{"id":366166,"date":"2026-11-16T11:36:11","date_gmt":"2026-11-16T11:36:11","guid":{"rendered":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/366166\/"},"modified":"2026-11-16T11:36:11","modified_gmt":"2026-11-16T11:36:11","slug":"o-cladire-a-fost-construita-din-caramizi-trimise-prin-posta-ce-a-facut-proprietarul-cand-posta-a-inteles-schema-si-a-impus-restrictii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/366166\/","title":{"rendered":"O cl\u0103dire a fost construit\u0103 din c\u0103r\u0103mizi trimise prin po\u0219t\u0103. Ce a f\u0103cut proprietarul c\u00e2nd Po\u0219ta a \u00een\u021beles schema \u0219i a impus restric\u021bii"},"content":{"rendered":"<p>Uneori, o idee ingenioas\u0103 poate schimba regulile jocului. Alteori, poate da at\u00e2t de mult de lucru unui serviciu po\u0219tal, \u00eenc\u00e2t acesta ajunge s\u0103 modifice regulamentul pentru a \u00eempiedica repetarea ispr\u0103vii. Exact a\u0219a s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een 1916, \u00een Statele Unite, c\u00e2nd un om de afaceri a g\u0103sit o metod\u0103 neobi\u0219nuit\u0103 de a construi o banc\u0103: a comandat c\u0103r\u0103mizile necesare \u0219i le-a trimis, bucat\u0103 cu bucat\u0103, prin po\u0219t\u0103.<\/p>\n<p>Povestea s-a petrecut \u00een Vernal, un or\u0103\u0219el din statul american Utah, iar protagonistul ei a fost William Horace Coltharp, unul dintre directorii unei b\u0103nci locale care urma s\u0103 primeasc\u0103 un sediu nou, potrivit revistei <a href=\"https:\/\/medium.com\/knowledge-stew\/how-a-banker-constructed-his-bank-through-the-mail-309e62c9d217\" target=\"_blank\" rel=\"noopener nofollow\">Medium<\/a>.<\/p>\n<p>Transportul c\u0103r\u0103mizilor costa de patru ori mai mult dec\u00e2t materialele<\/p>\n<p>\u00cen 1916, Coltharp avea o problem\u0103 aparent simpl\u0103, dar costisitoare. Pentru noua cl\u0103dire a b\u0103ncii \u00ee\u0219i dorea o fa\u021bad\u0103 realizat\u0103 din c\u0103r\u0103mizi presate, de calitate superioar\u0103, produse de o fabric\u0103 din Salt Lake City.<\/p>\n<p>Cele dou\u0103 localit\u0103\u021bi erau desp\u0103r\u021bite de aproximativ 125 de mile \u00een linie dreapt\u0103, adic\u0103 \u00een jur de 200 de kilometri. Numai c\u0103 relieful dificil transforma transportul \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 aventur\u0103. \u00cen lipsa unei leg\u0103turi feroviare directe \u0219i a unor drumuri convenabile, marfa trebuia s\u0103 parcurg\u0103 un traseu de aproape 400 de mile, adic\u0103 peste 640 de kilometri, prin Colorado \u0219i Utah.<\/p>\n<p>Transportul tradi\u021bional cu ajutorul c\u0103ru\u021belor \u0219i al transportatorilor comerciali ar fi costat de peste patru ori mai mult dec\u00e2t c\u0103r\u0103mizile \u00een sine. Pentru Coltharp, cheltuiala era greu de justificat.<\/p>\n<p>Solu\u021bia a ap\u0103rut c\u00e2nd omul de afaceri a consultat regulamentele serviciului po\u0219tal american.<\/p>\n<p> \u203a Vezi galeria foto \u2039 <\/p>\n<p>Oportunitatea oferit\u0103 de un serviciu po\u0219tal relativ nou<\/p>\n<p>\u00cenainte de 1913, legisla\u021bia american\u0103 nu permitea serviciului po\u0219tal s\u0103 transporte colete cu o greutate mai mare de patru livre, aproximativ 1,8 kilograme. Pentru pachetele mai grele, clien\u021bii erau nevoi\u021bi s\u0103 apeleze la companii private.<\/p>\n<p>La 1 ianuarie 1913, autorit\u0103\u021bile au introdus \u00eens\u0103 serviciul Parcel Post, care permitea expedierea coletelor de p\u00e2n\u0103 la 11 livre. Limita a crescut ulterior la 20 de livre, apoi la 50 de livre \u00een 1914, ajung\u00e2nd \u00een cele din urm\u0103 la 70 de livre.<\/p>\n<p>Coltharp a descoperit c\u0103 tarifele po\u0219tale erau mult mai avantajoase dec\u00e2t cele practicate de transportatorii priva\u021bi. Mai mult, costurile erau calculate \u00een func\u021bie de distan\u021ba \u00een linie dreapt\u0103 dintre localit\u0103\u021bi, nu de num\u0103rul real de kilometri parcur\u0219i de colet.