{"id":237040,"date":"2026-07-21T15:05:18","date_gmt":"2026-07-21T15:05:18","guid":{"rendered":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/237040\/"},"modified":"2026-07-21T15:05:18","modified_gmt":"2026-07-21T15:05:18","slug":"beach-please-caterinca-postmoderna-si-sensul-de-dupa-sens","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/237040\/","title":{"rendered":"Beach, please, caterinca postmodern\u0103 \u015fi sensul de dup\u0103 sens"},"content":{"rendered":"

Acum, c\u0103 s-a mai potolit fierberea moralist\u0103, poate c\u0103 e timpul s\u0103 g\u00e2ndim \u015fi ceva mai serios despre fenomene de tip Beach, please, dar mai ales despre ce ne arat\u0103 ele despre lumea in care tr\u0103im.<\/p>\n

Problema cu pozi\u0163iile moraliste este c\u0103 sunt, prin chiar structura lor, sterile. Ele provin dintr-o \u020bnchidere, nu dintr-o deschidere care \u020bncearc\u0103 s\u0103 \u020bn\u0163eleag\u0103.<\/p>\n

Moralismele nu sunt false, ele sunt inevitabil par\u0163iale \u015fi imune la argumente. Condamnarea moral\u0103 a unui fenomen are, \u020bn aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 cu justificarea lui moral\u0103, un miez plauzibil de la care pleac\u0103, dar pe care \u020bncearc\u0103 s\u0103 \u020bl prezinte ca adev\u0103r complet \u015fi inatacabil.<\/p>\n

Pe de o parte, cei care simt c\u0103 exist\u0103 ceva nelini\u015ftitor, xenomorf, abnorm \u020bn fenomen. \u015ei au dreptate. Pe de alt\u0103 parte, cei care simt c\u0103 exist\u0103 o continuitate profund\u0103 cu vechile forme de a tr\u0103i adolescen\u0163a. \u015ei ei au dreptate. Primii \u020bncearc\u0103 s\u0103 ne alerteze, adeseori strident \u015fi zgomotos, ca p\u0103s\u0103rile care \u0163ip\u0103 disperate la apropierea pisicii. Ceilal\u0163i \u020bncearc\u0103 s\u0103 ne lini\u015fteasc\u0103. \u015ei unii, \u015fi al\u0163ii se comport\u0103 \u020bns\u0103 ca \u015fi cum ar exista un adev\u0103r natural al lucrurilor, un model atemporal a ceea ce este corect, dezirabil \u015fi acceptabil. Dar, am s\u0103 o spun de la \u020bnceput, un astfel de model nu exist\u0103. Ancorele, reperele, valorile, dar mai ales topologia dispunerii lor, sunt istorice, se schimb\u0103, uneori radical, chiar \u015fi \u020bn timpul unei singure genera\u0163ii.<\/p>\n

Asist, ca profesor, de multi ani la ascensiunea trapului (cu varianta ei autohton\u0103, trapanelele, o combina\u0163ie de trap \u015fi manele) c\u0103reia nimic, absolut nimic nu \u020bi rezist\u0103. Adolescen\u0163ii ascult\u0103 trap \u020bn num\u0103r tot mai mare, f\u0103r\u0103 deosebire: cei de la periferie \u015fi cei din centru, cei de la sat \u015fi cei de la ora\u015f, cei cu pian acas\u0103 \u015fi cei cu closetul \u020bn gr\u0103din\u0103. Inevitabil, noi, profesorii \u015fi p\u0103rin\u0163ii lor, vexa\u0163i de-a dreptul, \u020bncerc\u0103m s\u0103 \u020bn\u0163elegem \u020bn termenii pe care \u020bi folosim dintotdeauna. Ne dorim, m\u0103car declarativ, o altfel de educa\u0163ie, una profund\u0103, care s\u0103-i transforme pe tineri \u020bn pasiona\u0163i ai muzicii clasice sau m\u0103car \u020bn rockeri din aceia buni, de-ai no\u015ftri (rockul, apropos, se simte \u020bnc\u0103 bine printre tineri), justific\u0103m alegerile lor prin lipsa de m\u0103sur\u0103 \u015fi gust a adolescentului etern, prin dorin\u0163a de epatare, nonconformismul structural etc Astfel, dup\u0103 cum spuneam, unii \u020bncerc\u0103m (din responsabilitate, credem noi) s\u0103 cre\u015ftem anxietatea public\u0103 \u020bntruc\u00e2t presim\u0163im un pericol, al\u0163ii s\u0103 \u020bndemn\u0103m la calm sub pretextul c\u0103 suntem \u020bn prezen\u0163a unor tipare imuabile. The kids are in danger. The kids are alright.
Ipoteza pe care o propun \u020bn acest text \u020b\u015fi dore\u015fte s\u0103 sugereze o cale prin care s\u0103 dep\u0103\u015fim acest antagonism steril \u015fi energofag. Ea propune o explica\u0163ie care integreaz\u0103 pozi\u0163iile antagoniste \u015fi ofer\u0103, sper, o \u020bn\u0163elegere mai ad\u00e2nc\u0103 a fenomenelor care ne nelini\u015ftesc \u015fi ne grupeaz\u0103 \u020bn fac\u0163iuni rivale.<\/p>\n

