{"id":61084,"date":"2025-12-09T17:13:10","date_gmt":"2025-12-09T17:13:10","guid":{"rendered":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/61084\/"},"modified":"2025-12-09T17:13:10","modified_gmt":"2025-12-09T17:13:10","slug":"45-de-ani-de-la-moartea-brutala-a-lui-john-lennon-cum-a-aratat-ultima-zi-a-visatorului-din-the-beatles","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/61084\/","title":{"rendered":"45 de ani de la moartea brutal\u0103 a lui John Lennon. Cum a ar\u0103tat ultima zi a \u201evis\u0103torului\u201c din The Beatles"},"content":{"rendered":"

\u00cen memoria secolului XX exist\u0103 c\u00e2teva date care nu se \u015fterg niciodat\u0103. 8 decembrie 1980 este una dintre ele. O zi care a \u00eenceput cu rutina unui tat\u0103 \u015fi a sf\u00e2r\u015fit cu moartea unui mit. \u00cen acea sear\u0103, \u00een fa\u0163a cl\u0103dirii Dakota din New York, c\u00e2teva focuri de arm\u0103 au curmat via\u0163a lui John Lennon, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 t\u0103cerea, lacrimile \u015fi c\u00e2ntecele unei lumi \u00eentregi. Astfel, s-a creat paradoxul existen\u0163ial: Lennon, omul care a c\u00e2ntat despre pace, moare violent; omul care nu voia s\u0103 fie mit devine legend\u0103.<\/p>\n

\t\t\t\"John<\/p>\n

John Lennon, ultimul vis\u0103tor. FOTO: Getty Images<\/p>\n

New Yorkul acelei ierni era obosit \u015fi melancolic. Cartierul Manhattan se trezea sub un cer cenu\u015fiu, cu nori grei ce se destr\u0103mau \u00een fulgi rari, lipindu-se de asfaltul umed, l\u0103s\u00e2nd pete albe pe o metropol\u0103 obosit\u0103. Ora\u015ful \u00eenc\u0103 purta ecourile tulbur\u0103rilor sociale din deceniul precedent, dar \u00een aer se sim\u0163ea febra noului: punk, disco, graffiti din Bronx, hip-hopul abia \u00eencol\u0163it \u015fi claxoanele ma\u015finilor galbene care t\u0103iau str\u0103zile ca ni\u015fte riffuri metalice. \u00cen mijlocul acestui haos, \u00een apartamentul spa\u0163ios din cl\u0103direa Dakota, John Lennon \u00ee\u015fi \u00eencepea ziua cu o lini\u015fte aproape domestic\u0103. Ironia amar\u0103 e c\u0103 tocmai el, fostul \u201eworking class hero\u201c, rebel al anilor \u201960, \u00ee\u015fi g\u0103sise lini\u015ftea ca un tat\u0103 obi\u015fnuit, cu un ceainic \u00een m\u00e2ini \u015fi cu o agend\u0103 plin\u0103 de \u00eent\u00e2lniri de familie \u015fi sesiuni de studio.<\/p>\n

\t\t\t\u201eBeautiful Boy\u201c<\/p>\n

Diminea\u0163a lui a fost banal\u0103, aproape surprinz\u0103tor de banal\u0103 pentru cineva care fusese parte din The Beatles. Preg\u0103tise ceaiul, r\u0103sfoise coresponden\u0163a \u015fi se jucase cu Sean, fiul lui \u015fi al lui Yoko. Atmosfera era impregnat\u0103 de refrenul tandru din c\u00e2ntecul \u201eBeautiful Boy\u201c: \u201eBeautiful, beautiful, beautiful… beautiful boy\u201c. Lennon era acum un b\u0103rbat de 40 de ani care \u00ee\u015fi redescoperise bucuria \u00een rolul de tat\u0103 \u015fi so\u0163. \u201eNu vreau s\u0103 tr\u0103iesc pentru public, vreau s\u0103 tr\u0103iesc pentru mine. Vreau s\u0103-l v\u0103d cresc\u00e2nd pe fiul meu\u201c, spusese cu doar trei zile \u00eenainte, \u00eentr-un interviu cu Jonathan Cott pentru \u201eRolling Stone\u201c. O m\u0103rturisire simpl\u0103 care, retrospectiv, suna ca o rug\u0103ciune.<\/p>\n