<\/p>\n<p>Cu alte cuvinte, de\u0219i c\u0103r\u0103mizile trebuiau s\u0103 parcurg\u0103 sute de kilometri printr-un traseu ocolitor, pentru calcularea tarifului po\u0219tal conta distan\u021ba mult mai mic\u0103 dintre Salt Lake City \u0219i Vernal.<\/p>\n<p>A\u0219a s-a n\u0103scut planul: c\u0103r\u0103mizile urmau s\u0103 fie expediate prin po\u0219t\u0103.<\/p>\n<p>15.000 de c\u0103r\u0103mizi, \u00eempachetate \u0219i trimise una c\u00e2te una<\/p>\n<p>Pentru a respecta regulile serviciului Parcel Post, fiecare c\u0103r\u0103mid\u0103 era \u00eenvelit\u0103 individual \u00een h\u00e2rtie, apoi c\u00e2te zece erau a\u0219ezate \u00eentr-o lad\u0103 de lemn.<\/p>\n<p>Fiecare colet c\u00e2nt\u0103rea aproximativ 50 de livre, echivalentul a 22,7 kilograme, respect\u00e2nd limita de greutate aplicabil\u0103.<\/p>\n<p>\u00cen total, fabrica Salt Lake Pressed Brick Company a expediat aproximativ 15.000 de c\u0103r\u0103mizi, repartizate \u00een circa 1.500 de l\u0103zi. Greutatea total\u0103 a transportului a ajuns la aproximativ 37,5 tone.<\/p>\n<p>\u0218i toate acestea au fost trimise prin sistemul po\u0219tal american!<\/p>\n<p>Pentru serviciul po\u0219tal, \u00eens\u0103, lucrurile au devenit rapid complicate. \u00cen 1916, oficiul din Vernal primea deja, \u00een medie, aproximativ dou\u0103 tone de coresponden\u021b\u0103 \u0219i colete \u00een fiecare zi. Pe l\u00e2ng\u0103 comenzile comercian\u021bilor \u0219i materialele de construc\u021bie comandate de localnici, au \u00eenceput s\u0103 soseasc\u0103 \u0219i zeci de tone de c\u0103r\u0103mizi.<\/p>\n<p>Po\u0219ta\u0219ii \u0219i angaja\u021bii oficiului au ajuns s\u0103 lucreze p\u00e2n\u0103 la 15 ore pe zi pentru a face fa\u021b\u0103 volumului de marf\u0103.<\/p>\n<p>Coltharp ceruse ini\u021bial ca l\u0103zile s\u0103 fie livrate direct la \u0219antierul b\u0103ncii. Po\u0219ta\u0219ul local a refuzat, explic\u00e2ndu-i c\u0103 regulamentele obligau ca toate coletele s\u0103 ajung\u0103 mai \u00eent\u00e2i la oficiul po\u0219tal, de unde destinatarii trebuiau s\u0103 le ridice.<\/p>\n<p>Astfel, c\u0103r\u0103mizile au \u00eenceput s\u0103 se adune \u00een jurul cl\u0103dirii po\u0219tei, iar angaja\u021bii au fost nevoi\u021bi s\u0103 gestioneze o situa\u021bie pentru care, cu siguran\u021b\u0103, nu fuseser\u0103 preg\u0103ti\u021bi.<\/p>\n<p><a href=\"https:\/\/www.ksl.com\/article\/news\/utah\/vernal-bank-built-by-bricks-sent-through-the-mail-mdash-partly-true\/32424611\" target=\"_blank\" rel=\"noopener nofollow\">Potrivit unei relat\u0103ri publicate de KSL<\/a>, po\u0219ta\u0219ul din Vernal a trimis la Washington un mesaj \u00een care reclama, \u00een termeni deloc protocolari, c\u0103 cineva \u00eencerca s\u0103 expedieze o cl\u0103dire \u00eentreag\u0103 prin po\u0219t\u0103.<\/p>\n<p>Cum a reac\u021bionat Po\u0219ta c\u00e2nd a \u00een\u021beles ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103<\/p>\n<p>Situa\u021bia a ajuns \u00een aten\u021bia conducerii serviciului po\u0219tal american. Problema era c\u0103 regulamentele permiteau expedierea coletelor individuale \u00een limita greut\u0103\u021bii stabilite, dar nu impuneau o limit\u0103 clar\u0103 pentru cantitatea total\u0103 de marf\u0103 pe care o singur\u0103 persoan\u0103 o putea trimite aceluia\u0219i destinatar.<\/p>\n<p>A\u0219a c\u0103 autorit\u0103\u021bile au decis s\u0103 schimbe regulile.<\/p>\n<p>La 7 noiembrie 1916, Otto Praeger, al doilea adjunct al directorului general al Po\u0219tei, a publicat un anun\u021b oficial \u00een buletinul po\u0219tal prin care stabilea o nou\u0103 procedur\u0103: dac\u0103 un expeditor dorea s\u0103 trimit\u0103 aceluia\u0219i destinatar, \u00een aceea\u0219i zi, mai mult de 200 de livre de m\u0103rfuri (aproximativ 90,7 kilograme), expedierea era considerat\u0103 neobi\u0219nuit\u0103 \u0219i trebuia aprobat\u0103 de conducerea central\u0103.<\/p>\n<p>Practic, o singur\u0103 persoan\u0103 nu mai putea trimite cantit\u0103\u021bi uria\u0219e de marf\u0103 f\u0103r\u0103 ca autorit\u0103\u021bile s\u0103 intervin\u0103.