Pe scurt, propun ideea c\u0103 modelele comportamentale, valorile asociate \u015fi ac\u0163iunile dezirabile sunt istorice \u015fi nu atemporale \u015fi se leag\u0103 de structurile civiliza\u0163ionale profunde, de care pu\u0163ini suntem con\u015ftien\u0163i, dar pe care le consider\u0103m naturale \u015fi anistorice. \u00cen general, muta\u0163iile civiliza\u0163ionale \u015fi culturale se realizeaz\u0103 lent, \u020bn mai multe genera\u0163ii, iar deplas\u0103rile sunt neutralizate prin practici \u015fi tehnici culturale, de exemplu cele de ordin hermeneutic, prin care c\u0103ile unei noi genera\u0163ii sunt integrate \u020bn modelele civiliza\u0163iei respective. A doua parte a ipotezei mele este c\u0103 ne afl\u0103m \u020bn punctul de emergen\u0163\u0103 a unei modific\u0103ri civiliza\u0163ionale preg\u0103tit\u0103 \u020bndelung, dar accelerat\u0103 de procese recente. Asta genereaz\u0103, desigur, anxietate \u015fi ne\u020bn\u0163elegere. Ca mai toate transform\u0103rile istorice, este o muta\u0163ie messy, greu decelabil\u0103 \u020bn termeni simpli. A o scoate la iveal\u0103 presupune o munc\u0103 de arheolog care desparte empiric vechiul de nou, plec\u00e2nd de la un amestec deconcertant al celor dou\u0103. E o muta\u0163ie care se \u020bnt\u00e2mpl\u0103 sectorial, la viteze diferite \u015fi, adesea, \u020bn termeni diferi\u0163i. Nu e u\u015for s\u0103 o descriu, dar voi \u020bncerca.<\/p>\n

O voi numi trecerea de la o civiliza\u0163ie a sensului la una a imaginii \u015fi corporalit\u0103\u0163ii.
Nu este, dup\u0103 cum spuneam, o trcecere uniform\u0103, monolitic\u0103, ci una pe mai multe niveluri \u015fi la mai multe viteze, care las\u0103 fragmente masive ale lumii vechi \u020bnc\u0103 intacte, a\u015fadar comportamente, valori \u015fi modele ale dezirabilului \u015fi permisului (\u015fi implicit, indezirabilului \u015fi interzisului). Putem g\u00e2ndi, dac\u0103 vre\u0163i, topologic matricea civiliza\u0163ional\u0103: un spa\u0163iu al tuturor posibilit\u0103\u0163ilor \u020bn care unele se actualizeaz\u0103, iar altele r\u0103m\u00e2n pure virtualit\u0103\u0163i. Cele active devin vizibile din motive statistice, \u020bntr-un anumit moment.
Dac\u0103 ipoteza mea este corect\u0103 (sau m\u0103car plauzibiil\u0103) putem privi genera\u0163ia BP, ca pe un e\u015fantion relevant al civiliza\u0163iei imago-corporale (\u020bmi ve\u0163i permite s\u0103 folosesc acest nume generic pentru publicul \u0163int\u0103 tipic al Beach, please ).<\/p>\n