\t\t\t\"\u00cen<\/p>\n

\u00cen st\u00e2nga, celebra fotografie realizat\u0103 de Annie Leibovitz. FOTO: Getty Images<\/p>\n

Contextul era important: Lennon revenise de c\u00e2teva luni pe scena muzical\u0103, dup\u0103 o pauz\u0103 de cinci ani \u00een care \u00ee\u015fi asumase rolul de familist. Pentru un om care c\u00e2ntase despre \u201eGimme Some Truth\u201c \u015fi \u201eImagine\u201c, retragerea fusese radical\u0103. Atunci, proasp\u0103t lansatul album \u201eDouble Fantasy\u201c era un restart existen\u0163ial. Trebuie s\u0103 spunem c\u0103 acest album, primit la lansare cu rezerve de c\u0103tre critica de specialitate, a c\u00e2\u015ftigat \u00een anul 1981 premiul Grammy pentru \u201eAlbumul anului\u201c.<\/p>\n

Pu\u0163in dup\u0103 ora 11:00, la u\u015fa lor a sosit Annie Leibovitz. Era deja una dintre fotografele de for\u0163\u0103 ale genera\u0163iei sale, cunoscut\u0103 pentru portretele intense, iar pentru acel num\u0103r de \u201eRolling Stone\u201c \u00eei fusese \u00eencredin\u0163at\u0103 misiunea de a-l surprinde pe John. El \u00eens\u0103 a refuzat s\u0103 fie fotografiat singur. Voia s\u0103 fie \u00eempreun\u0103 cu Yoko. \u201eJohn \u015fi Yoko erau ca dou\u0103 lumi care se completau. Yin \u015fi Yang\u201c, \u00ee\u015fi va aminti Leibovitz. La propunerea ei, s-au a\u015fezat pe pat. El s-a lipit de ea ca un copil care caut\u0103 siguran\u0163\u0103, iar Yoko l-a \u0163inut cu bl\u00e2nde\u0163e, dar ferm. \u00cen momentul \u00een care polaroidul s-a developat, Lennon l-a privit \u015fi a spus z\u00e2mbind: \u201eAi surprins exact rela\u0163ia noastr\u0103\u201c. Era o confirmare a propriului vers: \u201eLove is real, real is love\u201c. Nimeni din camer\u0103 nu \u015ftia atunci c\u0103 acea fotografie avea s\u0103 fie ultima lor imagine \u00eempreun\u0103, dar to\u0163i i-au sim\u0163it vibra\u0163ia inconfundabil\u0103. Fotografia avea s\u0103 apar\u0103 pe coperta \u201eRolling Stone\u201c, devenind unul dintre cele mai cunoscute portrete de cuplu din istoria muzicii.<\/p>\n

\t\t\t\u201eInstant Karma\u2019s gonna get you\u201c<\/p>\n

Dup\u0103 pr\u00e2nz, Lennon a ie\u015fit din Dakota. \u00cen fa\u0163a cl\u0103dirii \u00eel a\u015ftepta Mark David Chapman, un t\u00e2n\u0103r cu chip inexpresiv, venit din Hawaii, un fan transformat \u00een obsedat. \u0162inea \u00een m\u00e2n\u0103 \u201eDouble Fantasy\u201c, ultimul album al lui Lennon, ap\u0103rut cu pu\u0163in timp \u00een urm\u0103. Lennon l-a privit, a semnat pe copert\u0103 \u015fi a \u00eentrebat prietenos: \u201eIs that all you want?\u201c (trad. \u2013 \u201eAsta-i tot ce-\u0163i dore\u015fti?\u201c). Gestul era simplu, obi\u015fnuit, dar avea \u00een el ceva nelini\u015ftitor, de parc\u0103 versurile lui s-ar fi \u00eentors asupra lui: \u201eInstant karma\u2019s gonna get you\u201c.<\/p>\n

