, a fost s\u0103-mi scriu pe cartea de vizit\u0103:
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Eu am citit Solenoid
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 C\u0103ci \u00een fapt despre asta e vorba. Despre un eveniment care \u00ee\u021bi taie via\u021ba \u00een dou\u0103. Cine va citi cartea ta va \u00eenceta s\u0103 fie un cititor de r\u00e2nd, a\u0219a cum \u00eencetezi s\u0103 mai fii un cititor (\u0219i un om de r\u00e2nd) dup\u0103 ce cite\u0219ti Homer, Critica ra\u021biunii pure sau Fiin\u021b\u0103 \u0219i timp. Acum o jum\u0103tate de or\u0103, mi-a fost adus \u0219i volumul proasp\u0103t ap\u0103rut. Am avut certitudinea, privindu-l, c\u0103 \u021bin \u00een m\u00e2n\u0103 cea mai de seam\u0103 isprav\u0103 a acestor 25 de ani Humanitas. \u0218i c\u0103 am asistat, contemporan cu autorul \u0219i m\u00e2ndru-implicat \u00eentruc\u00e2tva \u00een povestea vie\u021bii lui, la na\u0219terea uneia dintre c\u0103r\u021bile mari ale lumii. Am fost \u00een Arcadia lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu pe c\u00e2nd creatorul ei o \u00eentemeia. Nu e pu\u021bin acest lucru. Mi-am amintit de scrisoarea pe care \u021bi-am trimis-o \u00een urm\u0103 cu peste dou\u0103 decenii, o reveren\u021b\u0103 solemn\u0103 pe care o f\u0103ceam \u00een fa\u021ba celui care erai \u0219i a celui ce urma s\u0103 devii. Am \u0219tiut de-atunci c\u0103 a\u0219a se va \u00eent\u00e2mpla, c\u0103 vei fi Alesul.
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Al doilea g\u00e2nd care m-a \u00eenso\u021bit pe parcursul lecturii este c\u0103 nimic din ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een aceast\u0103 carte, cartea c\u0103ut\u0103rii unei imposibile m\u00e2ntuiri, nu poate fi reluat \u00een cuvinte, nu poate fi comentat, a\u0219a cum nu poate fi comentat\u0103 muzica. Cum s\u0103 comentezi un urlet literar modelat dumnezeie\u0219te? Dac\u0103 am fi autentici la \u201elansare\u201d, ar trebui s\u0103 ap\u0103rem \u00een fa\u021ba publicului \u0219i s\u0103 \u021binem un moment de reculegere. Mi-e de pe-acum groaz\u0103 de cuvintele pe care am s\u0103 le rostesc, de t\u0103lm\u0103cirile pe care am s\u0103 le propun ale g\u00e2ndului t\u0103u, pierz\u00e2ndu-m\u0103 printre bietele mele cuvinte. Doamne, mi-am zis, c\u00e2t poate scoate un om din pu\u021bina lui via\u021b\u0103!
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Un ultim popas. Mi-ai confirmat vechea mea idee c\u0103 \u00een intimul c\u00e2torva, al celor care url\u0103 la frontierele existen\u021bei, se exprim\u0103 intimul nostru incapabil s\u0103 g\u0103seasc\u0103 forma adecvat\u0103 a rostirii. Cineva trebuie s\u0103 evadeze pe vertical\u0103 pentru toat\u0103 lumea. Ai fost mandatat tu, singurul dintre noi care are creierul \u00een form\u0103 de fluture. \u0218i tu ai f\u0103cut-o decisiv \u00een cartea asta. Ai f\u0103cut-o despuindu-te \u00een fa\u021ba noastr\u0103 ca Virgil, din romanul t\u0103u, sau ca Ispas, portarul \u0219colii, \u00een fa\u021ba turmei disperate de picheti\u0219ti.
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Singurul lucru pe care \u021bi-l repro\u0219ez este c\u0103 \u00ee\u021bi la\u0219i cititorul devastat. Nu speran\u021ba ne-o iei (c\u0103ci mul\u021bi nici n-o avem), ci iluzia: dreptul de a ne min\u021bi zilnic \u00een lini\u0219te, de-a ne inventa jocuri de oameni mari ca s\u0103 dribl\u0103m existen\u021ba \u0219i s\u0103 nu \u00eennebunim de fric\u0103.