\u00cen primul r\u00e2nd, avem de-a face cu o genera\u0163ie c\u0103reia \u020bi sunt tot mai str\u0103ine practicile \u015fi convingerile culturii sensului: nu vede \u020bn cultur\u0103 o cale spre formare, proceselor lungi ale (trans)form\u0103rii culturale \u020bi prefer\u0103 procesele scurte ale hedonismului consumist. E doar caterinc\u0103, domnu\u02bc, nu ne lua\u0163i prea \u020bn serios. Festivalurile de tip BP sunt celebr\u0103ri ale intensit\u0103\u0163ii, autosavur\u0103rii corporale \u015fi imaginii. Cultura sensului, n\u0103scut\u0103 din mariajul scrisului cu ideologiile form\u0103rii sinelui, este o cultur\u0103 a perioadelor lungi \u015fi urmelor ad\u00e2nci. De aici, \u020bngrijorarea noastr\u0103 c\u0103 tinerii ar putea avea modele gre\u015fite. Dar, cu varia\u0163ii marginale, ei nu v\u0103d \u020bn traperii care-i amuz\u0103 modele. N-am cunoscut nici m\u0103car unul care s-o fac\u0103. Sunt simpli livratori de servicii, de senza\u0163ii, de intensitate momentan\u0103. O experien\u0163\u0103 analog\u0103 e cea a fotbalului contemporan: mai pu\u0163in epopeic, mitologic \u015fi pilduitor, mai mult instantaneu, comercial \u015fi hedonist. Nu \u020bnt\u00e2mpl\u0103tor, a\u015f spune, Nike a cooptat \u020bntr-o campanie pentru o colec\u0163ie dedicat\u0103 Campionatului Mondial pe Travis Scott, una dintre cele mai influente figuri ale trapului contemporan. Sportul, muzica, vestimenta\u0163ia nu mai reprezint\u0103 sisteme autonome aflate \u020bn rela\u0163ii de sens, ci sectoare \u020bntr-o cultur\u0103 comun\u0103 a trupului \u015fi imaginii.<\/p>\n

Astfel, genera\u0163ia BP nu vede, asemenea nou\u0103, \u020bn cultura de consum o prelungire a practicilor culturale serioase, formatoare, distrac\u0163ia e instantantanee, experien\u0163ial\u0103 \u015fi insular\u0103 (desprins\u0103 de scopurile \u015fi planurile pe termen lung ale t\u00e2n\u0103rului). Exact ca meciurile de la CM.<\/p>\n

A\u015f ad\u0103uga c\u0103, \u020bn mod semnificativ, rela\u0163iile cu arti\u015ftii sunt mai formale \u015fi mai pu\u0163in \u020bnc\u0103rcate simbolic. Nu am v\u0103zut nici m\u0103car o cerere de bis la BP, nici declara\u0163ii furibunde, nici accese pasionale. Rela\u0163iile cu arti\u015ftii nu sunt pove\u015fti de dragoste, a\u015fa cum noi am avut cu zeii scenei, sunt one night stands, f\u0103r\u0103 urme durabile. De aici \u015fi o rela\u0163ie mai str\u00e2ns\u0103 cu consumerismul care \u020bnso\u0163e\u015fte natural festivalurile. La Beach, please \u015fi alte evenimente de acela\u015fi fel, Coca Cola, hainele de firm\u0103, prezervativele \u015fi muzica se livreaz\u0103 cu aceea\u015fi lejeritate \u015fi lips\u0103 de \u020bncr\u00e2ncenare.<\/p>\n