\t\t\t\"John<\/p>\n

John Lennon, un Beatles plecat mult prea devreme. FOTO: Getty Images<\/p>\n

Fotograful amator Paul Goresh, aflat \u015fi el acolo, a surprins momentul: Lennon cu pixul \u00een m\u00e2n\u0103, Chapman privind fix la el. Acea imagine va r\u0103m\u00e2ne ultima fotografie cu John Lennon \u00een via\u0163\u0103. Chapman avea s\u0103 spun\u0103 mai t\u00e2rziu: \u201eEl a fost amabil, chiar prietenos. \u015ei totu\u015fi, ceva m-a \u0163inut acolo \u015fi am ap\u0103sat pe declan\u015fator\u201c.<\/p>\n

Paradoxul e greu de ignorat: Lennon c\u00e2ntase \u00een 1968 \u201eHappiness Is a Warm Gun\u201c, un titlu cu o not\u0103 ironic\u0103, dar care, citit dup\u0103 1980, cap\u0103t\u0103 un ecou sinistru.<\/p>\n

Mai t\u00e2rziu, John \u015fi Yoko au ajuns la studiourile RKO pentru un interviu radio. Vocea lui, transmis\u0103 \u00een direct, era cald\u0103, cu inflexiuni ironice, dar \u015fi fragile. Vorbea despre plimb\u0103rile cu Sean, despre cum g\u0103titul \u00eei aducea lini\u015fte, despre serile simple petrecute \u00een apartament. Ascult\u0103torii, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie, primeau testamentul s\u0103u: \u201eI\u2019m just sitting here watching the wheels go round and round\/ I really love to watch them roll\u201c. Pentru fanii The Beatles, aceste cuvinte aveau s\u0103 fie dovada c\u0103 Lennon se \u00eemp\u0103case cu sine. Omul care strigase \u201eRevolution!\u201c pe str\u0103zi acum g\u0103sea bucuria \u00een buc\u0103t\u0103rie, printre juc\u0103riile fiului s\u0103u.<\/p>\n

\t\t\t\u201eWalking on Thin Ice\u201c<\/p>\n

La ora 17:00, Lennon \u015fi Yoko s-au dus la Record Plant, studioul unde ora\u015ful pulsa de creativitate. Acolo au lucrat la \u201eWalking on Thin Ice\u201c, piesa compus\u0103 de Yoko, dar impregnat\u0103 de chitara lui John, t\u0103ioas\u0103 \u015fi intens\u0103. \u201eJohn era \u00eenc\u00e2ntat de pies\u0103, spunea c\u0103 are un aer modern, c\u0103 \u00eei aminte\u015fte de \u00eenceputurile lui experimentale. Era bucuros, plin de planuri\u201c, va povesti asistentul s\u0103u, Fred Seaman. \u00cen studio, r\u00e2setele, acordurile \u015fi preg\u0103tirile pentru Cr\u0103ciun se amestecau \u00eentr-o atmosfer\u0103 cald\u0103. Lennon vorbea despre planurile pentru Sean \u015fi despre piesele la care \u00eenc\u0103 visa. Atmosfera avea c\u0103ldura unei seri \u00eentre prieteni, nu a unei \u00eenregistr\u0103ri tensionate. Era o revenire cu greutate: mul\u0163i critici vedeau \u00een \u201eWalking on Thin Ice\u201c direc\u0163ia pe care Lennon ar fi explorat-o \u00een anul 1980, apropiat\u0103 de soft-rock \u015fi new wave.<\/p>\n

Dar bucuria acelei zile se va fr\u00e2nge brutal. La ora 22:50, limuzina i-a adus \u00eenapoi la Dakota. Yoko a p\u0103\u015fit \u00eenainte, iar Lennon a cobor\u00e2t dup\u0103 ea. Din \u00eentuneric a ap\u0103rut Chapman, care a tras cinci focuri de arm\u0103. Patru dintre ele l-au atins. Lennon s-a pr\u0103bu\u015fit pe aleea cl\u0103dirii sale, iar pentru cei care l-au iubit, acel moment avea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 legat de muzica lui, de refrenele care \u00eei \u00eenso\u0163eau deja via\u0163a.<\/p>\n

Paznicul cl\u0103dirii a \u0163ipat \u00eengrozit. Chapman, impasibil, s-a a\u015fezat pe trotuar \u015fi a \u00eenceput s\u0103 citeasc\u0103 din \u201eDe veghe \u00een lanul de secar\u0103\u201c. La 23:15, la Spitalul \u201eRoosevelt\u201c, John Lennon a fost declarat mort.<\/p>\n