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Te \u00eembr\u0103\u021bisez pur \u0219i simplu, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 c\u00e2t\u0103 vreme de-acum \u00eenainte, sim\u021bind \u00eentre umeri pumnalul paginilor tale, nu voi mai \u00eendr\u0103zni s\u0103 pun cuvinte laolalt\u0103.<\/p>\n
Gabriel
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 PS \u2013 N\u0103ucitoare: capitolele 25, 26, 37, 43, 45. \u0218i altele.<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Desigur, con\u0219tient c\u0103 admira\u021bia cap\u0103t\u0103 uneori la mine propor\u021biile unui viciu, b\u0103nuiesc c\u0103 nu pu\u021bini dintre cei de fa\u021b\u0103, citindu-le scrisoarea, m\u0103 vor socoti exaltat. Pe bun\u0103 dreptate: \u201ef\u0103cusem un salt\u201d \u00een afara mea. \u0218i dovada c\u0103 a\u0219a se \u00eent\u00e2mplase a fost, \u0219ase s\u0103pt\u0103m\u00e2ni mai t\u00e2rziu, \u00eenceputul cronicii pe care Liviu Cangeopol o f\u0103cea Solenoidului \u00een Contributors: \u00a0<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 C\u00e2nd am dat cu ochii de uluitoarele declara\u021bii exprimate de Gabriel Liiceanu la adresa Solenoidului cu ocazia lans\u0103rii volumului, mi-am zis: \u201easist\u0103m fie la o cotitur\u0103 a literaturii rom\u00e2ne, care p\u00e2n\u0103 acum n-a produs mare lucru pe scena universal\u0103, fie la una a marketing-ului autohton, total inexistent \u00een linia canonului occidental.\u201d Oricum ai da-o, oricum ai suci-o, o premier\u0103 absolut\u0103. Obiectivitatea mea, c\u00e2t ar fi fost \u00een acel moment, s-a topit \u00een neant, zguduit\u0103 de un verdict mai \u00eendr\u0103zne\u021b ca altul. \u201eVa trebui s\u0103-mi imprim pe cartea de vizit\u0103 calitatea de cititor a Solenoidului\u201d, se lamenta cu m\u00e2ndrie distinsul filozof (\u021bine\u021bi cont, omul care l-a disecat, tradus \u0219i editat pe Heidegger!). \u201eUn eveniment care \u00ee\u021bi taie via\u021ba \u00een dou\u0103\u201c (la 73 de ani, e o prejudecat\u0103 mai mult dec\u00e2t metaforic\u0103!). \u00a0\u201e\u021ain \u00een m\u00e2n\u0103 cea mai de seam\u0103 isprav\u0103 a acestor 25 de ani Humanitas\u201d \u2013 flutur\u00e2nd ditamai c\u0103r\u021boiul de 838 de pagini plus coper\u021bi. Doar cine nu \u0219tie ce opere impozante a publicat Humanitas \u00een ultimul p\u0103trar nu se va cruci! S\u0103-\u0219i fi aruncat Gabriel Liiceanu pe fereastr\u0103 prestigiul c\u00e2\u0219tigat cu at\u00e2ta sudoare doar pentru un profit de h\u00e2rtie tipografic\u0103? S\u0103 avem de-a face cu o naiv\u0103 sinceritate dublat\u0103 de entuziasmul unui editor ajuns la apusul carierei m\u0103cinat de \u00eendoiala impresiei c\u0103 ar fi contribuit major la \u00een\u0103l\u021barea literaturii locale? Un exces de modestie? Un atac cerebral? Din toate c\u00e2te pu\u021bin?<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u0218i iat\u0103 apoi cum se \u00eencheia cronica lui Cangeopol:<\/p>\n
\u201eSolenoid este o catedral\u0103 s\u0103pat\u0103 \u00een inima p\u0103m\u00e2ntului, \u00een catacombele c\u0103reia te pierzi cu gura c\u0103scat\u0103 de uimire, reg\u0103sind \u00een ele toate obiectele pierdute de la facerea lumii. Niciodat\u0103 rom\u00e2nii nu vor mai avea \u0219ansa unui asemenea autor. (\u2026)\u00a0Cohorte de critici neinspira\u021bi, editori ne\u00eendr\u0103zne\u021bi, cititori \u00een derut\u0103 ar trebui s\u0103-\u0219i cear\u0103 scuze lor \u00een\u0219ile: nu pentru c\u0103 n-au avut viziunea celui care urma s\u0103 vie, ci pentru c\u0103 l-au v\u0103zut \u00eenainte de vreme, \u00een poten\u021bialul fals al miilor de rateuri de p\u00e2n\u0103 la el. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, literatorii rom\u00e2ni au, de acum \u00eencolo, \u00een jurul cui s\u0103-\u0219i articuleze ierarhiile. Toate acestea le-a reu\u0219it o singur\u0103 carte.\u201d (Liviu Cangeopol \u2013 Na\u015fterea literaturii \u2013 4 ianuarie 2016, contributors.ro)<\/p>\n
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ei bine, n-am sim\u021bit niciodat\u0103 nevoia s\u0103 revin asupra judec\u0103\u021bii mele de-atunci. Dac\u0103 scrisoarea mea din 1992\u00a0\u2013 C\u0103rt\u0103rescu avea atunci 33 de ani \u2013 trimitea la un gest fondator, lansarea din 2015 marca un sfert de secol din istoria rela\u021biei noastre.