Pentru cultura sensului exist\u0103 \u020bntotdeauna lucruri netranzac\u0163ionabile, iar aria lor este mereu semnificativ\u0103. Exist\u0103 (cel pu\u0163in \u020bn principiu) lucruri care nu se pot c\u00e2nt\u0103ri, m\u0103sura, vinde, trece sub clauzele unui contract: iubirea, valorile, credin\u0163ele. Pentru genera\u0163ia BP, aria s-a restr\u00e2ns semnificativ. Oricine lucreaz\u0103 cu tineri poate observa o accentuare a g\u00e2ndirii pragmatice, contractuale.<\/p>\n

\u00cen treac\u0103t fie spus, una din cauzele dificult\u0103\u0163ilor profunde ale sistemelor de educa\u0163ie din \u020bntreaga lume este \u015fi faptul c\u0103 ele provin, f\u0103r\u0103 excep\u0163ie, din civiliza\u0163ia sensului. Tinerii vor \u020bns\u0103 s\u0103 \u015ftie utilitatea a ceea ce li se ofer\u0103, relevan\u0163a pentru scopurile lor imediate sau de mai lung\u0103 durat\u0103. Nu e superficialitate, \u020bn orice caz, nu \u020bn sens moral, este o dispozi\u0163ie cultural\u0103 profund\u0103 la care deocamdat\u0103 nu \u015ftim s\u0103 ne raport\u0103m. Inutil s\u0103 spun c\u0103, la noi, fenomenul este agravat de practicile \u020bncremenite ale \u015fcolii rom\u00e2ne\u015fti, incapabil\u0103 fie \u015fi de cea mai mic\u0103 adaptare. Pentru cineva care vede lucrurile a\u015fa, care nu mai are dispozi\u0163ia elementar\u0103 a form\u0103rii, utilizarea AI pentru rezolvarea unei sarcini \u015fcolare sau chiar a promov\u0103rii unui examen e o practic\u0103 fireasc\u0103, dincolo de binele \u015fi r\u0103ul pe care noi le vedem \u020bntruc\u00e2t, fideli culturii sensului, nu putem \u020bn\u0163elege astfel de practici dec\u00e2t ca pe o form\u0103 furt intelectual. Plec\u00e2nd de la aici putem, de asemenea, explica \u020bntr-o bun\u0103 m\u0103sur\u0103 dezangajarea profund\u0103 a tinerilor \u020bn raport cu practicile pedagogice clasice (fenomenul I would prefer not to, pe care \u020bl descriam \u020bn alt\u0103 parte ). Neput\u00e2nd nici s\u0103 motiveze intrinsec, nici s\u0103 ofere un mediu experien\u0163ial, \u015fcoala devine irelevant\u0103, repetitiv\u0103, kafkian\u0103. Dar numai noi \u015ftim c\u0103 e kafkian\u0103, nu vom vedea revolt\u0103 metafizic\u0103 la tineri.<\/p>\n

Un paradox benign ce provine din starea de fapt este c\u0103, av\u00e2nd aceste date civiliza\u0163ionale, genera\u0163ia BP este de facto mai tolerant\u0103 dec\u00e2t genera\u0163iile sensului. Nu neaparat pentru c\u0103 ar fi internalizat dificila dialectic\u0103 care duce la toleran\u0163\u0103, ci mai degrab\u0103 pentru c\u0103 este lipsit\u0103 de excesele noastre simbolice. Lipsa unor credin\u0163e profunde, definitive, formatoare nu e neaparat o catastrof\u0103 axiologic\u0103, ea poate reprezenta deopotriv\u0103 o nou\u0103 \u020bntemeiere. C\u00e2nd Selly vorbe\u015fte despre libertate, n-o face cu siguran\u0163\u0103 \u020bn acela\u015fi fel ca Spinoza sau John Stuart Mill.<\/p>\n