<\/p>\n<p>\u00centr-o alt\u0103 relatare istoric\u0103 este men\u021bionat\u0103 \u0219i o posibil\u0103 solu\u021bie folosit\u0103 de oamenii implica\u021bi \u00een construc\u021bie: locuitorii din zon\u0103, inclusiv fermieri \u0219i cresc\u0103tori de animale, ar fi acceptat s\u0103 figureze drept destinatari ai unor colete, dup\u0103 care transportau c\u0103r\u0103mizile la \u0219antier. Astfel, marfa putea fi distribuit\u0103 \u00eentre mai mul\u021bi destinatari.<\/p>\n<p>Totu\u0219i, <a href=\"https:\/\/about.usps.com\/who\/profile\/history\/pdf\/bank-of-vernal.pdf\" target=\"_blank\" rel=\"noopener nofollow\">documentele istorice ale Serviciului Po\u0219tal American arat\u0103<\/a> c\u0103 cea mai mare parte a transportului fusese deja efectuat\u0103, iar zid\u0103ria cl\u0103dirii a fost terminat\u0103 \u00een noiembrie 1916. Prin urmare, nu exist\u0103 dovezi solide c\u0103 aceast\u0103 solu\u021bie a fost necesar\u0103 pentru finalizarea proiectului. C\u0103r\u0103mizile ajunseser\u0103 deja la destina\u021bie \u00eenainte ca noile restric\u021bii s\u0103 poat\u0103 opri expedierea.<\/p>\n<p>Banca a fost construit\u0103, iar povestea a intrat \u00een istorie<\/p>\n<p>\u00cen ciuda dificult\u0103\u021bilor logistice, proiectul a fost dus la bun sf\u00e2r\u0219it. Noua cl\u0103dire a fost finalizat\u0103, iar banca s-a mutat \u00een sediul s\u0103u \u00een februarie 1917.<\/p>\n<p>Exist\u0103 \u0219i un detaliu interesant: legenda spune adesea c\u0103 \u00eentreaga cl\u0103dire a fost trimis\u0103 prin po\u0219t\u0103. \u00cen realitate, au fost expediate doar c\u0103r\u0103mizile speciale folosite pentru fa\u021bad\u0103. Restul materialelor de construc\u021bie, inclusiv alte c\u0103r\u0103mizi produse local, au fost procurate separat.<\/p>\n<p>De-a lungul timpului, num\u0103rul c\u0103r\u0103mizilor expediate a fost \u0219i el subiect de confuzie. Unele relat\u0103ri populare vorbesc despre 80.000 de buc\u0103\u021bi, \u00eens\u0103 istoricul Serviciului Po\u0219tal American a identificat documente care confirm\u0103 expedierea a aproximativ 15.000 de c\u0103r\u0103mizi presate, destinate fa\u021badei.<\/p>\n<p>Cl\u0103direa a devenit cunoscut\u0103 sub numele de \u201eParcel Post Bank\u201d, adic\u0103 \u201eBanca prin colet\u0103rie\u201d. A g\u0103zduit ulterior o filial\u0103 Zions Bank \u0219i se afl\u0103 la adresa 3 West Main Street din Vernal.<\/p>\n<p>\u00cen 2008, imobilul a fost inclus \u00een Registrul Na\u021bional al Locurilor Istorice din Statele Unite, devenind un reper arhitectural \u0219i istoric al ora\u0219ului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Uneori, o idee ingenioas\u0103 poate schimba regulile jocului. Alteori, poate da at\u00e2t de mult de lucru unui serviciu&hellip;\n","protected":false},"author":2,"featured_media":366167,"comment_status":"","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":"","_share_on_mastodon":"0"},"categories":[12],"tags":[40757,32,33,31,32260,120,36,37,27,74,2258,34,35,25,7206,41,40,38,39,26,28,29,30,71922,71,72,73],"class_list":["post-366166","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","category-international","tag-americanii","tag-breaking-news","tag-breakingnews","tag-cele-mai-populare-subiecte","tag-cladiri","tag-constructii","tag-featured-news","tag-featurednews","tag-headlines","tag-international","tag-istorie","tag-latest-news","tag-latestnews","tag-news","tag-posta","tag-ro","tag-romana","tag-romania","tag-romanian","tag-stiri","tag-titluri","tag-top-stories","tag-topstories","tag-utah","tag-world","tag-world-news","tag-worldnews"],"share_on_mastodon":{"url":"https:\/\/pubeurope.com\/@ro\/117625918913346789","error":""},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/366166","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=366166"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/366166\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/366167"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=366166"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=366166"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=366166"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}