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Nu m-am \u00eendoit nici o clip\u0103, dup\u0103 lectura Solenoidului, c\u0103 am avut \u0219ansa s\u0103 m\u0103 nasc \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care ap\u0103ruse una dintre c\u0103r\u021bile mari ale lumii. Ce fel de carte e? Cum de avusesem atunci \u00eendr\u0103zneala s\u0103 spun toate astea? De fapt, C\u0103rt\u0103rescu \u00eensu\u0219i, \u00een felul lui, o f\u0103cuse \u00een carte. La un moment dat se \u00eentreab\u0103: c\u00e2te feluri de romane exist\u0103 pe lume?\u00a0 Ce fel de literatur\u0103 s-a scris \u00een istoria lumii? \u0218i r\u0103spunde: dou\u0103 feluri de c\u0103r\u021bi, dac\u0103 avem \u00een vedere c\u0103r\u021bile importante ale istoriei civiliza\u021biei occidentale: unele sunt scrise de virtuozi care, asemeni celor mai mari pictori ai lumii, \u0219tiu s\u0103 deseneze pe ziduri \u2013 u\u0219i. Sunt u\u0219i minunate care te induc \u00een eroare. U\u0219i \u201ep\u0103c\u0103licioase\u201d, pictate \u00een tehnica trompe-l\u2019\u0153il, care creeaz\u0103 iluzia de tridimensional \u0219i care, \u00een clipa \u00een care te \u00eendrep\u021bi spre ele ca s\u0103 le deschizi, dai de perete. Sunt u\u0219i splendid pictate, dar nefunc\u021bionale, care se deschid \u00a0c\u0103tre nic\u0103ieri.
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dar exist\u0103 c\u0103r\u021bi \u2013 \u0219i aici Kafka este exemplul c\u0103rt\u0103rescian preferat \u2013 care sunt \u00een stare (chiar dac\u0103 picteaz\u0103 u\u0219i tridimensionale \u00een aer) ca \u00een clipa \u00een care te apropii de ele \u0219i ape\u0219i pe clan\u021b\u0103, s\u0103 se deschid\u0103. Ei bine, c\u0103r\u021bile de genul acesta sunt c\u0103r\u021bi-strig\u0103t, c\u0103r\u021bi care te oblig\u0103 ca \u00een clipa \u00een care le-ai citit s\u0103 nu mai fii acela\u0219i \u0219i s\u0103 fii obligat s\u0103 r\u0103spunzi la \u00eentrebarea: tu unde te situezi \u00een raport cu strig\u0103tul meu? E\u0219ti \u00eenl\u0103untrul lui? Sau el nu te prive\u0219te pur \u0219i simplu? C\u0103r\u021bile astea, care te fac s\u0103 \u021bipi sau s\u0103 strigi \u201eajutor!\u201d, sunt pu\u021bine pe lume. Or cartea lui C\u0103rt\u0103rescu e o carte de acest fel.