\u00cen fine, o ultim\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 genera\u0163ional\u0103 pe care o discut aici se refer\u0103 la externalizarea proiectelor de via\u0163\u0103. Cultura european\u0103 sub\u020bntinde o \u020bndelungat\u0103 tradi\u0163ie a form\u0103rii interioare, de la \u015fcolile antice care presupun un efort permanent de adaptare la idealurile eticii virtu\u0163ilor p\u00e2n\u0103 la cre\u015ftinism \u015fi civiliza\u0163ia \u020bntemeiat\u0103 de el, o civiliza\u0163ie hermeneutic\u0103, a c\u0103ut\u0103rii infinte a sensului \u020bntr-un mediu fertil de autosuspiciune. Reprezentantul mediu al genera\u0163iei BP \u020b\u015fi construie\u015fte proiectele lungi preponderent extern: proiecte de carier\u0103, de realizare \u015fi autorealizare profesional\u0103, \u020bn vreme ce devenirea interioar\u0103 se opera\u0163ionalizeaz\u0103 \u015fi cap\u0103t\u0103 forma unui antreprenoriat spiritual, cu termene \u015fi obiective SMART. Interioritatea \u020bnceteaz\u0103 s\u0103 mai fie una a firelor lungi, chiar dac\u0103 invizibile, \u020bnnodate \u020bn cabluri rezistente la provoc\u0103rile lumii. Interioritatea recent\u0103, asemenea unui feed, devine mai degrab\u0103 fragmentar\u0103 \u015fi experien\u0163ial\u0103, o hart\u0103 rizomatic\u0103, format\u0103 mai ales din constela\u0163ii efemere de intensit\u0103\u0163i.<\/p>\n

Am \u020bncercat aici o analiz\u0103 structural\u0103, care s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 ciclul steril al \u020bnvinov\u0103\u0163irii \u015fi justific\u0103rii. Nu sunt mai buni, nici mai r\u0103i ca noi. Sunt altfel \u020bn moduri netriviale \u015fi tr\u0103iesc \u020bntr-un moment de emergen\u0163\u0103 civiliza\u0163ional\u0103. Desigur, \u020bn ei vorbe\u015fte o \u020bn\u0163elepciune adaptativ\u0103 inconturnabil\u0103. Se preg\u0103tesc pentru lumea \u020bn care vor tr\u0103i \u015fi nu au nici o datorie fa\u0163\u0103 de minunata lume veche a sensului. O lume postsecular\u0103, postadev\u0103r, postapolcaliptic\u0103. O lume care nu a ap\u0103rut ieri \u015fi pe care au preg\u0103tit-o procese ad\u00e2nci \u015fi lente, deopotriv\u0103 cu modific\u0103ri rapide \u015fi radicale. Multe dintre tendintele semnalate aici sunt perfect lizibile \u020bn textura modernit\u0103\u0163ii, ele doar ajung azi la maturitate. Despre o cultur\u0103 a imaginii, seduc\u0163iei \u015fi corporalit\u0103\u0163ii se vorbe\u015fte de decenii, dac\u0103 e s\u0103 ne g\u00e2ndim doar la Baudrillard sau Debord. Gilles Lipovetsky sau Cristopher Lasch au scris deja conving\u0103tor despre consumul experien\u0163ial, emo\u0163iile rapide \u015fi flexibilitatea identitar\u0103. Zygmunt Bauman a teoretizat externalizarea proiectelor de via\u0163\u0103 \u015fi modernitatea fluid\u0103 a ata\u015famentelor scurte \u015fi rela\u0163iilor reversibile. \u00cen fine, Charles Taylor sau Harmut Rosa au scris despre imposibilitatea stabiliz\u0103rii sensului \u020bntr-o lume a accelera\u0163iei permanente.<\/p>\n