\t\t\t\u201eYou may say I\u2019m a Dreamer\u201c<\/p>\n

Vestea s-a r\u0103sp\u00e2ndit cu viteza fulgerului. \u00cen c\u00e2teva ore, mii de oameni se adunaser\u0103 \u00een fa\u0163a cl\u0103dirii Dakota. \u201eYou may say I\u2019m a dreamer\/ But I\u2019m not the only one\u201c a devenit rug\u0103ciunea colectiv\u0103 a unei lumi \u00een doliu.<\/p>\n

Yoko Ono a refuzat orice funeralii publice: \u201eJohn \u015fi-ar fi dorit lini\u015fte. Nu vreau sicrie, nu vreau ceremonii\u201c. Dar t\u0103cerea ora\u015fului s-a spart \u00een c\u00e2ntec. Mul\u0163imea adunat\u0103 a \u00eenceput s\u0103 fredoneze \u201eGive Peace a Chance\u201c, iar versurile au devenit cor mondial.<\/p>\n

Posturile de radio din New York au difuzat The Beatles \u015fi Lennon nonstop. DJ-ii nu mai aveau nevoie de playlist, doar de lini\u015ftea dintre piese. La Londra, pe Stadionul Wembley, Freddie Mercury a urcat pe scen\u0103 \u00een seara de 9 decembrie. Cu vocea fr\u00e2nt\u0103, a spus c\u0103 \u00eei este greu s\u0103 c\u00e2nte, dar a g\u0103sit puterea s\u0103 dedice momentul lui Lennon. \u201eImagine\u201c a r\u0103sunat atunci la pian, \u00eentr-o lini\u015fte solemn\u0103. Publicul a ascultat nemi\u015fcat, \u00eentr-o reveren\u0163\u0103 comun\u0103, iar Queen avea s\u0103 p\u0103streze c\u00e2ntecul \u00een repertoriul acelui turneu, ca un omagiu permanent.<\/p>\n

\t\t\t\"John<\/p>\n

John \u0219i Yoko, o dragoste dincolo de muzic\u0103. FOTO: Getty Images<\/p>\n

Al\u0163i muzicieni au fost marca\u0163i la fel: Bruce Springsteen a spus c\u0103 vestea l-a lovit ca un tr\u0103snet. David Bowie, aflat atunci la New York, a sim\u0163it c\u0103 moartea lui Lennon i-a ar\u0103tat c\u00e2t de vulnerabil era \u015fi el, \u015fi a refuzat s\u0103 ias\u0103 singur pe strad\u0103 timp de mai multe luni.<\/p>\n

\u00cen ultimul s\u0103u interviu, Lennon spusese: \u201eNu vreau s\u0103 fiu mit. Vreau s\u0103 fiu doar John\u201c. Dar moartea nu i-a respectat dorin\u0163a. Paradoxul r\u0103m\u00e2ne dureros: Chapman i-a r\u0103pit simplitatea \u015fi l-a transformat, \u00eempotriva voin\u0163ei lui, \u00een legend\u0103.<\/p>\n

Ce a r\u0103mas \u2013 c\u00e2ntecele, fotografiile, amintirile \u2013 umple golul pe care moartea l-a l\u0103sat \u00een urm\u0103. \u201eLove is real, real is love\u201c. \u015ei, peste decenii, glasul s\u0103u continu\u0103 s\u0103 \u015fopteasc\u0103: \u201eYou may say I\u2019m a dreamer\/ But I\u2019m not the only one\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"\u00cen memoria secolului XX exist\u0103 c\u00e2teva date care nu se \u015fterg niciodat\u0103. 8 decembrie 1980 este una dintre…\n","protected":false},"author":2,"featured_media":61085,"comment_status":"","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":"","_share_on_mastodon":"0"},"categories":[18],"tags":[171,170,23039,23041,41,40,38,39,23040],"class_list":["post-61084","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","category-divertisment","tag-divertisment","tag-entertainment","tag-john-lennon","tag-john-lennon-impuscat","tag-ro","tag-romana","tag-romania","tag-romanian","tag-the-beatles"],"share_on_mastodon":{"url":"https:\/\/pubeurope.com\/@ro\/115690733965791048","error":""},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/61084","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=61084"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/61084\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media\/61085"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=61084"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=61084"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.europesays.com\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=61084"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}