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dar ce date are ea ca s\u0103 fie de acest fel? A\u0219 spune \u00een primul r\u00e2nd c\u0103 autorul nu e din lumea noastr\u0103, c\u0103 nu e normal. Nu prea seam\u0103n\u0103 cu nici unul dintre noi. \u0218i de ce nu e normal? Pentru c\u0103 a ajuns s\u0103 vad\u0103, s\u0103 simt\u0103 \u0219i s\u0103 spun\u0103 lumea altfel dec\u00e2t majoritatea contemporanilor s\u0103i sau dec\u00e2t cei care l-au precedat. El face parte dintre acei pu\u021bini care, sim\u021bind enorm, descoper\u0103 monstruosul, oric\u00e2t de bine ar \u0219ti acesta s\u0103 se piteasc\u0103, acoperit de sunetul \u201echimvalelor r\u0103sun\u0103toare\u201d, \u00een faldurile vie\u021bii. Altfel spus, autorul Solenoidului este o fiin\u021b\u0103 uman\u0103 c\u0103reia carcasa de ap\u0103rare \u00eei lipse\u0219te. \u0218i atunci, spre deosebire de cei mai mul\u021bi dintre noi care avem, \u00een m\u0103suri diferite, mecanismele de a ne ap\u0103ra de ceea ce tragedianul acela numea dein\u00f3taton \u2013 \u201etot ce e mai cumplit pe lume\u201d, \u201esuprema groz\u0103vie a lumii\u201d \u2013, el are toate mecanismele de a-l recepta.
\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De a recepta ce, mai exact? Ce este acest super-cumplit pe care-l scandeaz\u0103 corul din Antigona?Nici mai mult, nici mai pu\u021bin dec\u00e2t condi\u021bia uman\u0103. Ei \u0219i? Ce, oare nu s-ar putea spune c\u0103 suntem to\u021bi p\u0103rta\u0219i la condi\u021bia uman\u0103? Sigur c\u0103 suntem, dar nu o recept\u0103m. Nu ne d\u0103m seama c\u0103 suprema groz\u0103vie pentru om e omul \u00eensu\u0219i, \u00eentruc\u00e2t doar omul e capabil s\u0103 fac\u0103 r\u0103u altui om ca \u015fi cum el nu ar fi tot om. \u201eTeroarea istoriei\u201c este cea mai cumplit\u0103, fiindc\u0103, de\u015fi vine din\u0103untru (e intraspecific\u0103),are \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea a ceva din afar\u0103. Cel care te tortureaz\u0103, te ucide sau \u00ee\u0163i prici\u00adnu\u00adie\u015fte, sub orice form\u0103, r\u0103ul are, ca \u015fi tine, m\u00e2ini, picioare \u015fi ochi \u015fi vorbe\u015fte o limb\u0103 omeneasc\u0103. Numai c\u0103 el se poart\u0103 asemeni unei fiare cumplite, love\u0219te asemeni celui mai teribil uragan. Orice animal r\u0103m\u00e2ne egal cu sine. Omul, \u00een schimb, este \u201ecel mai cumplit\u201c pentru c\u0103 e capabil s\u0103 devin\u0103 altceva dinl\u0103untrul lui chiar. El singur se poate metamorfoza cu de la sine putere. Aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 a lui \u201ea-fi-\u00een-lume\u201d, \u0219i care taie via\u021ba \u00een dou\u0103, C\u0103rt\u0103rescu a con\u0219tientizat-o \u0219i exprimat-o prin \u201ecatedrala sa subteran\u0103\u201d, care este poate cel mai baroc roman al lumii. Catedral\u0103 neterminat\u0103 care, oric\u00e2t de m\u0103rea\u021b\u0103 ar fi, va primi la r\u0103stimpuri fle\u0219e noi pentru a str\u0103punge p\u0103m\u00e2ntul \u0219i a atinge \u00eentr-o bun\u0103 zi bolta \u00een\u0219el\u0103toare a cerului. Ne\u00eendoielnic: Mircea C\u0103rt\u0103rescu nu este Albert Camus.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Pentru Mircea la 70 de ani \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ne-am cunoscut la scurt\u0103 vreme dup\u0103 na\u0219terea Editurii Humanitas, c\u00e2nd i-am scris…\n","protected":false},"author":2,"featured_media":194453,"comment_status":"","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":"","_share_on_mastodon":"0"},"categories":[12],"tags":[32,33,31,36,37,27,74,34,35,8215,25,41,40,38,39,55194,26,28,29,30,71,72,73],"class_list":["post-194452","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","category-international","tag-breaking-news","tag-breakingnews","tag-cele-mai-populare-subiecte","tag-featured-news","tag-featurednews","tag-headlines","tag-international","tag-latest-news","tag-latestnews","tag-mircea-cartarescu","tag-news","tag-ro","tag-romana","tag-romania","tag-romanian","tag-solenoid","tag-stiri","tag-titluri","tag-top-stories","tag-topstories","tag-world","tag-world-news","tag-worldnews"],"share_on_mastodon":{"url":"https:\/\/pubeurope.com\/@ro\/116674784540416116","error":""},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/194452","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=194452"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/194452\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/194453"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=194452"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=194452"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=194452"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}