Pe scurt, ideile mele nu sunt foarte originale, iar articolul meu nu \u020bncearc\u0103 s\u0103 produc\u0103 revela\u0163ii, ci doar s\u0103 ridice, pe c\u00e2t posibil, nivelul discu\u0163iei publice despre festivalosfer\u0103. E un text scris de un reprezentant tipic al civiliza\u0163iei sensului pentru al\u0163ii ca el. Probabil nici un membru al genera\u0163iei BP nu ar avea r\u0103bdarea de a citi acest text p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t.
Civiliza\u0163ia noastr\u0103, cea \u020bn termenii c\u0103reia \u020bn\u0163elegem lumea, e pesemne la amurg. Dispari\u0163ia ei nu \u020bnseamn\u0103 dispari\u0163ia sensului. Dar e foarte posibil ca el s\u0103 nu mai fie produs prin marile noastre motoare simbolice: filosofia, arta, literatura, religia, ci prin gadgeturile sociale ale noii lumi: comunit\u0103\u0163i online, experien\u0163e, identit\u0103\u0163i fluide sau (\u015fi mai ales!) corpuri. Odat\u0103 cu sensul, pierdem memoria proceselor lungi pe care se bazau \u020bn mod clasic nara\u0163iunile identitare. Genera\u0163ia BP nu va mai p\u0103stra ca pe ni\u015fte moa\u015fte cd-urile \u015fi c\u0103r\u0163ile fondatoare. CD-ului p\u0103strat cu venera\u0163ie decenii \u020bntregi, transmis uneori urma\u015filor, \u020bi ia locul evenimentul \u020bnf\u0103\u015furat \u020bn mii de fotografii digitale din care nu va mai r\u0103m\u00e2ne \u020bn cur\u00e2nd nimic. Apoi, corpul. Nu \u020bnt\u00e2mpl\u0103tor, civiliza\u0163ia sensului (mai ales \u020bn varianta ei cre\u015ftin\u0103), a fost mereu suspicioas\u0103 fa\u0163\u0103 de corp. Corpul e o \u020bnchisoare, o surs\u0103 de tenta\u0163ii, inamicul etern al spiritului. \u00cen cel mai bun caz, este ad\u0103postul biologic al persoanei, al adev\u0103ratei fiin\u0163e umane care e fiecare dintre noi. \u00cen civiliza\u0163ia emergent\u0103 a imaginii, corpul devine surs\u0103 \u015fi loc al experien\u0163elor, mediu al expresiei \u015fi al seduc\u0163iei, instrument al dansului \u015fi extazului. \u015ei, iar\u0103\u015fi un paradox benign, asta produce \u020bn medie mai mult\u0103 responsabilitate dec\u00e2t pentru noi. Adesea, corpul a fost distrus tocmai din exces simbolic \u015fi dor metafizic, de la martirii cre\u015ftini la cei ai epocii hippie exist\u0103 o continuitate cultural\u0103 cert\u0103. Pentru genera\u0163ia BP, corpul e o resurs\u0103 concomitent dezinvestit\u0103 simbolic \u015fi pre\u0163ioas\u0103 ca mediu experien\u0163ial \u015fi expresiv. La Beach, please au existat probabil mai multe prezervative dec\u00e2t la orice festival rock din trecut.<\/p>\n

Timp de mai multe secole, Occidentul a presupus c\u0103 identitatea \u015fi plenitudinea existen\u0163ial\u0103 se ating prin procese lungi de formare cultural\u0103, lecturi, reflec\u0163ie, credin\u0163e ad\u00e2nci. Acum avem \u020bn fa\u0163\u0103 un cu totul alt model antropologic, pe m\u0103sura unui nou model civiliza\u0163ional. Nu e r\u0103u sau bine. Pur \u015fi simplu se \u020bntt\u00e2mpl\u0103. \u00cen spa\u0163iul tuturor posibilit\u0103\u0163ilor, noi combina\u0163ii se actualizeaz\u0103, \u020bn vreme ce altele se retrag cumin\u0163i \u020bn cvasivirtualitate. Suntem b\u0103tr\u00e2ni. Suntem b\u0103tr\u00e2nii. Nu doar biologic, ci deopotriv\u0103 cultural. Dar, pentru a-l cita, destul de aproximativ, pe Sloterdijk, care-l parafrazeaz\u0103, la r\u00e2ndul lui, pe Nietzsche (o, aceste reflexe ale culturii sensului!) poate c\u0103 suntem suficient de b\u0103tr\u00e2ni pentru a \u020bncepe ceva cu adev\u0103rat nou. \u00cen peisajul apocaliptic se aud, deocamdat\u0103 abia perceptibil, noi reac\u0163ii de entuziasm, r\u00e2sete, chicoteli surprinse, firori de mirare genuin\u0103 \u020bn fa\u0163a lumii.<\/p>\n

At\u00e2t.<\/p>\n